Furnizarea unor informaţii privind istoria medievală a românilor văzută din perspectivă comparatistă

Yüklə 446 b.

tarix	15.09.2018
ölçüsü	446 b.
	#81837

Obiectivele cursului:

Obiectivele cursului:

- Furnizarea unor informaţii privind istoria medievală a românilor văzută din perspectivă comparatistă;
- Înţelegerea de către studenţi a evoluţiei raporturilor politico-diplomatice ale Ţărilor Române cu statele europene în contextul evenimentelor;
- Să iniţieze studenţii în problemele fundamentale ale istoriei medievale a românilor;
-Formarea deprinderilor studenţilor pentru analiza pluridisciplinară a epocii medievale;
- Să înţeleagă rolul Bisericii în cadrul socieţăţii româneşti.

În 1234, o scrisoare papală adresată viitorului rege al Ungariei, Bela al IV-lea, arată că în episcopatul Cumaniei “trec ca să locuiască acolo, făcîndu-se una cu acei români”; diploma din 1247 conţinea o clauză care le interzicea cavalerilor teutoni primirea în ţinuturile concedate lor, a ţăranilor din regatul Ungariei “de orice stare şi neam ar fi”.

În 1234, o scrisoare papală adresată viitorului rege al Ungariei, Bela al IV-lea, arată că în episcopatul Cumaniei “trec ca să locuiască acolo, făcîndu-se una cu acei români”; diploma din 1247 conţinea o clauză care le interzicea cavalerilor teutoni primirea în ţinuturile concedate lor, a ţăranilor din regatul Ungariei “de orice stare şi neam ar fi”.

În secolul XIV Imperiul otoman îşi întăreşte dominaţia în Balcani, cucerindu-i pe conducătorii locali sau atrăgându-i prin acordarea timar-uri.

În secolul XIV Imperiul otoman îşi întăreşte dominaţia în Balcani, cucerindu-i pe conducătorii locali sau atrăgându-i prin acordarea timar-uri.
Mircea cel Bătrân incorporează Dobrogea la Ţara Românească în 1388, aflată până atunci sub suzeranitate otomană.
Participă la bătălia de Câmpia Mierlei din 1389.
Alinţa cu regatul maghiar şi cu emirii anatolieni şi acţiunile militare ale lui Mircea în spaţiul balcanic l-au determinat pe Baiazid să întreprindă o expediţie personală de cucerire a Ţării Româneşti, în primăvara lui 1395.

C9. Viaţa religioasă a românilor în evul mediu

C9. Viaţa religioasă a românilor în evul mediu

Când vorbim despre destinul omului medieval în spaţiul românesc, ne referim de fapt la homo religiosus, a cărui viaţă este dominată de idealurile de credinţă şi de speranţa mântuirii. Sacrul i se dezvăluie acestuia prin revelaţie, vise şi semne. Creştinul este un călător străin în această lume, iar punctul terminus al pribegiei sale este Ierusalimul ceresc. Valorile etice au ca suport, în chip necesar, valorile religioase promovate de Evanghelie. Totul este subordonat religiosului, începând cu viaţa cotidiană şi terminând cu sfera poliiticii.

Când vorbim despre destinul omului medieval în spaţiul românesc, ne referim de fapt la homo religiosus, a cărui viaţă este dominată de idealurile de credinţă şi de speranţa mântuirii. Sacrul i se dezvăluie acestuia prin revelaţie, vise şi semne. Creştinul este un călător străin în această lume, iar punctul terminus al pribegiei sale este Ierusalimul ceresc. Valorile etice au ca suport, în chip necesar, valorile religioase promovate de Evanghelie. Totul este subordonat religiosului, începând cu viaţa cotidiană şi terminând cu sfera poliiticii.

Pentru comunităţile de la nordul Dunării de Jos factorul principal de coeziune îl reprezintă religia şi confesiunea ( “legea”, “dreapta credinţă” ), care pun în valoare specificul etnic.

