II
TEMPLUL
"În vreme ce religii diferite se luptă între ele pentru a-şi atribui posesia adevărului absolut, în opinia noastră adevărul religios poate fi total neglijat... Dacă se încearcă a se stabili locul religiei în evoluţia umanităţii, se va vedea se pare că ea nu reprezintă atît de mult o achiziţie de lungă durată, cît o paralelă la nevroza pe care individul civilizat trebuie să o trăiască pe drumul dintre copilărie şi maturitate."
Sigmund Freud Noi lecturi introductive în Psihoanaliză, 1932
"Bineînţeles că omul l-a făurit pe Dumnezeu după propriul său chip; dar ce alternativă avea? Aşa cum o înţelegere reală a geologiei nu a fost posibilă pînă ce nu am ajuns să studiem şi alte lumi, la fel o teologie valabilă trebuie să aştepte contactul cu inteligenţe extraterestre. Un domeniu de studiu ca religia comparată nu poate exista atîta timp cît studiem doar religiile omului."
El Hadji Mohammed ben Selim
Profesor de religie comparată,
Cuvînt de deschidere,
Universitatea Brigham Young, 1998
"Trebuie să aşteptăm, nu fără anxietate, răspunsurile la următoarele întrebări: (a) care sînt, şi dacă sînt, conceptele religioase ale unor entităţi cu zero, unul, doi sau mai mulţi «părinţi»; (b) găsim credinţă religioasă doar în cazul organismelor care au contact strîns cu genitorii lor pe parcursul anilor formativi?
Dacă vom descoperi că religia există exclusiv la forme inteligente de maimuţe, delfini, elefanţi, cîini etc, dar nu şi printre computere extraterestre, termite, peşti, broaşte ţestoase sau colectivităţi de amibe, s-ar putea să ne vedem obligaţi să tragem nişte concluzii dureroase...
Poate că atît dragostea cît şi religia nu apar decît la mamifere, pentru exact aceleaşi motive. Faptul este sugerat şi de un studiu al patologiilor. Oricine se îndoieşte de legătura dintre fanatismul religios şi perversiune, ar trebui să cerceteze cu atenţie "Malleus maleficarum", ori volumul lui Huxley "The Devils of Loudun."
Ibid.
"Celebra remarcă a doctorului Charles Willis (Hawai, 1970), că religia reprezintă un rezultat al malnutriţiei, nu este, în sine, mai folositoare decît oarecum nedelicata refulaţie monosilabică rostită de Gregory Bateson. Ceea ce probabil doctorul Willis a vrut să spună era că:. (1) halucinaţiile provocate de foamete voluntară sau involuntară sînt interpretate uşor ca viziuni religioase; (2) foamea în această viaţă încurajează credinţa într-o viaţă de apoi compensatorie, ca un mecanism, poate esenţial, de supravieţui re. psihologică.
Este într-adevăr o ironie a soartei că studiile privind aşa-numitele droguri psihedelice au dovedit că acestea au un efect exact contrar, conducînd la detecţia chimicalelor «apotetice» naturale în creier. Descoperirea faptului că cel mai devotat adept al unui cult poate fi convertit la oricare altul printr-o doză judicioasă de 2-4-7 orto-para-teosamină a constituit, probabil, cea mai devastatoare lovitură primită vreodată de religie.
Bineînţeles, asta pînă la evenimentul Starglider..."
R. Gabor, Bazele Farmacologice ale Religiei
Miskatonic University Press, 2069
Dostları ilə paylaş: |