Fiziologia renala normala. Fiziologia renala normala

Când kalemia este inferioară la 2mEq/l apare vasoconstricţia şi rabdomioliza.

Tratamentul este:

• etiologic,
• administrare de K+ (0,2 mEq/kg/oră iv.).
• Nu este necesar de a se corecta o hipokalemie cronică (K+ = 2,5 mEq/l) înaintea de inductia unei anestezii. Aporturile rapide de K+ pot fi mai problematice decât hipokalemia însuşi. În peroperator prudenţa impune a se evita hiperventilaţia. Tulburările de conducere sau o diminuare a contractilităţii datorate hipokalemiei sunt tratate prin aport de K+ (0,5-1,0 mEq/l pe cale iv. la fiecare 3-5 min.), până când dispar.

Deci kalemia trebuie să fie strict monitorizată.

Etiologie

• Etiologie

• Diminuarea excreţiei (insuficienţă renală, hipoaldosteronism).
• Pasajul extracelular (acidoză, ischemie, rabdomioliză).
• Anumite medicamente ca succinilcolina.
• Administrarea de sânge, de peniciline potasice şi de săruri de substituţie în insuficienţa renală cronică.
• Un artefact poate fi datorat unei hemolize.

• Tabloul clinic apare mai frecvent când instalarea hiperkalemiei a fost mai rapidă.

• Semnele şi simptomele: slăbiciune musculară, parestezii şi tulburări de conducere cardiacă care devin periculoase când kalemia se apropie de 7 mEq/l. Bradicardie, fibrilaţie ventriculară şi oprire cardiacă pot surveni.

• ECG-ul. unde T ample şi ascuţite, depresie a segmentului ST, creştere a intervalului P-R, dispariţie a undei P, diminuare a amplitudinii undei R, lărgire a QRS, creştere a intervalului QT.

Tratamentul depinde de aspectul ECG-ului şi de kalemie.

• Tratamentul depinde de aspectul ECG-ului şi de kalemie.

• Anomalii de ECG trebuie administrat lent 0,5-1g de CaCl2 pe cale iv. Doza poate fi repetată la 2 min. dacă alterările persistă.
• NaHCO3 face să treacă K+ în celulă, şi se poate administra 50mEq pe cale iv. în 5min, doza se poate repeta după 10 – 15 min. Hiperventilaţia provoacă un pasaj intracelular de K+.
• Glucoza şi insulina fac deasemenea să treacă K+ în celulă. Insulină ordinară (10 unităţi) este administrată simultan cu glucoză 25 de g. în 5 minute.
• Tratamentele descrise nu sunt decât măsuri pe termen scurt vizând diminuarea K+ului seric prin pasajul intracelular de K+. Răşini schimbătoare de ioni (Kayesalat, 50 g. cu sorbitol), care permit eliminarea lentă K+ului din organism, trebuie să fie folosit pe cât posibil.
• Se poate scădea kalemia prin dializă.

Insuficienţa renală acută (ARF) sau injurie renală acută (AKI), cum este mai nou numită în literatură, este definită ca declinul abrupt sau rapid al funcţiei de filtrare glomerulară.

• Insuficienţa renală acută (ARF) sau injurie renală acută (AKI), cum este mai nou numită în literatură, este definită ca declinul abrupt sau rapid al funcţiei de filtrare glomerulară.

• Această condiţie este în mod obişnuit marcată prin creşterea în ser a concentraţiei creatininei sau azotemie (creşterea în sânge a concentraţiei ureeii = BUN).

• Totuşi, imediat după injuria renală, BUN sau nivelul creatininei poate să fie normal, şi singurul semn al injuriei renale poate fi scăderea producţiei de urină.

• Creşterea nivelului creatininei poate să rezulte din medicamente (ex. Cimetidină, trimetoprim) care inhibă secreţia tubulară renală.

• Creşterea nivelului ureeii poate să apară fără injurie renală, rezultând din diverse surse cum ar fi sângerarea mucoasei gastro-intestinale, folosirea de steroizi, sau încărcarea proteică, astfel că o anamneză atentă trebuie făcută înainte de a determina prezenţa injuriei renale.

În 2004, Acute Dialysis Quality Initiative Work Group a pus la punct o definire şi un sistem de clasificare pentru IRA prezentat sub acronimul RIFLE (Risk of renal dysfunction, Injury to the kidney, Failure or Loss of kidney function, and End-stage kidney disease). De atunci se utilizează în studii acest sistem pentru evaluarea AKI (acute kidney injury) deşi intenţia iniţială nu a fost aceasta.

• În 2004, Acute Dialysis Quality Initiative Work Group a pus la punct o definire şi un sistem de clasificare pentru IRA prezentat sub acronimul RIFLE (Risk of renal dysfunction, Injury to the kidney, Failure or Loss of kidney function, and End-stage kidney disease). De atunci se utilizează în studii acest sistem pentru evaluarea AKI (acute kidney injury) deşi intenţia iniţială nu a fost aceasta.

• Pacienţii pot fi clasificaţi pe criteriul RFG şi/sau al DU. Se aplică acela care arată boala cea mai severă. Suprapunerea IRA pe insuficienţa renală cronică (IRc) este desemnată prin RIFLE-Fc; insuficienţa este prezentă în aceste cazuri chiar prin creşterea creatininei s mai puţin de 3 x, dacă nivelul nou al creatininei s este mai mare de 4 mg/dl (350 µ mol/L).
• Când clasificarea insuficienţei este realizată pe criteriul Du, se utilizează RIFLE-Fo care denotă oliguria. Stadiul iniţial, de risc, are mare sensibilitate; mulţi pacienţi vor fi catalogaţi în această clasă uşoară, inlcusiv unii care nu au actualmente insuficienţă renală. Progresia prin stadiile de severitate crescânde ale RIFLE, este marcată de scăderea sensibilităţii şi creşterea specificităţii.

IRA poate fi clasificată în 3 categorii generale :

• IRA poate fi clasificată în 3 categorii generale :

• prerenală – ca răspuns adaptativ la scăderea severă a volumului circulant şi hipotensiunii, dar cu nefronii intacţi structural.
• intrinsecă – ca răspuns la agresiunea citotoxică, ischemică, sau inflamatorie a rinichiului, dar cu lezare structurală şi funcţională.
• postrenală – prin obstrucţia căilor urinare şi blocarea trecerii urinei.