Georges Dumezil

Această reprezentare ne dă o explicaţie satisfăcătoare a părţii din dosarul lui Heimdallr pe care o avem în vedere: ea îngăduie să se pună de acord naşterea sa – nouă mame care sunt valuri la marginile pământului – cu atributele sale de berbece: înţelegem că, oricare ar fi valoarea şi funcţia sa mitică, scena naşterii sale făcea din el, în alba încreţire a mării, berbecele produs de al nouălea val. Dacă aşa stau lucrurile, este corect să se spună că el are nouă mame, dat fiind că nu este de ajuns niciuna, nici două, nici trei, că trebuie exact un şir de nouă pentru a-l produce şi că a noua, dacă ea singură îl naşte, nu-l naşte totuşi decât pentru că are altele opt în cap înaintea ei. Astfel se explică cât se poate de bine ciudata expresie analitică din Husdrâpa, care îl numeşte pe Heimdallr 'fiul uneia şi a opt unde': această descompunere a cifrei 9 este excelentă, punând în evidenţă singura undă hotărâtoare din grup. Astfel se explică şi faptul că Heimdallr este descris drept 'cel mai alb dintre Asi', hvitastr îsa: în transfigurările folclorice ale valurilor încreţite, albul spumei este adesea scos în evidenţă ('white horses', 'juments blanches' etc.) şi acea morforwyn galeză, proprietară a acestor turme albe care aleargă pe valuri.

Myrddin Fardd, în pasajul ce va fi citat, spune: Morforwyn este înfăţişată ca fiind de culoare brun-închis, cu o faţă asemănătoare feţei omeneşti, cu gură mare, nas lat, frunte înaltă, ochi mici, fără bărbie, nici urechi, cu braţele scurte şi fără coate şi cu mâinile asemenea mâinilor omeneşti, doar că degetele sunt unite printr-o membrană subţire; mai jos de brâu ea este un peşte'. Un fel de focă, prin urmare.

10 Yn yr chwedlau Cymreig ceir fod un yn dwynyr enw Gwenhidwy, fod y tonau brigwynion yn ddefaid iddi, ac mai'r nawfed don oedd ei hwrdd.

11 L6gendes, croyances et superstifions de la mer, I, 1886, p. 153-157 (valurile interpretate drept cai, oi, vaci sau tauri, câini şi chiar lei), p. 170-178 (valurile şi numerele; p. 176-177, vătuit al nouălea). Asupra celor 'nouă valuri' în legendele păgâne şi creştine din Irlanda, vezi H. d Arbois de Jubainville, Le cycle mythologique irlandais et la mythologie celtique, 1884, p. 256-

12 în articolul din Etudes Celtiques pe care îl utilizez aici, p. 277-279, am trecut în revistă mai ales cu ajutorul lui Francis Jones, The Holy Wels of Wales, 1954, p. 134-136, atestările lui Gwenhidwy de la poeţii din secolul al XV-lea până la folclorul contemporan.

Tnă ea însăşi Gwen-hidwy, sau mai eurând fără îndoială Gwen-hudwy18, primul termen, singurul clar, înseamnă 'Alba.'. Am câtuşi de puţin pretenţia să sugerez aici că Gwenhudwy, sau mai valurile şi berbecele ei, au fost odinioară, în mitologie, corespondeţi Lelor lui Heimdallr şi ai lui Heimdallr însuşi: mi se pare, ^dimpotrivă, fără de această latură, cele două domenii mitologice n-au nimic comun, udata turmă a lui Gwenhidwy permite cu toate acestea interpretarea dficiu a părţii celei mai metaforice a dosarului lui Heimdallr.

4. PARALELĂ ÎNTRE BHÂŞMA ŞI HEIMDALLR

; d că nu este necesar să dispunem pe două coloane bilanţul analogiilor rate ce se remarcă între zeul ceresc Heimdallr şi Bhâşma, întrupare a Cerului. Iată-i principalele puncte: unul şi altul sunt figuri 'cadru', născuţi înaintea celorlalţi, murind? Ilalţi, unul în bătălia eshatologică, celălalt în imensa bătălie de la KurukL străbătând în plină activitate şirul generaţiilor; în cazul zeului Heimicest ritm de durată se exprimă pitoresc, în timpul petrecerii sale pe: sub chip de om, prin ospitalitatea pe care o cere pe rând Străbunicului bunicii, Bunicului şi Bunicii, Tatălui şi Mamei şi prin îngrijirile pe care fiului acestora din urmă şi fiului acestui fiu; în cazul eroului Bhâşma, a prin generaţii se face realmente prin rolul pe care 'nemuritorul' i îl deţine pe lângă fraţii săi mai mici, apoi pe lângă fii celui de-al doilea, e lângă fiii acestora.