Pentru comunităţile de la nordul Dunării de Jos factorul principal de coeziune îl reprezintă religia şi confesiunea ( “legea”, “dreapta credinţă” ), care pun în valoare specificul etnic.
În cultura de tip religios, arta devine o modalitate de educaşie a colectivităţii, iar originalitatea şi individualitatea sunt trecute pe plan secundar.
După apariţia statelor medievale româneşti (Ţara Românească şi Moldova) i-au fiinţă, la scurt timp, şi structurile metropolitane.

În 1359, Patriarhia ecumenică de la Constantinopol a recunoscut oficial Mitropolia Ungrovlahiei, cu scaunul la Argeş, şi pe titularul ei, Iachint , fostul mitropolit al Vicinei.

În 1359, Patriarhia ecumenică de la Constantinopol a recunoscut oficial Mitropolia Ungrovlahiei, cu scaunul la Argeş, şi pe titularul ei, Iachint , fostul mitropolit al Vicinei.
În 1517, scaunul mitropolitan a fost mutat de la Argeş la Târgovişte, iar în 1668 la Bucureşti, unde a rămas până în prezent.
1370 - cca. 1401 - a funcţionat în Ţara Românească Mitropolia Severinului, pentru ţinuturile din dreapta Oltului.

Într-o mare măsură, viaţa culturală se desfăşoară în mănăstiri, unde sunt traduse şi tipărite multe cărţi de cult şi de literatură.

Într-o mare măsură, viaţa culturală se desfăşoară în mănăstiri, unde sunt traduse şi tipărite multe cărţi de cult şi de literatură.
Mitropolia Moldovei este menţionată pentru prima dată în izvoarele timpului în anul 1386. Neînţelegerile cu Patriarhia ecumenică s-au ivit din cauză că aceasta intenţiona să impună un ierarh grec pe scaunul metropolitan.
26 iulie 1401 - a fost recunoscut ca mitropolit moldoveanul Iosif (hirotonit la Halici).

Reşedinţa Mitropoliei Moldovei era la Suceava, fiind mai apoi mutată la Iaşi în a doua jumătate a secolului al XVII-lea.

Reşedinţa Mitropoliei Moldovei era la Suceava, fiind mai apoi mutată la Iaşi în a doua jumătate a secolului al XVII-lea.
Biserica deţine în această perioadă un rol important în viaţa politică a ţării şi patronează întreaga activitate culturală şi de asistenţă socială.
Se constată amestecul grecilor în problemele Bisericii locale (închinări abuzive ale mânăstirilor).
13 aprilie 1596 – Mihai Viteazul reglementează viaţa monahală în Ţara Românească.

Bibliografie selectivă:

Bibliografie selectivă:
Ştefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie medie românească (Note de curs), coord. Liliana Trofin, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucuresti, 2009, 292 p.
Mircea Păcurară, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I-II, ediţia a II-a, Bucureşti, 1991.
Berciu-Drăghicescu, Adina, Trofin, Liliana, Valori creştine la nordul Dunării. Culegere de izvoare istorice, Editura Credis, Bucureşti, 2001.

C.10. Influenţa factorilor economici asupra evoluţiei sociale în spaţiul românesc

C.10. Influenţa factorilor economici asupra evoluţiei sociale în spaţiul românesc

În evul mediu, gândirea economică este subordonată, în mare parte, moralei creştine şi supusă normelor juridice. Cu toate acestea, economia Ţărilor Române cunoaşte o dezvoltare ascendentă.

În evul mediu, gândirea economică este subordonată, în mare parte, moralei creştine şi supusă normelor juridice. Cu toate acestea, economia Ţărilor Române cunoaşte o dezvoltare ascendentă.

Diferenţierile sociale din cadrul societăţii româneşti constatate în epoca anterioră capătă noi dimensiuni în secolele XIV-XVI.

Diferenţierile sociale din cadrul societăţii româneşti constatate în epoca anterioră capătă noi dimensiuni în secolele XIV-XVI.
Decăderea ţărănimii libere şi aservirea au avut un impact negativ asupra evoluţiei economiei şi a afectat capacitatea de apărare a ţării.

