Fîntînile Paradisului

8

Malgara
Nici măcar cei mai apropiaţi tovarăşi de arme nu reuşiră să citească expresia de pe chipul prinţului Malgara cînd, pentru ultima dată, acesta îşi privi fratele cu care împărţise copilăria. Cîmpul de luptă era tăcut; pînă şi vaietele răniţilor fuseseră domolite cu ierburi vindecătoare, ori cu sabia.

După un lung răstimp, Prinţul se răsuci spre figura în­veşmîntată în galben de alături:

― Tu l-ai încoronat, venerabile Bodhidharma. Acum îi poţi face încă un serviciu. Vezi să primească onorurile cuvenite unui rege.

Un moment, Marele Preot nu rosti nimic. Apoi răspunse încet:

― Ne-a distrus templele şi a alungat preoţii. Dacă s-a închinat vreodată vreunui zeu, atunci acela a fost Shiva.

Malgara îşi dezveli dinţii în zîmbetul dur pe care Mahana­yake Thero avea să-l cunoască prea bine în anii ce-i mai rămîneau de trăit.

― Sfinţia voastră, rosti Prinţul cu o voce încărcată de venin, el a fost primul născut al lui Paravana cel Mare, a stat pe Tronul din Taprobane, iar răul pe care l-a făcut a murit împreună cu el. După ce trupul îi va fi ars, să ai grijă ca relicvele să fie înmormîntate cum se cuvine înainte să îndrăzneşti să pui iarăşi piciorul pe Sri Kanda.

Mahanayake Thero se înclină, chiar dacă cu un spate ţea­păn:

― Aşa se va face, potrivit dorinţelor voastre.

― Şi încă un lucru, rosti Malgara, adresîndu-se de astă dată aghiotanţilor săi. Faima fîntînilor lui Kalidasa a ajuns pînă la noi, în Hindustan. Le vom vedea o dată, înainte să pornim spre Ranapura...

Din inima grădinilor plăcerii, ce-i oferiseră atîta încîntare, fumul rugului funerar al lui Kalidasa se ridică pe cerul lipsit de nori, deranjînd păsările de pradă care se adunaseră din toate colţurile. Cu mulţumire întunecată, deşi uneori obsedat de amintiri, Malgara privi simbolul triumfului său înălţîndu-se în spirale în sus, vestind întregii ţări că o nouă domnie înce­puse.

Continuînd parcă vechea rivalitate, apa fîntînilor concură cu focul, înălţîndu-se pe boltă înainte de a cade şi a sparge oglinzile bazinelor. Cu mult înainte ca limbile de foc să-şi termine treaba însă, rezervoarele începură să se golească şi jeturile se năruiră. Înainte să ţîşnească iarăşi în grădinile lui Kalidasa, Imperiul Roman avea să se destrame, armatele Islamului vor traversa Africa, Copernic va detrona Pămîntul din centrul Universului, Declaraţia Americană de Indepen­denţă va fi semnată, iar oamenii vor fi călcat pe Lună...

Malgara aşteptă ca rugul să se dezintegreze într-o explozie finală de scîntei. În vreme ce ultimele rotocoale de fum în­văluiau faţa Yakkagalei, îşi ridică privirea spre palatul din vîrf şi îl fixă mult timp, cu înţelegere.

― Nici un om nu trebuie să sfideze zeii, glăsui într-un tîrziu. Să fie distrus.