George r. Walter

CAP.1.10 Nimic nu este imposibil

Deja aţi avut vânzări record, iar în prezent realizările dumneavoastră sunt cu aproape 20% mai mari decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. Managerul regional vă fe­licită pentru performanţele dumneavoastră şi vă infor­mează că norma pentru trimestrul următor v a fost mărită cu 25%.

Spuneţi cu voce tare:

„Imposibil! Deja rulez cu viteză maximă şi am avut noroc să primesc câteva comenzi mari în primul tri­mestru. Iată de ce mi am depăşit deja norma cu 20%. N am cum să închei anul cu o creştere de 25%."

Apoi spuneţi:

„Va fi o provocare. Până acum, o combinaţie de îm­prejurări m a ajutat să realizez mai mult cu 20%. Poţi să te bazezi pe angajamentul meu total pentru a doua jumătate a anului. Voi face tot ce mi stă în puteri ca să îndeplinesc noua normă şi cred că această creştere de 25% este realizabilă."

Care persoană are şanse să facă faţă creşterii de 25%?
Poate cunoaşteţi deja una dintre numeroasele cărţi ale reverendului Robert Schuller sau poate că aţi urmărit la te­levizor transmisii de la Chrystal Cathedral (Catedrala de Cristal) din California. Am avut norocul să mă aflu printre pasionaţii de arhitectură care au făcut turul catedralei atunci când proiectantul acesteia, Philip Johnson, şi a pre­zentat în mod oficial bijuteria comunităţii arhitecţilor. Mai târziu, am aflat „adevărata poveste" a construirii acestui edificiu impresionant.

Când a vorbit pentru prima oară cu Philip Johnson, dr. Schuller i a explicat că vrea să construiască o catedrală spectaculoasă, alcătuită în întregime din sticlă, cu o acus­tică extraordinară şi în care amvonul să fie perfect vizibil din poziţia fiecărui scaun. Nu se mai construise niciodată o asemenea clădire; erau necesare cantităţi uriaşe dintr o sticlă specială şi tehnici de construcţie inovatoare. Pe dea­supra, California de Sud reprezintă una dintre zonele cu cea mai înaltă activitate seismică, în timp ce i explica dom­nului Johnson viziunea sa asupra Catedralei, dr. Schuller a mai adăugat o provocare: nu avea bani.

Dl. Johnson s a uitat la el şi i a spus:

„Stai puţin, lasă mă să înţeleg. Vrei să ridici o clădi­re uriaşă, cum nu s a mai văzut vreodată. Vrei să fie construită folosind materiale şi tehnici care n au mai fost utilizate niciodată şi nici măcar nu ai bani pen­tru asta? E imposibil!"

Zâmbind, reverendul Schuller l-a rugat pe Philip John­son să deschidă uriaşul dicţionar aflat pe un piedestal din biroul său şi să caute cuvântul „imposibil". Dl. Johnson străbătu camera şi începu să dea paginile; după o clipă de confuzie, celebrul arhitect ridică privirea şi spuse: „în acest dicţionar nu există cuvântul «imposibil»".

Dr. Schuller stătea lângă biroul său, arborând un zâmbet ştrengar şi ţinând un cuţit pentru hârtie în mâna ridicată, îi explică arhitectului aflat în încurcătură că foloseşte cuţitul pentru a elimina cuvintele negative din orice dicţionar pe care l găseşte.

„Totul este posibil", spuse dr. Schuller.

Foarte puţine lucruri dintre cele pe care vreţi să le rea­lizaţi sunt chiar „imposibile". Desigur, pot fi dificile, solici­tante, provocatoare, nerealizate până la momentul respec­tiv — dar nu imposibile. De ce să vă prejudiciaţi propriile aşteptări, etichetând o întreprindere măreaţă drept „impo­sibilă"?

Cele mai multe dintre marile figuri ale istoriei nu obiş­nuiau să utilizeze cuvântul „imposibil". A spus cumva Co lumb că e imposibil să navigheze până la un alt continent? A spus Kennedy că este imposibil să trimită un astronaut american pe Lună? Oamenii de acest fel au înfruntat pro­vocări iniţiale înfricoşătoare şi numeroase obstacole apă­rute de a lungul drumului. Şi au luat hotărârea să nu şi eti­cheteze scopurile drept „imposibile".

Cea mai nefericită consecinţă a faptului de a eticheta un lucru drept „imposibil" este aceea că nici măcar nu vă ofe­riţi şansa de a încerca. Dacă folosiţi cuvântul „imposibil", intră în acţiune principiul „disonanţei cognitive". Mintea dumneavoastră doreşte să se asigure că aveţi dreptate. Când v aţi convins pe dumneavoastră înşivă că un lucru este într un anumit fel, sunteţi hotărât să o dovediţi.

Dacă vă spuneţi că e imposibil să vă treziţi cu o oră mai devreme pentru a alcătui un buget realist al familiei, aveţi dreptate. Dormiţi puţin mai mult, vă simţiţi mai degrabă ameţit decât treaz şi decideţi să vă ocupaţi altă dată de bu­get. Iată disonanţa cognitivă în acţiune! Dacă v aţi fi trezit devreme, cu mintea limpede şi v aţi fi apucat imediat de treabă, alcătuind un buget realist, aţi fi dovedit că presu­punea dumneavoastră anterioară era greşită. Mintea dum­neavoastră nu doreşte să greşiţi, deci are grijă să vă de­monstreze că aveţi tot timpul dreptate.

Când vă spuneţi:

„Mă voi trezi odihnit, cu o oră mai devreme şi voi folosi acest ceas tihnit ca să pun la punct un buget realist al familiei", mintea dumneavoastră se stră­duieşte şi în acest caz să vă demonstreze că aveţi dreptate.

Când renunţaţi la gândirea de tipul „acest lucru este im­posibil", apar căi nebănuite, care vă conduc spre realizarea scopurilor dumneavoastră. Este mai bine ca mintea să vă demonstreze că aveţi dreptate în legătură cu ceea ce aţi de­cis că este posibil în loc să vă susţină afirmaţiile când de­claraţi că un lucru este imposibil.

Notă succintă

Ce puteţi face acum:

Înlăturări cuvântul „imposibil" din vocabularul dum­neavoastră. Înlocuiţi l cu o expresie mai corectă şi mai po­zitivă, care descrie ceea ce, în aparentă, nu puteţi realiza.

În loc să spuneţi:

„îmi dau seama că vrei să câştigi destui bani ca să ţi cumperi vara asta o maşină, dar e imposibil. Costu­rile asigurării ar fi enorme",

spuneţi:

„Ştiu că ţi ar plăcea să ai propria ta maşină; şi vei avea nevoie de o grămadă de bani ca să ti o cum­peri şi să ti plăteşti asigurările. Haide să facem un plan realist şi să discutăm diseară despre asta cu tatăl tău. Dacă vara următoare nu e un termen rea­list, poate ne gândim la Crăciun."

În loc să spuneţi:

„Să fiu promovat director economic până la sfârşitul anului? Imposibil! Am nevoie de cel puţin 12 luni de experienţă şi deja sunt doi alţi asistenţi de vânzări care aşteaptă ocazia asta",

spuneţi:

„Din câte ştiu eu, nimeni n a fost promovat direc­tor economic în mai puţin de un an. Vreau să fiu primul în această situaţie. Voi munci cât îmi stă în puteri ca să am realizări absolut remarcabile."

În loc să spuneţi:

„Acest lucru este imposibil",

spuneţi:

„Va fi nevoie de eforturi deosebite, dar e posibil."