Î temeiul anteriorităţii naşterii lor şi unul şi altul ar trebui să domnească; nu domnesc. În cazul lui Heimdallr, acest drept şi această lipsă se ia prin titlul străin şi iluzoriu de Rigr şi prin comportarea zeului în [călătoriei sale pe pământ; în cazul lui Bhâşma, ele se exprimă printr-o; are expresă.

Rija cea mare a unuia şi a celuilalt este să asigure în societate sau în idenţă existenţa unui rege şi anume a unui rege bine crescut: Heimdallr, 1 laborios, progresiv, pregăteşte, apoi suscită, apoi îl instruieşte pe primul prototip al tuturor celorlalţi 'kon-ungr'; Bhâşma, din generaţie în geneveghează ca în familia lui Kuru să se nască un rege şi mai apoi se: şte de educaţia acestuia.

Ceşti tineri regi şi îndeobşte copiii pe care Heimdallr şi Bhâşma îi fac nască, nu sunt copiii lor; ei nu au copii proprii, deşi sunt taţi, dar în „ foarte general. Exprimările acestei teme sunt diferite în cele două cazuri, Formele atestate sunt Gwenhudwy, Gwenhidwy, Gwenhidw. Pentru sufixul -wy (-w), vezi kson, Language and History în Early Britain, 1953, p. 376. Pentru al doilea termen al cora-numai lectura -/i”d-oferă un înţeles: vechea galeză hud, 'vrăjitorie, descântec', hud-aiv |i, vechea cornică hud-ol, magus'; cuvânt înrudit cu vechiul islandez seidr, nume al unei le magie, despre care vezi Dag Strsmbăck, Sejd, Textstudier i nordisk religionshistoria, 1935 ea Saga de Hardingus, 1953, p. 70-82.

Dar au acelaşi sens. Ileimdallr-Râgr zămisleşte realmente pe Praell, apoi pe Karl, apoi pe Jarl, însă în taină şi nu pune în valoarea aceste paternităţi, lăsând nou-născuţii perechilor la care i-a generat prin abuz în patul comun; iar' pentru ca Jarl, acest ksatriya al Nordului, să fie fiul său, el trebuie să-l, adopte', ca şi cum ar fi născut din altul; aceasta se adaugă, de altfel, faptuui că, în mitologie, spre deosebire de majoritatea zeilor, Heimdallr nu are soţie, el nu este asociat nici unei zeiţe. Statutul sexual al lui Bhâşma rezultă, la rându-i, dintr-o altă renunţare categorică: el s-a legat să nu se însoare, să nu aibă copii, pentru ca nici un descendent al său să nu poată râvni această regalitate, pe care rolul său este totuşi s-o înzestreze cu un titular; copiii a căror naştere o pregăteşte şi de a căror educaţie se îngrijeşti nu sunt deci şi nu pot fi copiii săi.

În sfârşit, naşterile celor două personaje sunt de acelaşi tip. Cea a lui Heimdallr, luminată de glosa pe care folclorul galez o furnizează formulelor enigmatice ale poemelor eddice, se defineşte astfel: zeul ceresc s-a născut, la marginile cerului, ale pământului şi ale mării, din 'una şi opt mame' care sunt valurile, adică din unda a noua pregătită de altele opt, rămase în zadar. Bhâşma este zeul – cer condamnat să se nască, drept ultim copil, din sânul ui Dahgă – cea mai prestigioasă dintre divinităţile acvatice – iar cei şapte sau opt fraţi mai mari rl săi sau fost înecaţi imediat de către mama lor în undele 'ei'14, varianta cea mai interesantă face din el 'al nouălea', constituit prin sinteza optimilor luate din fiecare din fraţii mai mari.