Legarea de glie a ţăranilor a fost legiferată şi în Ţările Române:

Legarea de glie a ţăranilor a fost legiferată şi în Ţările Române:
1517 – în Transilvania a fost adoptat Tripartitul lui Şt. Werböczi;
Ţara Românească - “legătura” lui Mihai Viteazul, 1597;
Moldova - legile lui Miron Bornowski, 1628.

C.11. Imaginar în cultura medievală românească

C.11. Imaginar în cultura medievală românească

În spaţiul românesc elitele politice şi spirituale stimulează activitatea culturală la un nivel aulic. Geneza culturii scrise a românilor este în relaţie strânsă cu raportarea la sacru a fiecărui individ, indiferent de categoria socială din care provine.

În spaţiul românesc elitele politice şi spirituale stimulează activitatea culturală la un nivel aulic. Geneza culturii scrise a românilor este în relaţie strânsă cu raportarea la sacru a fiecărui individ, indiferent de categoria socială din care provine.
Intensificarea circulaţiei de manuscrise, predominant cu caracter religios, redactate în slava veche.
- La acest nivel participă şi cultura populară (prin creştinismul popular şi creaţia folclorică).
Corpul uman - imagine a Bisericii, societăţii şi universului.

Relaţia suflet-trup în mentalul colectiv.

Relaţia suflet-trup în mentalul colectiv.
Imaginarul lumii de dincolo.
Imaginea femeii într-un ev mediu masculin.
Practicile magice şi canoanele Bisericii.
Bibliografie selectivă:
Ştefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie medie românească (Note de curs), coord. Liliana Trofin, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucuresti, 2009.
Iolanda Ţighiliu, Societate si mentalitate in Tara romaneasca si Moldiva. Secolele XV-XVII, Bucuresti, 1997.

C12. Premise generale ale dezvoltării culturii medievale românesti (secolele XIV-XVI)

C12. Premise generale ale dezvoltării culturii medievale românesti (secolele XIV-XVI)

Cultura medievală romanească, aflată la intersecţia marilor spaţii culturale ale Occidentului şi Răsăritului european, a fost supusă înfluenţelor venite din aceste zone, pe care le-a asimilat în conformitate cu propria grilă de valori.

Cultura medievală romanească, aflată la intersecţia marilor spaţii culturale ale Occidentului şi Răsăritului european, a fost supusă înfluenţelor venite din aceste zone, pe care le-a asimilat în conformitate cu propria grilă de valori.
Are un caracter original.
În literatura medievală romanească, cronicile se bucură de un statut aparte.

Destinul politic diferit al Ţărilor Române s-a răsfrânt asupra dezvoltării mediului cultural.

Destinul politic diferit al Ţărilor Române s-a răsfrânt asupra dezvoltării mediului cultural.
Mănăstirile sunt adevărate focare de cultură medievală .
Bibiografie selectivă:
Petre P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii româneşti, Bucureşti, 1968.
Răzvan Theodorescu, Românii şi Balcanicii în civilizaţia sud-est europeană, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1999.
Răzvan Theodorescu, Civilizaţia românilor între medieval şi modern. Orizontul imaginii (1550-1800), 2 vol., Editura Meridiane, Bucureşti, 1992.

C13. Epoca lui Mihai Viteazul (1593-1601)

C13. Epoca lui Mihai Viteazul (1593-1601)

Conştient de rolul important ce revenea puterii centrale în această luptă pentru unitate şi independenţă, Mihai a susţinut cu toată convingerea ideea întăririi autorităţii domneşti în cadrul politicii interne pe care a desfăşurat-o (era garanţia realizării planurilor sale de unitate).

Conştient de rolul important ce revenea puterii centrale în această luptă pentru unitate şi independenţă, Mihai a susţinut cu toată convingerea ideea întăririi autorităţii domneşti în cadrul politicii interne pe care a desfăşurat-o (era garanţia realizării planurilor sale de unitate).
1593 – a aderat la Liga Crestina (Spania, Veneţia, Statul Papal, ducatele italiene - Mantua, Ferrara şi Toscana, Principatul Transilvaniei şi Moldova).
Decembrie 1594-Ianuarie 1595 – campanie reuşită impotriva Imperiului Otoman.

