Forme Farmaceutice Sterile

Perfuzii pentru alimentare parenterală

În cazul unor pacienţi care nu sunt în măsură să se poată hrăni pe cale orală,

• 
  pacienţi cu carcinom esofagian sau gastric,
  
• 
  pacienţi cu ulcer peptic obstructiv,
  
• 
  pacienţi cu sindrom de malabsorbţie ,
  
• 
  pacienţi cu colite ulceroase sau pacienţi în comă,
  

Sau la care nu trebuie să se administreze alimente:

• 
  pacienţi cu fistule traumatice,
  
• 
  pancreatite sau enterite,
  

se recurge la administrarea de factori nutritivi, glucide, aminoacizi, lipide, săruri minerale, vitamine, pe cale parenterală sub formă de soluţii perfuzabile. Aceste soluţii se pot administra în vena cavă superioară prin intermediul unui cateter timp de până la sute de zile. O soluţie ideală pentru alimentarea intravenoasă ar trebui să conţină aceeaşi balanţă a elementelor nutritive ca şi în cazul unei diete orale.

Alcătuirea unei formule alimentare corespunzătoare se bazează pe principiile fiziologice şi biochimice ale alimentării, recunoaşterea căilor de metabolizare a glucidelor, proteinelor, lipidelor.

Există perfuzii cu glucide: soluţii hipertonice de glucoză, soluţii de fructoză, soluţii de sorbitol, soluţii de xilitol.

Se mai folosesc şi perfuzii cu lipide. Administrarea lor IV se face sub formă de emulsii U/A, au un conţinut caloric ridicat 9cal./gram fiind posibilă administrarea până la 30% din necesarul zilnic caloric într-un volum redus de lichid.

Perfuzii cu aminoacizi .
Sunt 8 aminoacizi esenţiali, adică nu pot fi sintetizaţi în organism:

• 
  izoleucina,
  
• 
  leucina,
  
• 
  lizina,
  
• 
  metionina,
  
• 
  fenilalanina,
  
• 
  treonina,
  
• 
  triptofan,
  
• 
  valina.
  

La nou născuţi se mai adaugă doi aminoacizi esenţiali:

• 
  histidină,
  
• 
  cisteină.
  

Aminoacizi neesenţiali:

• 
  alanina, - glicina, - tirozina,
  
• 
  arginina, - histidina,
  
• 
  acidul aspartic, - ornitina,
  
• 
  cistina, - prolina,
  
• 
  acidul glutamic, - serina,
  

Administrarea aminoacizilor se face concomitent cu surse de energie. Pentru utilizare optimă este necesară administrarea simultană a celor două categorii de aminoacizi. În unele afecţiuni ca: insuficienţa hepatică este necesar un aport crescut de aminoacizi ramificaţi; ex. izolucina, leucina, valina şi o cantitate mai scăzută de aminoacizi aromatici fenilalanină şi tirozina.