CAP 2.14. E vorba de „noroc" sau de eforturile dumneavoastră?
Un proiect condus de dumneavoastră tocmai s a bucurat de aprecieri semnificative din partea compa niei mamă a firmei la care lucraţi. Şeful vă spune că directorii vă consideră „o tânără speranţă". Vă întreabă: „Cum ai reuşit?"
Spuneţi cu voce tare:
„Nu ştiu nici eu. Cred că am avut noroc. Am condus zeci de proiecte de acest gen şi cred că întâmplător cineva l-a remarcat pe acesta."
Apoi spuneţi:
„Am muncit mult! La proiectul acesta am folosit informaţiile primite din ultimele câteva rapoarte şi mă bucur că a fost primit foarte bine. Am, de asemenea, o echipă extraordinară, care a contribuit enorm la reuşita proiectului."
Cine pare să fie angajatul cu un viitor mai luminos? Cine are şanse să se descurce la fel de bine la următorul proiect de anvergură?
Dacă nu aveţi o relaţie strânsă cu un medic şi dintr o dată aveţi nevoie de un doctor, la cine veţi apela? Puteţi lua legătura cu un serviciu de referinţă, cum este programul de mare succes Ask A Nurse (ântreabă o asistentă), aflat la dispoziţia a aproape jumătate din populaţia Statelor Unite. Puteţi suna la Ask  Nurse pe gratis, 24 de ore din 24.
Vă treziţi la ora 3 dimineaţa cu un picior cuprins de spasme puternice. Nu se vede nimic — nu sunt nici tăieturi, nici lovituri — dar vă doare atât de tare, încât abia reuşiţi să vă daţi jos din pat. Oare ar trebui să încercaţi să adormiţi la loc, apoi să vă târâţi până la serviciu şi să vedeţi dacă nu şi revine mai târziu? Să l puneţi în apă caldă? Să mergeţi la un medic? Care să fie problema?
Un telefon la Ask A Nurse vă pune în legătură cu o asistentă prietenoasă şi profesionistă, care vă cere să i spuneţi simptomele. Ea foloseşte un program pe calculator care o ajută să pună întrebările potrivite şi respectă un protocol medical strict. Pe baza răspunsurilor dumneavoastră, îşi dă seama că trebuie să fiţi supus cât mai repede unor investigaţii amănunţite.
Asistenta vă îndrumă către camera de gardă a unui spital din apropiere, vă spune cum să ajungeţi acolo şi îi informează în legătură cu sosirea dumneavoastră. După consultaţie, vă sună din nou ca să se asigure că la spital aţi fost bine tratat. Dacă trebuie să mergeţi la un medic ortoped sau la un alt specialist, vă recomandă un medic convenabil, care îndeplineşte criteriile dumneavoastră. Fireşte, dacă până la vizita la propriul dumneavoastră medic sunt suficiente o aspirină şi un bandaj, ea vă va spune de la început acest lucru.
Pentru spitale, programul Ask A Nurse este un instrument extraordinar de marketing şi relaţii publice. Nu numai că le aduce pacienţi noi, dar creează o relaţie pe termen lung între spital şi pacient. De asemenea, programul aduce mari beneficii comunităţii. Oricine poate primi pe gratis o evaluare profesionistă şi confidenţială a unei asistente calificate. (Numai medicii pot pune diagnostice.)
După cum vă puteţi imagina, succesul acestui program depinde în mare măsură de asistenta care vă răspunde la telefon. Este competentă din punct de vedere medical? Pune întrebările potrivite? Este amabilă şi înţelegătoare? Vă oferă răspunsurile potrivite? Dacă răspunsurile ei sunt vagi sau par nesigure, e puţin probabil că veţi avea încredere în ea sau că i veţi urma sfaturile.
Spitalele care oferă programul Ask A Nurse în comunităţile lor sunt deosebit de selective în ceea ce priveşte angajatele. Interviurile sunt complexe şi încep cu o evaluare telefonică. La urma urmei, dacă o asistentă nu se descurcă într o situaţie presantă, cum este un interviu la telefon, ce va face atunci când o sună o mamă agitată, care i spune că are o urgenţă medicală în legătură cu copilul ei?
Când managerul programului îi cere unei candidate să spună care sunt punctele ei forte şi punctele ei slabe, e preferabil să nu dea din colţ în colţ. Răspuns greşit:
„Păi, nu sunt foarte sigură care sunt punctele mele forte. Cred că... mda, e greu de spus. Am avut norocul să capăt o slujbă la Bellevue în New York. Acolo te întâlneşti cu tot felul de cazuri, ştiţi. Deci pot să spun că am trecut prin cele mai diverse situaţii."
