Fredonez printre gunoaie Firul verde-l rup in patru

Fredonez printre gunoaie

Firul verde-l rup in patru

Caprioarele-ti sunt cainii

Ghiocei-ti sunt gunoi

Mori tacuta, taci din gura

Nici o soapta nu mai scoti

Tu nu ai nici o vina

Ca stapini tai sunt hoti

Agonia ta padure

Lasa fosnet pe alei

Spune ceva, scoate o sopata

Striga-ti frati daca vrei

Ca sa faca niste tepe

Pentru cei ce taie pomi

Cite tepe sa fie?

-Fara numar,fara numar)))))

Bucurestiul proletar. Anii ‘80.  A fost odata un fost profesor de limba romana la o scoala generala periferica de pe strada Nada Florilor, din Colentina. I se zicea “dom’profesor”, dar cam cu indoiala: prea era pletos, prea numai in blugi. A predat gramatica, a mancat cu muncitorii la bufetul de la Automecanica, strangand maculatura, sticle si borcane. Timp de zece ani , zi dupa zi a dus copiii la padurea Andronache. E vorba despre cel care a scris Orbitor, despre autorul Levantului, al Postmodernismului romanesc, al Enciclopediei zmeilor. Mircea Cartarescu

Complexitatea aspectelor

legate de stejar

Motto: “Copacii mă învaţă mai mult decât cărţile.”

Sfântul Bernard

Dacă despre leu se spune că este regele animalelor şi vulturul este cel al păsărilor, în lumea vegetală stejarului îi revine titlul de regele pădurii.

Această plasare în fruntea ierarhiilor arboricole se bazează pe considerente de forţă. Stejarul, faţă de leu şi vultur, oferă în plus omului şi produsele sale, care reprezintă un ajutor de neînlocuit. Ne referim la lemnul propriu-zis, de o calitate incontestabilă în construcţii şi la utilizarea medicală de mare valoare în diverse afecţiuni. Toate aceste calităţi şi multe altele au atras atenţia omenirii din cele mai vechi timpuri, popoarele ariene acordându-I un loc de cinste stejarului în cultul lor religios.

Stejarii în Vechiul Testament

În Geneza 11, 12 se arată că Avraam, ajungând în Canaan, s-a oprit la locul numit Sihem şi anume sub stejarul lui More, unde a zidit Domnului un altar, care tocmai I se arătase.

În Geneza 13, 18 se arată că, după ce I-a apărut din nou Domnul, Avram şi-a ridicat corturile şi a venit de a locuit lângă stejarii lui Mamre, care sunt lângă Hebron, şi acolo a zidit un nou altar. Isidor din Sevilla (570-636) menţionează că acest stejar a existat până în vremea împăratului bizantin Constantin cel Mare (324-337).

Mamre (Mambre) era o localitate situată la trei Kilometri nord de Hebron. Abraham a locuit o bună perioadă de timp acolo, unde a avut trei revelaţii din partea lui Dumnezeu. La stejarii din Mamre el a primit vizita a trei oaspeţi miraculoşi, care se consideră prima apariţie a Sfintei Treimi care, a doua oară, s-a mai arătat la Bobotează.

Mamre cu stejarii ei a mai rămas cunoscută şi prin faptul că acolo s-a născut Isac, fiul promisiunei. De asemenea, prin faptul că acolo Dumnezeu a impus obligativitatea tăierii împrejur ca semn al alianţei cu Abraham.

Stejarii la greci, romani, celţi şi alte popoare

Stejarul era denumit de greci prima mamă. În scorburile lui se ascundeau Dioscurii eleni când erau urmăriţi de inamici. Se credea că stejarul este arborele nopţii, unde noaptea te adăposteşti. Lâna de aur era suspendată de argonauţi de un stejar. Zeul stejarului era chiar Marele Zeus, care apărea la Dodona însoţit de Diana pentru a fi cununat periodic pe vârful Muntelui Cithaeron cu o statuie a zeiţei Hera, ce era cioplită în lemn de stejar.

