Fîntînile Paradisului

42

Moarte pe orbită
Orice construcţie de proporţii, spune o vorba, cere o jertfă; paisprezece nume se găseau gravate pe piedestalul Podului Gibraltar. În schimb, datorita unei campanii de securitate dusă pînă la fanatism, pierderile de vieţi omeneşti în cazul Turnului fuseseră remarcabil de mici. Existase chiar un an fără un singur accident.

Existase şi un altul cu patru morţi, două dintre ele în mod particular cumplite. Un supraveghetor, obişnuit să lucreze în condiţii de imponderabilitate, uitase că deşi se găsea în spaţiu nu era şi pe orbită, iar experienţa de o viaţa îl trădase. Plutise mai mult de cincisprezece mii de kilometri ca să ardă ca un meteor la intrarea în atmosferă. Din nefericire, radioul costumu­lui său rămăsese deschis pe parcursul acelor ultime minute,..

Fusese un an prost pentru Turn, căci a doua tragedie durase şi mai mult, fiind la fel de publică. O ingineră de pe con­tragreutate, mult dincolo de orbita sincronă, neglijase să-şi asigure corespunzător centura de siguranţă şi se pomenise aruncată în spaţiu ca o piatră dintr-o praştie.

La acea altitudine nu se afla în pericol să cadă înapoi pe Pămînt, nici să se piardă în spaţiul exterior pe o traiectorie de evadare. Din păcate, costumul ei conţinea doar două ore de oxigen. Nu exista nici o posibilitate de salvare într-un timp aşa de scurt şi, în pofida reacţiei publice, nu se întreprinsese nici o încercare.

Victima se comportase curajos. Trimisese mesajele de adio şi apoi, cu încă treizeci de minute de oxigen nefolosite, îşi deschisese costumul în vid. Corpul îi fusese recuperat cîteva zile mai tîrziu, atunci cînd legile inexorabile ale mecanicii cereşti îl purtaseră la perigeul lungii sale elipse.

Aceste tragedii fulgerară în mintea lui Morgan în vreme ce cobora cu liftul de mare viteză spre camera de operaţii urmat îndeaproape de un Kingsley sumbru şi de un Dev acum uitat. Catastrofa de astăzi era însă de un cu totul alt tip, implicînd o explozie în apropierea Subsolului Turnului. Că transportorul se prăbuşise pe Pămînt era limpede, încă înainte de primirea raportului confuz legat de "căderea unei ploi uriaşe de meteo­riţi" undeva în centrul insulei Taprobane.

N-are sens să speculăm pînă nu obţinem informaţii supli­mentare, gîndi Morgan; iar de astă dată, cu toate dovezile distruse, informaţiile suplimentare puteau rămîne ascunse pentru totdeauna. Ştia că accidentele în spaţiu arareori au o singură cauză. De obicei reprezintă rezultatul unui lanţ de evenimente, adeseori nesemnificative luate fiecare în parte. Toate prevederile de siguranţă ale inginerilor nu puteau ga­ranta o securitate absolută, iar cîteodată însăşi precauţiunile lor prea complicate contribuiau la dezastru.

Lui Morgan nu-i era ruşine să recunoască că siguranţa proiectului îl preocupa mai mult decît orice pierdere de vieţi umane. Nimic nu se mai putea face în privinţa morţilor, doar ca un alt accident de acelaşi fel să nu se mai repete. În schimb, la perspectiva unui Turn aproape terminat aflat în pericol nici măcar nu îndrăznea să se gîndească.

Liftul se opri, iar el păşi în centrul de comandă ― exact la timp pentru cea de a doua surpriză a serii.