George r. Walter

CAP 2. CEI CARE FOLOSESC LIMBAJUL POZITIV

ÎI APRECIAZĂ PE CEI CARE MERITĂ

Oamenii care folosesc forţa cuvântului îi apreciază pe toţi cei care merită aceasta. Nu ezită să i laude pe cei care reuşesc şi nici să se felicite pe ei înşişi atunci când creează evenimente pozitive în viaţa lor.

Efectul pe care l poate avea asupra vieţii dumneavoas­tră felul în care vorbiţi a fost studiat cu atenţie, iar rezulta­tele sunt spectaculoase. Dr. Martin Seligman, psiholog la Universitatea din Pennsylvania, a efectuat cercetări extra­ordinare pe această temă. Rezultatele acestora sunt publi­cate în cartea sa Learned Optimism (Optimismul învăţat).

Dr. Seligman a identificat trei scări principale ale opti­mismului şi pesimismului în limbajul de zi cu zi al unei persoane sau, cu alte cuvinte, „stilul său explicativ". Când se confruntă cu evenimente pozitive, oamenii care vorbesc pozitiv le descriu în termeni ce se subscriu categoriilor de „universal", „intern" şi „permanent". Pesimiştii neajuto­raţi tind să pună evenimentele pozitive pe seama unor fac­tori „specifici", „externi" şi „temporari".

„Universal" înseamnă să observaţi că aveţi succes nu doar într o situaţie anume, ci în toate aspectele vieţii dum­neavoastră. „Specific" înseamnă să percepeţi situaţiile po­zitive drept evenimente izolate.

Termenul „intern" indică faptul că vă asumaţi respon­sabilitatea, că vă recunoaşteţi propriul rol în obţinerea rezul­tatelor pozitive şi că vă apreciaţi pentru aceasta. Un stil ex­plicativ „extern" înseamnă că atribuiţi succesul unui factor aflat în afara controlului dumneavoastră — „norocului".

Termenul „permanent" identifică evenimentele poziti­ve drept dovezi continue ale unui şablon normal al succe­sului. O descriere de genul „temporar" sugerează un fel de noroc chior, ceva ce se întâmplă numai din când în când.

Când o mamă care foloseşte limbajul pozitiv vede că bă­iatul ei a avut o contribuţie care i a permis echipei din Liga juniorilor la care joacă să câştige meciul, îi spune acestuia:

„Băiete, sunt tare mândră de tine. Ai făcut o treabă gro­zavă, iar toate antrenamentele tale au dat roade. Ai jucat foarte bine în ultimul meci şi pun pariu că în continuare o să joci şi mai bine. Văd că mergi mai bine şi cu şcoala, ţi ai terminat treburile la timp şi nu mai mănânci atâtea prostii. Se pare că ai succes în toate meciurile."

Puteţi detecta cu uşurinţă stilul ei universal, intern şi permanent.

O mamă care nu acordă importanţă la ceea ce le spune copiilor le va vorbi în felul următor.

„De data asta ai avut noroc. Tipul ăla ţi a aruncat o minge pe care numai un prost ar fi ratat o. Şi e bine că vân tul bătea către stânga. Păcat că nu joci aşa mai des. Ar fi bine să te bucuri de glorie atât cât poţi. Mâine ai testul ace­la la ştiinţe şi ştii că la materia asta nu eşti aşa de bun."

Părintele negativ foloseşte pentru acelaşi eveniment o descriere specifică, externă, temporară. Succesul copilului este un eveniment izolat, datorat unor factori externi şi cu siguranţă nu un lucru care va continua. Care părinte pre­supuneţi că va avea un copil mai fericit şi mai realizat?

În afaceri, liderii cei mai eficienţi sunt aceia care îi felici­tă în public pe membrii echipei lor atunci când aceştia au o realizare. Dacă vreţi să aveţi lucrători loiali, care devin din ce în ce mai buni, aveţi grijă să i apreciaţi pentru realizări­le lor. Acelaşi lucru este valabil şi în relaţiile personale — prieteniile deosebite se bazează pe o admiraţie reciprocă. Gândiţi vă cât de mult înseamnă pentru dumneavoastră când cineva pe care îl respectaţi, în care aveţi încredere şi poate chiar îl iubiţi vă apreciază în mod sincer realizările personale.

În capitolele care urmează veţi întâlni oameni care s au felicitat pentru propriile lor realizări. De asemenea, veţi observa rezultatele benefice ale faptului de a i aprecia pe ceilalţi pentru ceea ce au realizat. Folosiţi forţa cuvintelor; apreciaţi i pe cei care merită.