Zeus venea la Dodona tocmai pentru că acolo era un mare stejar secular, unde preoteasa locului, Pelias, prevedea viitorul în murmurul frunzişului său şi al clipocitului apei, căci sub acest stejar mai era şi un izvor sfânt a cărui apă te înzestra cu puteri profetice. Locului respectiv I s-a acordat cinstea cuvenită prin ridicarea unui templu cu coloane periferice numeroase, pe care erau aşezate oase ce scoteau anumite sunete atunci când bătea vântul. Zeus avea şi un corespondent uman care se numea Regele Pădurii şi era un stejar din regiunea Aricia. Femeile din Samos se jurau pe umbra stejarului. Stejarul mai reprezenta cerul sumbru şi noros.

Zeul stejarului era chiar Jupiter care era în acelaşi timp zeul cerului şi al tunetului, ca şi Zeus la greci. Regii Romei se pretindeau că sunt încarnarea lui Jupiter, deci legaţi organic de stejar.

Ca arbore sfânt al lui Jupiter (şi al Junonei) era respectat şi prin faptul că frunzele de stejar constituiau modelul coroanei de aur masiv.

O asemenea coroană era ţinută de un sclav deasupra capului unui general sărbătorit cu mare fast atunci când se întorcea dintr-o campanie glorioasă. Această cutumă reproducea de fapt cultul capitolin care se trăgea din cer de pe Muntele Alban şi presupunea, evident, o cunună de stejar. Şi la greci, câştigătorii olimpici erau ovaţionaţi tot oferindu-li-se o cunună din frunze de stejar.

Cununarea simbolică la romani avea loc între regii Romei şi o nimfă a stejarului care se numea Egeria şi care stăpânea peste toate dumbrăvile verzi, dar numai de stejari, după modelul cununiei lui Jupiter cu Junona.

Pliniu cel Bătrân (23-79 d.H.) a spus că stejarul a premers omului.

Apariţiile Maicii Domnului lângă un stejar au avut loc şi în Italia. Astfel, prin anul 1867 la Sorano, în Câmpia Romei, o ciobăniţă surprinsă de o furtună cu descărcări electrice, adăpostindu-se sub un stejar, s-a rugat şi atunci a avut loc o apariţie, ploaia încetând numai pe locul acela. Ciobăniţa a fost ulterior canonizată.

Pentru a fi protejat de fulgere, din stejarul respectiv şi din alţii consideraţi sacrii, se pot tăia bucăţi mici de crengi care se poartă ca talisman. Mai mult, în Abruzzi, exista tradiţia că frunzele de stejar fulgerat să fie purtate de soldaţi în război ca protecţie. Dacă se tăiau crengi din stejarii sacri, făptuitorii, nu după mult timp, erau pedepsiţi.

• 
  În Piemont copiilor nu li se spunea că I-a adus barza, ci că s-au născut sub un stejar.
  
• 
  La Bologna exista un stejar sub care se ţineau toate reuniunile importante ale orăşenilor.
  
• 
  La celţi cultul stejarului a ajuns la apogeu, însuşi numele de druid însemnând om al stejarului. Ceremoniile solemne ale acestora aveau loc numai în poieni de stejar, acest copac reprezentând imaginea celtică a zeului suprem roman Zeus.
  

În expansiunea lor teritorială celţii şi-au dus acest cult până în Asia mică, în districtul Galatei, unde senatul respectiv se întrunea într-un loc care era denumit Templul Stejarului.

• 
  La vechii germani, corespondentul lui Zeus şi Jupiter era Donar (Thor), căruia îi era dedicat stejarul, ca arbore sacru.
  
• 
  La slavi şi lituanieni situaţia se repetă. Zeităţile supreme Perun şi respectiv Perkunas personificate prin stejari, cărora chiar li se aduceau jertfe pentru bogăţia recoltei.
  

Această trecere în revistă a certificat afirmaţia făcută la început că stejarul nu numai că se distanţa net faţă de ceilalţi arbori, dar reprezenta divinitatea de căpetenie a panteonului arienilor.