20 mai 1595 – tratat de alianţă semnat de boierii lui Mihai Viteazul cu Sigismund Bathory; în schimbul sprijinului împotriva otomanilor, boierii îi micşorează prerogativele domnului.

20 mai 1595 – tratat de alianţă semnat de boierii lui Mihai Viteazul cu Sigismund Bathory; în schimbul sprijinului împotriva otomanilor, boierii îi micşorează prerogativele domnului.
13/23 august 1595 – lupta de la Călugareni se încheie în favoarea lui Mihai.
Ianuarie 1597 – reia plata tributului către Poartă în schimbul păcii şi a recunoaşterii sale ca domn al Tarii Romanesti de către sultan.
Martie 1598 – otomanii au recunoscut independenţa Tării Românesti.

30 mai/9 iunie 1598 – la Targoviste, Mihai încheie un tratat de alianţă cu Rudolf al II-lea, care i-a promis sprijin financiar în schimbul recunoaşterii suzeranităţii sale.

30 mai/9 iunie 1598 – la Targoviste, Mihai încheie un tratat de alianţă cu Rudolf al II-lea, care i-a promis sprijin financiar în schimbul recunoaşterii suzeranităţii sale.
În tratativele sale cu împăratul, Mihai a expus cu claritate ideea întăririi autorităţii domneşti: “Alta pohteşte (domnul) să poată da şi milui pre cine va vrea cu sate şi cui va da de moşie, să-i fie moşie, şi cine va ieşi vinovaţi, au nemeş, au boier, au sărac, toţi să se judece, cum le va ajunge legea, aşa să piară”.

Unirea Principatelor

Unirea Principatelor
- 18/28 octombrie 1599 – Andrei Bathory.este învins în batalia de la Şelimbar.
- 1 noiembrie 1599 – intrarea în Alba Iulia a lui Mihai; recunoasterea sa ca principe al Transilvaniei de către Dietă.
- 27 martie 1600 - s-a realizat unirea politica a celor trei ţări românesti. Mihai emitea din laşi primul document în care se întitula “domn al Ţării Româneşti şi Ardealului şi Moldovei”, punând să se confecţioneze o pecete cu stemele reunite ale celor trei ţări româneşti.

-18 septembrie 1600 – Mihai a fost infrânt la Mirăslau de nobilii maghiari ajutaţi de generalul Basta.

-18 septembrie 1600 – Mihai a fost infrânt la Mirăslau de nobilii maghiari ajutaţi de generalul Basta.
- Martie 1601 – la Praga, Mihai a primit sprijin de la împărat pentru reluarea luptelor în Transilvania şi ocuparea Ţării Româneşti.
- 3/13 august 1601 – la Guraslau, cu ajutorul lui Basta, Mihai l-a invins pe Sigismund Bathory, principele Transilvaniei.
- 9/19 august 1601 – Mihai Viteazul a fost asasinat pe Câmpia Turzii.

Bibliografie selectivă:

Bibliografie selectivă:
Ştefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie medie românească (Note de curs), coord. Liliana Trofin, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucuresti, 2009
Petre Panaitescu, Mihai Viteazul, Bucureşti 2002 (reeditare a ediţiei din 1936, cu un cuvânt înainte de Şerban Papacostea).
Berciu-Drăghicescu, Adina, Trofin, Liliana, Valori creştine la nordul Dunării. Culegere de izvoare istorice, Editura Credis, Bucureşti, 2001.

C.14. Ocupaţii şi meşteşuguri în Ţările Române

C.14. Ocupaţii şi meşteşuguri în Ţările Române

Noi terenuri sunt desţelenite, defrişate, intrând în circuitul agricol în defavoarea pădurii, a islazului, în special în a doua jumătate a secolului al XV-lea şi începutul secolului următor.

