George r. Walter

CAP 3.18. Oare istoria se repetă?
Sunteţi concediat. Aveţi două plăţi restante la ipotecă. Soţia vă părăseşte. Spuneţi cu voce tare:

„Ştiu de ce mi se întâmplă toate acestea: sunt un ratat." Apoi spuneţi:

„Ştiu că dincolo de toate acestea există o lecţie im­portantă. Ce pot învăţa de aici?"

Cine este persoana care va abandona? Cine este învin­gătorul, care va învăţa lecţii valoroase din aceste situaţii şi va câştiga putere şi înţelepciune?

Cum v aţi simţi dacă, la 40 de ani, după 20 de ani de mari succese în afaceri, ar trebui să l sunaţi pe tatăl dum­neavoastră şi să l rugaţi să vă împrumute 400 de dolari... ca să vă puteţi declara falimentul?

La mijlocul anilor '70, Michael McCafferty şi a abando­nat cariera de vânzător de succes la IBM pentru a şi începe propria afacere. Firma lui, cu sediul în Philadelphia, asigu­ra service pentru calculatoare, mergea foarte bine şi i a adus profituri timp de şapte ani. A fost achiziţionată de o firmă mai mare, iar preşedintele companiei mamă a făcut cu Michael o înţelegere care l-ar fi făcut bogat.

Dar preşedintele a murit. Atunci, Michael şi a dat sea­ma că înţelegerea lor a fost pur verbală. Noua conducere a companiei a decis să n o mai respecte şi lui Michael i au fost refuzate acţiunile promise.

Umilit, şi a făcut bagajele şi s a dus la Chicago, unde a condus cu succes o altă firmă de service, de trei ori mai mare, iar peste doi ani a plecat de acolo plin de bani. Ier­nile din Chicago erau prea aspre pentru el, aşa că Michael, la vârsta de 35 de ani, s a îndreptat către Sân Diego, unde şi a cumpărat o locuinţă de plajă, un Ferrari de colecţie şi a început o viaţă minunată, fără nici un fel de griji. Dar cu rând s a plictisit. Atunci un vechi asociat de afaceri i a pro­pus o nouă afacere.

Lui Michael i a stârnit interesul. Era o ocazie de a com­bina priceperea lui în calculatoare cu faptul că oamenii vor dori întotdeauna un acces mai uşor la cât mai multe infor­maţii. A creat primul sistem electronic de Pagini Aurii şi a perfecţionat tehnologia, care constituie şi în ziua de azi baza unei industrii în plină dezvoltare.

Apoi partenerul lui s a retras. Michael n avea nici o în­doială că afacerea va avea un mare succes şi s a hotărât să investească mai departe pe cont propriu. Şi a vândut automo­bilul Ferrari şi a cumpărat un Vega din 1972. Apoi a renun­ţat la locuinţa de pe plajă. Nu peste multă vreme, fiecare cent pe care l avea fusese investit în afacerea falimentară.

În timp ce Michael se afla în culmea disperării, a fost agăţat de un „rechin". Un om cu bani şi bun de gură s a oferit să i salveze compania şi să l repună pe picioare... contra unui procent de 51% din firmă. A adus şi alţi parte­neri, iar afacerea lui Michael s a făcut zob.

Michael McCafferty a renunţat la muncă şi s a cufundat în cea mai neagră depresie. Nu avea nici un venit şi trăia pe credit. Singura cale era să se declare falit, dar nu şi pu­tea permite cheltuielile cu tribunalul! De data asta, cel care l-a salvat a fost tatăl său.

Timp de un an întreg, Michael s a tot întrebat:

„De ce eu? Ce s a întâmplat cu banii mei, cu maşina, cu viaţa mea lipsită de griji? Cum se face că indivi­dul ăla bun de gură a dat totul gata?"

Gândul care l obseda era: „De ce mi s au întâmplat mie toate astea?" După un an de sărăcie, disperare şi depresie, răspunsul s a ivit dintr o dată: „Pentru că am permis să se întâmple." Era foarte simplu. Nu lumea îl făcuse o victimă; el însuşi îşi atrăsese propriul nenoroc. Dăduse crezare oamenilor nepotriviţi, se purtase naiv, nu încheiase în scris înţelegerile importante şi renunţase la autoritate.

Cedase controlul asupra situaţiei financiare a compa­niei şi asupra propriului destin. Lăsase să i scape totul din mână, considerând că „lucrurile i se întâmplă".

O dată ce şi a dat seama ce lecţie extraordinară primi­se, a trecut la treabă. A citit binecunoscuta carte a lui Og Mandino Cel mai vestit vânzător din lume* şi a notat afirma­ţiile acesteia pe nişte cartonase:

„Astăzi încep o viaţă nouă.