a cheltui [to spend]: 1: a folosi bani; 2a: a epuiza, a obosi, 2b: a consuma în mod ineficient: a risipi; 3: a face sau a permite să se scurgă; 4: a sacrifica
Oare asta se întâmplă atunci când iau o pauză şi mă joc cu Kelcie timp de o oră? îmi risipesc timpul? Acum să trecem la litera I.
a investi [to invest]: l: a folosi bani pentru obţinerea unui profit financiar 2: a folosi (ceva) în vederea unor beneficii sau avantaje ulterioare
Sună mai bine! Când îmi folosesc timpul pentru a fi împreună cu fiica mea, fac aceasta pentru că mă aştept la beneficii şi la avantaje. Vreau să mă simt bine — şi ea la fel.
Investiţi suficient timp în familia dumneavoastră? Răsplata primită merită să vă sporiţi investiţia?
În afaceri, atunci când decideţi să vă folosiţi fondurile limitate pentru a cumpăra calculatoare, a angaja oameni sau a plăti chirie, vă aşteptaţi ca firma să producă, în schimb, un profit. Nu cheltuiţi bani pe publicitate, promovare, programe de îngrijire a sănătăţii şi pe vehiculele companiei, ci îi investiţi.
În viaţa personală, înlocuiţi „a cheltui" şi „a petrece" cu „a investi". Am descoperit că sunt destule ocazii în care „a cheltui" este mai potrivit. Dacă merg în parc şi cumpăr vată de zahăr, nu fac o investiţie. Cumpăr lucruri pentru că îmi plac pe moment. Dar când vine vorba de a cumpăra un automobil, a alege o maşină de spălat sau a mi completa garderoba, îmi place să mi consider achiziţiile nişte „investiţii".
Faptul de a gândi — şi a vorbi — despre investiţii creează o conştiinţă a plenitudinii, şi nu a lipsei. Dacă veşnic doar cheltuiţi, nu faceţi decât să risipiţi continuu resurse limitate. Atunci când investiţi, folosiţi o parte din resursele dumneavoastră asteptându vă să creaţi şi mai multe.
Atunci când descrieţi modul în care vă veţi folosi timpul, banii şi energia, vorbiţi despre investiţii. Folosiţi vă resursele într un mod înţelept, care va genera recompense, indiferent dacă asta înseamnă satisfacţie pe termen scurt, recompense financiare pe termen lung sau sentimentul profund că aţi făcut ceea ce trebuia.
Notă succintă
Ce puteţi face acum:
Înlocuiţi „a cheltui" şi „a petrece" cu „a investi" atunci când vorbiţi despre felul în care vă veţi folosi timpul, banii sau alte resurse.
În loc să spuneţi:
„Vom cheltui mai mulţi bani pe casă şi vom adăuga o miniseră lângă ferestrele din bucătărie",
spuneţi:
„Vom investi într o miniseră pentru a ne face locuinţa mai plăcută. Totodată, când ne vom muta de aici, aceasta va fi un avantaj atractiv."
În loc să spuneţi:
„Nu mai putem cheltui bani pe mobilă. Departamentul tău va trebui să se descurce cu birourile şi scaunele pe care le aveţi deja",
spuneţi:
„Pentru moment, nu vom cumpăra mobilă nouă. Deşi a investi în scaune şi mese mai ergonomice ar putea spori productivitatea, sunt alte investiţii care ne pot aduce un profit mai bun."
În loc să spuneţi:
„Cum se apropie toamna, trebuie să cheltui din nou o grămadă de bani pe haine. Am nevoie de un nou pardesiu, de pantofi şi va trebui să cumpăr şi nişte pantaloni",
spuneţi:
„Voi investi într o nouă garderobă pentru toamnă şi iarnă. Voi cumpăra un pardesiu călduros şi confortabil, nişte pantofi şi nişte pantaloni cu care să arăt bine la serviciu."
În loc să spuneţi:
„Voi cheltui bani şi timp pentru cursuri serale",
spuneţi:
„Voi investi timp şi bani în cursuri serale, ca să pot progresa în cariera mea."
CAP.1.10 Nimic nu este imposibil
Deja aţi avut vânzări record, iar în prezent realizările dumneavoastră sunt cu aproape 20% mai mari decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. Managerul regional vă felicită pentru performanţele dumneavoastră şi vă informează că norma pentru trimestrul următor v a fost mărită cu 25%.
Spuneţi cu voce tare:
„Imposibil! Deja rulez cu viteză maximă şi am avut noroc să primesc câteva comenzi mari în primul trimestru. Iată de ce mi am depăşit deja norma cu 20%. N am cum să închei anul cu o creştere de 25%."
Apoi spuneţi:
„Va fi o provocare. Până acum, o combinaţie de împrejurări m a ajutat să realizez mai mult cu 20%. Poţi să te bazezi pe angajamentul meu total pentru a doua jumătate a anului. Voi face tot ce mi stă în puteri ca să îndeplinesc noua normă şi cred că această creştere de 25% este realizabilă."
Care persoană are şanse să facă faţă creşterii de 25%?