Noi terenuri sunt desţelenite, defrişate, intrând în circuitul agricol în defavoarea pădurii, a islazului, în special în a doua jumătate a secolului al XV-lea şi începutul secolului următor.
Tehnica agricolă se îmbunătăţeşte.
Se generalizează utilizarea brăzdarului de fier asimetric cu cormană schimbătoare sau fixă ca piesă principală a plugului.
Se extinde în această vreme procedeul gunoirii pământului (terrae fimatae, loci fimati) pentru a determina creşterea fertilităţii solului.

În paralel cu acţiunea de descoperire şi exploatare de noi rezerve miniere, se desfăşoară un fenomen de concentrare a acestei activităţi în zonele bogate în zăcăminte cu randament economic ridicat (spre exemplu, Transilvania, sau cele din regiunea Băii de Aramă şi Băii de Fier).

În paralel cu acţiunea de descoperire şi exploatare de noi rezerve miniere, se desfăşoară un fenomen de concentrare a acestei activităţi în zonele bogate în zăcăminte cu randament economic ridicat (spre exemplu, Transilvania, sau cele din regiunea Băii de Aramă şi Băii de Fier).
La sfârşitul secolului al XIV-lea este documentată utilizarea energiei hidraulice la reducerea minereului.

Se dezvoltă meşteşugurile din domeniul prelucrării metalelor, din domeniul construcţiilor, al ţesătoriei şi al prelucrării ţesăturilor, al prelucrării pieilor, din domeniul alimentar, al prelucrării metalelor preţioase (sculptura în bronz şi aur), precum şi alte meşteşuguri (olăritul).

Se dezvoltă meşteşugurile din domeniul prelucrării metalelor, din domeniul construcţiilor, al ţesătoriei şi al prelucrării ţesăturilor, al prelucrării pieilor, din domeniul alimentar, al prelucrării metalelor preţioase (sculptura în bronz şi aur), precum şi alte meşteşuguri (olăritul).
Bibliografie selectivă:
Ştefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie medie românească (Note de curs), coord. Liliana Trofin, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucuresti, 2009.

Stefan Stefănescu, Istoria medie a României. Partea a II-a. Principatele Romane. Secolele XIV-XVI. – Bucuresti, 1992.

Stefan Stefănescu, Istoria medie a României. Partea a II-a. Principatele Romane. Secolele XIV-XVI. – Bucuresti, 1992.
Ştefan Olteanu , Constantin Şerban, Meşteşugurile din Ţara Românească şi Moldova în evul mediu, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1969.

Yüklə 446 b.

Dostları ilə paylaş:

Furnizarea unor informaţii privind istoria medievală a românilor văzută din perspectivă comparatistă

Obiectivele cursului:

- Furnizarea unor informaţii privind istoria medievală a românilor văzută din perspectivă comparatistă;

- Înţelegerea de către studenţi a evoluţiei raporturilor politico-diplomatice ale Ţărilor Române cu statele europene în contextul evenimentelor;

- Să iniţieze studenţii în problemele fundamentale ale istoriei medievale a românilor;

-Formarea deprinderilor studenţilor pentru analiza pluridisciplinară a epocii medievale;

- Să înţeleagă rolul Bisericii în cadrul socieţăţii româneşti.

În secolul XIV Imperiul otoman îşi întăreşte dominaţia în Balcani, cucerindu-i pe conducătorii locali sau atrăgându-i prin acordarea timar-uri.

În secolul XIV Imperiul otoman îşi întăreşte dominaţia în Balcani, cucerindu-i pe conducătorii locali sau atrăgându-i prin acordarea timar-uri.

Mircea cel Bătrân incorporează Dobrogea la Ţara Românească în 1388, aflată până atunci sub suzeranitate otomană.

Participă la bătălia de Câmpia Mierlei din 1389.

Alinţa cu regatul maghiar şi cu emirii anatolieni şi acţiunile militare ale lui Mircea în spaţiul balcanic l-au determinat pe Baiazid să întreprindă o expediţie personală de cucerire a Ţării Româneşti, în primăvara lui 1395.

