Fîntînile Paradisului

24

Degetul luI Dumnezeu
Dendrobiwn macarthiae înflorea de obicei odată cu venirea musonului din sud vest, dar în acest an se grăbise. În vreme ce stătea în sera cu orhidee admirînd complexele flori roz-viola­cee, Johan Rajasinghe îşi aduse aminte de ultimul anotimp cînd fusese surprins jumătate de ceas de o ploaie torenţială, examinînd primii boboci.

Privi neliniştit cerul. Nu, nici un pericol de ploaie. Ziua era frumoasă, cu benzi subţiri de nori potolind din căldura soare­lui. Dar era ceva ciudat acolo...

Rajasinghe nu mai văzuse niciodată aşa ceva. Aproape vertical deasupra sa, liniile paralele de nori erau rupte de o stranie perturbaţie circulară. Părea să fie un mic ciclon, de numai cîţiva kilometri în diametru, însă lui Rajasinghe îi aminti de ceva cu totul diferit ― un nod spărgînd simetria unei plăci netede de lemn.

Abandonă îndrăgitele orhidee şi paşi afară să privească mai bine fenomenul. Observă că micul vîrtej se deplasa încet pe cer, urma trecerii sale fiind marcată clar de distorsiunile ben­zilor de nori.

Îţi puteai foarte uşor închipui că degetul lui Dumnezeu coborîse din văzduh, trasînd o linie pe nori. Chiar Rajasinghe, care înţelegea principiile de bază ale controlului meteorologic, nu avea idee că o asemenea precizie era posibilă în prezent; oricum, se mîndrea cu faptul că în urmă cu patruzeci de ani, jucase un rol în realizarea lui.

Nu fusese uşor să convingă ultimele superputeri să renunţe la fortăreţele lor orbitale şi să le predea Autorităţii Meteo Mondiale, în ceea ce fusese ― dacă simbolul putea fi extins într-atît ― ultimul şi cel mai dramatic exemplu de transformare a săbiilor în pluguri. Acum laserii care altădată ameninţaseră omenirea îşi direcţionau razele în porţiuni cu grijă selectate ale atmosferei, ori pe ţinte absorbante de căldură în regiuni în­depărtate ale Terrei. Energia lor era neînsemnată faţă de cea a celei mai mici furtuni; dar tot aşa este energia unei pietre care declanşează avalanşa, sau a singurului neutron răspun­zător de pornirea reacţiei în lanţ.

Dincolo de aceste lucruri, Rajasinghe nu cunoştea nimic în privinţa detaliilor tehnice, exceptînd faptul că implicau reţele de sateliţi de observaţie, şi computere ce păstrau în creierele lor electronice modele ale atmosferei terestre, ale uscatului şi mărilor. Se simţi oarecum asemeni unui om primitiv extaziat înaintea minunilor tehnologiei, în vreme ce urmărea micul ciclon mişcîndu-se hotărît spre vest, pînă ce el dispăru dincolo de linia graţioasă a palmierilor, chiar în interiorul hotarelor grădinilor plăcerii.

Îşi ridică ochii spre invizibilii ingineri şi oameni de ştiinţă gonind în jurul lumii în paradisul lor artificial.

― Extrem de impresionant, rosti. Dar sper că ştiţi exact ce faceţi!