Poate cunoaşteţi deja una dintre numeroasele cărţi ale reverendului Robert Schuller sau poate că aţi urmărit la televizor transmisii de la Chrystal Cathedral (Catedrala de Cristal) din California. Am avut norocul să mă aflu printre pasionaţii de arhitectură care au făcut turul catedralei atunci când proiectantul acesteia, Philip Johnson, şi a prezentat în mod oficial bijuteria comunităţii arhitecţilor. Mai târziu, am aflat „adevărata poveste" a construirii acestui edificiu impresionant.
Când a vorbit pentru prima oară cu Philip Johnson, dr. Schuller i a explicat că vrea să construiască o catedrală spectaculoasă, alcătuită în întregime din sticlă, cu o acustică extraordinară şi în care amvonul să fie perfect vizibil din poziţia fiecărui scaun. Nu se mai construise niciodată o asemenea clădire; erau necesare cantităţi uriaşe dintr o sticlă specială şi tehnici de construcţie inovatoare. Pe deasupra, California de Sud reprezintă una dintre zonele cu cea mai înaltă activitate seismică, în timp ce i explica domnului Johnson viziunea sa asupra Catedralei, dr. Schuller a mai adăugat o provocare: nu avea bani.
Dl. Johnson s a uitat la el şi i a spus:
„Stai puţin, lasă mă să înţeleg. Vrei să ridici o clădire uriaşă, cum nu s a mai văzut vreodată. Vrei să fie construită folosind materiale şi tehnici care n au mai fost utilizate niciodată şi nici măcar nu ai bani pentru asta? E imposibil!"
Zâmbind, reverendul Schuller l-a rugat pe Philip Johnson să deschidă uriaşul dicţionar aflat pe un piedestal din biroul său şi să caute cuvântul „imposibil". Dl. Johnson străbătu camera şi începu să dea paginile; după o clipă de confuzie, celebrul arhitect ridică privirea şi spuse: „în acest dicţionar nu există cuvântul «imposibil»".
Dr. Schuller stătea lângă biroul său, arborând un zâmbet ştrengar şi ţinând un cuţit pentru hârtie în mâna ridicată, îi explică arhitectului aflat în încurcătură că foloseşte cuţitul pentru a elimina cuvintele negative din orice dicţionar pe care l găseşte.
„Totul este posibil", spuse dr. Schuller.
Foarte puţine lucruri dintre cele pe care vreţi să le realizaţi sunt chiar „imposibile". Desigur, pot fi dificile, solicitante, provocatoare, nerealizate până la momentul respectiv — dar nu imposibile. De ce să vă prejudiciaţi propriile aşteptări, etichetând o întreprindere măreaţă drept „imposibilă"?
Cele mai multe dintre marile figuri ale istoriei nu obişnuiau să utilizeze cuvântul „imposibil". A spus cumva Co lumb că e imposibil să navigheze până la un alt continent? A spus Kennedy că este imposibil să trimită un astronaut american pe Lună? Oamenii de acest fel au înfruntat provocări iniţiale înfricoşătoare şi numeroase obstacole apărute de a lungul drumului. Şi au luat hotărârea să nu şi eticheteze scopurile drept „imposibile".
Cea mai nefericită consecinţă a faptului de a eticheta un lucru drept „imposibil" este aceea că nici măcar nu vă oferiţi şansa de a încerca. Dacă folosiţi cuvântul „imposibil", intră în acţiune principiul „disonanţei cognitive". Mintea dumneavoastră doreşte să se asigure că aveţi dreptate. Când v aţi convins pe dumneavoastră înşivă că un lucru este într un anumit fel, sunteţi hotărât să o dovediţi.
Dacă vă spuneţi că e imposibil să vă treziţi cu o oră mai devreme pentru a alcătui un buget realist al familiei, aveţi dreptate. Dormiţi puţin mai mult, vă simţiţi mai degrabă ameţit decât treaz şi decideţi să vă ocupaţi altă dată de buget. Iată disonanţa cognitivă în acţiune! Dacă v aţi fi trezit devreme, cu mintea limpede şi v aţi fi apucat imediat de treabă, alcătuind un buget realist, aţi fi dovedit că presupunea dumneavoastră anterioară era greşită. Mintea dumneavoastră nu doreşte să greşiţi, deci are grijă să vă demonstreze că aveţi tot timpul dreptate.
Când vă spuneţi:
„Mă voi trezi odihnit, cu o oră mai devreme şi voi folosi acest ceas tihnit ca să pun la punct un buget realist al familiei", mintea dumneavoastră se străduieşte şi în acest caz să vă demonstreze că aveţi dreptate.
Când renunţaţi la gândirea de tipul „acest lucru este imposibil", apar căi nebănuite, care vă conduc spre realizarea scopurilor dumneavoastră. Este mai bine ca mintea să vă demonstreze că aveţi dreptate în legătură cu ceea ce aţi decis că este posibil în loc să vă susţină afirmaţiile când declaraţi că un lucru este imposibil.
Dostları ilə paylaş: |