C9. Viaţa religioasă a românilor în evul mediu

C9. Viaţa religioasă a românilor în evul mediu

Pentru comunităţile de la nordul Dunării de Jos factorul principal de coeziune îl reprezintă religia şi confesiunea ( “legea”, “dreapta credinţă” ), care pun în valoare specificul etnic.

Pentru comunităţile de la nordul Dunării de Jos factorul principal de coeziune îl reprezintă religia şi confesiunea ( “legea”, “dreapta credinţă” ), care pun în valoare specificul etnic.

În cultura de tip religios, arta devine o modalitate de educaşie a colectivităţii, iar originalitatea şi individualitatea sunt trecute pe plan secundar.

După apariţia statelor medievale româneşti (Ţara Românească şi Moldova) i-au fiinţă, la scurt timp, şi structurile metropolitane.

În 1359, Patriarhia ecumenică de la Constantinopol a recunoscut oficial Mitropolia Ungrovlahiei, cu scaunul la Argeş, şi pe titularul ei, Iachint , fostul mitropolit al Vicinei.

În 1359, Patriarhia ecumenică de la Constantinopol a recunoscut oficial Mitropolia Ungrovlahiei, cu scaunul la Argeş, şi pe titularul ei, Iachint , fostul mitropolit al Vicinei.

În 1517, scaunul mitropolitan a fost mutat de la Argeş la Târgovişte, iar în 1668 la Bucureşti, unde a rămas până în prezent.

1370 - cca. 1401 - a funcţionat în Ţara Românească Mitropolia Severinului, pentru ţinuturile din dreapta Oltului.

Într-o mare măsură, viaţa culturală se desfăşoară în mănăstiri, unde sunt traduse şi tipărite multe cărţi de cult şi de literatură.

Într-o mare măsură, viaţa culturală se desfăşoară în mănăstiri, unde sunt traduse şi tipărite multe cărţi de cult şi de literatură.

Mitropolia Moldovei este menţionată pentru prima dată în izvoarele timpului în anul 1386. Neînţelegerile cu Patriarhia ecumenică s-au ivit din cauză că aceasta intenţiona să impună un ierarh grec pe scaunul metropolitan.

26 iulie 1401 - a fost recunoscut ca mitropolit moldoveanul Iosif (hirotonit la Halici).

Reşedinţa Mitropoliei Moldovei era la Suceava, fiind mai apoi mutată la Iaşi în a doua jumătate a secolului al XVII-lea.

Reşedinţa Mitropoliei Moldovei era la Suceava, fiind mai apoi mutată la Iaşi în a doua jumătate a secolului al XVII-lea.

Biserica deţine în această perioadă un rol important în viaţa politică a ţării şi patronează întreaga activitate culturală şi de asistenţă socială.

Se constată amestecul grecilor în problemele Bisericii locale (închinări abuzive ale mânăstirilor).

13 aprilie 1596 – Mihai Viteazul reglementează viaţa monahală în Ţara Românească.

Bibliografie selectivă:

Bibliografie selectivă:

Ştefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie medie românească (Note de curs), coord. Liliana Trofin, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucuresti, 2009, 292 p.

Mircea Păcurară, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I-II, ediţia a II-a, Bucureşti, 1991.

Berciu-Drăghicescu, Adina, Trofin, Liliana, Valori creştine la nordul Dunării. Culegere de izvoare istorice, Editura Credis, Bucureşti, 2001.

C.10. Influenţa factorilor economici asupra evoluţiei sociale în spaţiul românesc

C.10. Influenţa factorilor economici asupra evoluţiei sociale în spaţiul românesc

În evul mediu, gândirea economică este subordonată, în mare parte, moralei creştine şi supusă normelor juridice. Cu toate acestea, economia Ţărilor Române cunoaşte o dezvoltare ascendentă.

În evul mediu, gândirea economică este subordonată, în mare parte, moralei creştine şi supusă normelor juridice. Cu toate acestea, economia Ţărilor Române cunoaşte o dezvoltare ascendentă.