Răspuns corect:
„Cele mai importante două calităţi ale mele sunt cele care mi dau încrederea că pot lucra pentru dumneavoastră, în primul rând, îmi place cu adevărat să fiu de ajutor celor în nevoie. De fapt, de asta am ajuns asistentă medicală. Mă atrage ideea de a ajuta 30 50 de pacienţi la telefon în fiecare zi, în loc de 15 25 de pacienţi într un spital, în al doilea rând, am experienţă într o gamă largă de situaţii medicale. De la începutul carierei, m am îndreptat către instituţia cea mai complexă — şi aceasta a fost spitalul Bellevue din Manhattan. Acolo am alcătuit un program de asistenţă medicală extraordinar şi mă bucur că am putut să joc un rol major în reorganizarea departamentului."
După spusele lui Pat Stricker, managerul programului Ask A Nurse de la spitalul Toledo din Ohio:
„Îmi place când oamenilor nu le este teamă să spună la ce se pricep. Dacă spun: «Păi, nu ştiu», probabil că le lipseşte încrederea în sine pe care o căutăm. Pe de altă parte, dacă sunt egoişti sau înfumuraţi, ştiu că nu se vor încadra bine în echipă."
Viaţa este ca un lung şir de interviuri. Oamenii vă evaluează în mod constant — înainte de a fi angajat, atunci când sunteţi propus pentru promovare, la momente de răscruce şi în cursul conversaţiilor zilnice. Dacă meritaţi încredere, aveţi încredere în propria persoană. Oamenii a căror părere vă poate ajuta să reuşiţi vor să creadă în oameni care au încredere în ei înşişi.
Există două motive importante pentru a vă acorda încredere ori de câte ori sunteţi mândru de propriile realizări: (1) alţii vă respectă pentru asta şi (2) o meritaţi şi veţi avea avantaje de pe urma acestui lucru.
Nu vă puneţi realizările pe seama „norocului". Oamenii nu respectă acest tip de răspuns. Iată ce ar trebui să spuneţi:
„Mulţumesc. Am muncit din greu şi sunt recunoscător pentru această apreciere. Echipa cu care am muncit m a ajutat foarte mult."
După felul în care reacţionaţi faţă de laude, ceilalţi vă vor evalua drept o persoană înfumurată, plină de o falsă modestie sau care merită cu adevărat apreciere.
Al doilea motiv pentru a accepta complimentele pe care le meritaţi este şi mai important. Cu toţii răspundem la recompense, iar cele mai importante pot fi recompensele pe care ni le oferim noi înşine. Atunci când vă spuneţi:
„Mă simt atât de bine pentru că am câstigat acest premiu. Am muncit din greu şi acum cred că a meritat",
vă consolidaţi propriul comportament care v a adus succesul.
Cu alte cuvinte, încrederea pe care v o acordaţi dumneavoastră înşivă determină o apreciere imediată şi satisfăcătoare a egoului şi, în plus, stimulează repetarea performanţelor.
În timpul examinării candidaţilor la interviuri, am observat că folosirea repetată a expresiilor de genul „eu am făcut" este un real dezavantaj. Când un candidat spune:
„Am făcut asta şi asta, am câştigat cutare premiu, am reorganizat departamentul, am realizat o creştere a venitului de 22%...",
cel aflat în faţa lui s ar putea să se îndoiască de capacitatea persoanei de a lucra în echipă şi, de asemenea, de responsabilitatea 100% pe care şi o asumă individul în ceea ce priveşte realizările unui întreg departament. E mult mai eficient să împărţi meritele cu ceilalţi şi să nu ţii totul pentru tine:
„Departamentul nostru a înregistrat îmbunătăţiri semnificative în timpul conducerii mele. Împreună, am generat o creştere de 22% şi, ca urmare, mi s a decernat premiul Managerul Anului. M am simţit extraordinar!"
Bucuraţi vă pentru realizările dumneavoastră. Când ceilalţi vă întreabă, comunicaţi le — cu modestie — că succesul dumneavoastră este rezultatul direct al unor eforturi importante şi al sprijinului celor care v au ajutat. Iar atunci când vorbiţi cu dumneavoastră înşivă, aveţi grijă să vă recompensaţi şi să reafirmaţi rolul pe care l-aţi jucat în do bândirea propriului succes.
Dostları ilə paylaş: |