Diferenţierile sociale din cadrul societăţii româneşti constatate în epoca anterioră capătă noi dimensiuni în secolele XIV-XVI.

Diferenţierile sociale din cadrul societăţii româneşti constatate în epoca anterioră capătă noi dimensiuni în secolele XIV-XVI.

Decăderea ţărănimii libere şi aservirea au avut un impact negativ asupra evoluţiei economiei şi a afectat capacitatea de apărare a ţării.

Legarea de glie a ţăranilor a fost legiferată şi în Ţările Române:

Legarea de glie a ţăranilor a fost legiferată şi în Ţările Române:

1517 – în Transilvania a fost adoptat Tripartitul lui Şt. Werböczi;

Ţara Românească - “legătura” lui Mihai Viteazul, 1597;

Moldova - legile lui Miron Bornowski, 1628.

C.11. Imaginar în cultura medievală românească

C.11. Imaginar în cultura medievală românească

În spaţiul românesc elitele politice şi spirituale stimulează activitatea culturală la un nivel aulic. Geneza culturii scrise a românilor este în relaţie strânsă cu raportarea la sacru a fiecărui individ, indiferent de categoria socială din care provine.

În spaţiul românesc elitele politice şi spirituale stimulează activitatea culturală la un nivel aulic. Geneza culturii scrise a românilor este în relaţie strânsă cu raportarea la sacru a fiecărui individ, indiferent de categoria socială din care provine.

Intensificarea circulaţiei de manuscrise, predominant cu caracter religios, redactate în slava veche.

- La acest nivel participă şi cultura populară (prin creştinismul popular şi creaţia folclorică).

Corpul uman - imagine a Bisericii, societăţii şi universului.

Relaţia suflet-trup în mentalul colectiv.

Relaţia suflet-trup în mentalul colectiv.

Imaginarul lumii de dincolo.

Imaginea femeii într-un ev mediu masculin.

Practicile magice şi canoanele Bisericii.

Bibliografie selectivă:

Ştefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie medie românească (Note de curs), coord. Liliana Trofin, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucuresti, 2009.

Iolanda Ţighiliu, Societate si mentalitate in Tara romaneasca si Moldiva. Secolele XV-XVII, Bucuresti, 1997.

C12. Premise generale ale dezvoltării culturii medievale românesti (secolele XIV-XVI)

C12. Premise generale ale dezvoltării culturii medievale românesti (secolele XIV-XVI)

Cultura medievală romanească, aflată la intersecţia marilor spaţii culturale ale Occidentului şi Răsăritului european, a fost supusă înfluenţelor venite din aceste zone, pe care le-a asimilat în conformitate cu propria grilă de valori.

Cultura medievală romanească, aflată la intersecţia marilor spaţii culturale ale Occidentului şi Răsăritului european, a fost supusă înfluenţelor venite din aceste zone, pe care le-a asimilat în conformitate cu propria grilă de valori.

Are un caracter original.

În literatura medievală romanească, cronicile se bucură de un statut aparte.

Destinul politic diferit al Ţărilor Române s-a răsfrânt asupra dezvoltării mediului cultural.

Destinul politic diferit al Ţărilor Române s-a răsfrânt asupra dezvoltării mediului cultural.

Mănăstirile sunt adevărate focare de cultură medievală .

Bibiografie selectivă:

Petre P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii româneşti, Bucureşti, 1968.

Răzvan Theodorescu, Românii şi Balcanicii în civilizaţia sud-est europeană, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1999.

Răzvan Theodorescu, Civilizaţia românilor între medieval şi modern. Orizontul imaginii (1550-1800), 2 vol., Editura Meridiane, Bucureşti, 1992.

C13. Epoca lui Mihai Viteazul (1593-1601)

C13. Epoca lui Mihai Viteazul (1593-1601)

1593 – a aderat la Liga Crestina (Spania, Veneţia, Statul Papal, ducatele italiene - Mantua, Ferrara şi Toscana, Principatul Transilvaniei şi Moldova).

Decembrie 1594-Ianuarie 1595 – campanie reuşită impotriva Imperiului Otoman.