Acest ansamblu coerent de coincidenţe precise care ating fondul personajelor nu poate fi efectul întâmplării: ele dau asigurarea că Cerul, acel Dyu

14 în articolul din Etudes Celtiques, pe care îl utilizez, p. 283 n. 1, am amintit anumite analogii între zeul irlandez Lug (galeză Lleu) şi Bhâşma. Reproduc aici acea notă: Zeul celtic *Luguaşa cum ni-l putem imagina după Lug-ul irlandez şi după Lleu Llawgyffes din Mabinogi al lui Math [fiul lui Mathonwy, erou din Mabinogion] nu este nici un „zeu-cadru „, nici un „zeu-cer „. Totuşi găsim legate de copilăria sa cele patru teme care constituie copilăria lui Dyu-Bhâşma: 1. Ca şi Bhâşma, el este la naştere singurul supravieţuitor al unui grup de fraţi (doi în Mabinogi, celălalt fiind Dylan AU Ton: „Dylan asemănător Undei” sau „fiu al Undei”; trei într-o povestire folclorică despre Lug, W. J. Gruffydd, Math vdb Mathonwy, 1928, p. 73, cf. p. 67), ceilalţi fiind de îndată înecaţi în mare sau celălalt (Dylan) fiind primit de unda în care s-a aruncat şi unde a dobândit însuşirile unei fiinţe acvatice. 2. În legătură cu această temă, la fel cum Bhâşma şi fraţii săi mai mari înecaţi sunt fiii râului cosmic, Gangă, personificată, tot aşa Lleu şi fratele său mai mare Dylan sunt fiii lui Aranrot (Arianrhod), eroină şi fără îndoială fostă divinitate marină, al cărei loc de petrecere este iarăşi marcat de o povestire (John Rhys, Celtic Folklore, Welsh and Manx, I, 1901, p. 207-209; tema se recunoaşte în legendele irlandeze despre Lug, născut dintr-o prinţesă închisă m Tor Mor din insuliţa Tory „on a cliff jutting into the Ocean „ [pe o stâncă înaintând în ocean], Gruffydd, op. Cât., p. 65 etc). 3. Naşterea lui Bhâşma (Mbh., I, 99, 3920 – 3967) şi cea a lui Lug (Gruffydd, op. Cât., p. 65 etc.) sunt consecinţa directă şi răzbunătoare a furtului unei Vaci miraculoase, a „Vacii Abundenţei „ (naşterea lui Lleu este introdusă, mai puţin direct, prin furtul porcilor nuraculoşi ai lui Pryderi [alt erou din Mabinogion], al primilor porci cunoscuţi în insula Britania)- 4. Tânărul Lleu (urme ale acestei teme asupra irlandezului Lug, Gruffydd, op. Cât., p. 71) lovit de trei interdicţii care, dacă n-ar fi ocolite prin iscusinţa unchiului său, magicianul Gwydion, ar pune stavilă carierei sale; el nu trebuie să primească nici nume, nici arme, nici soţie; Dyu, întrupat în tânărul Devavrata este lovit de două interdicţii: el trebuie să renunţe să fie rege şi să se însoare; cum el acceptă cu eroism aceste interdicţii, zeii şi oamenii în conferă un nou nume, „Bhâşma „ (Mbh., I, 100, 4039-4066). Ţinând seama de valoarea magică a numelui, bine stabilită la celţi ca şi în alte părţi, vom nota că cele trei interdicţii care îl ameninţă pe Lleu se distribuie asupra celor trei funcţiuni: de magie, de forţă războinică şi de fecunditate'.

Nspunere^epică este Bhâşma, avea, spre deosebire de cel din ggveda, ie bogată şi că această mitologie era moştenită din timpurile'indo-euA. Ceastă constatare are o foarte mare importanţă. Pe de o parte ea că autorii ţţgvedei au neglijat sistematic părţi mari din mitologia ală încă vie în epoca lor; pe de altă parte, dat fiind că această mitotaică a lui Dyu, eliminată din ţţgveda, nu reapare sub nici o formă, 3 perioadă a mitologiei indiene, ea stabileşte faptul că transpunerea eroi care se află la baza Mahăbhăratei a fost făcută foarte devreme, imp când aceste părţi de mitologie erau încă bine cunoscute în anucuri. Orice 'model' istoric ne-am imagina pentru a lămuri operaţia doar ale cărei rezultate ne stau sub ochi, acesta va trebui să îndepliondiţia temporală dată15.

' ' fezi, mai joS p. 155 – 163, prelungirile eshatologice ale acestei comparaţii între Bhâşma şi r. Una din trăsăturile stranii ale lui, Dyu-tată' vedic este, cum am văzut, de a fi adesea ramatical la feminin; în povestea lui Bhâşma, adversarul său aparte, ăikriandin, este cel schimbă sexul: Bhâşma nu vrea să lupte împotriva lui (şi de aceea va şi pieri), pentru poate bate cu o femeie preschimbată în bărbat.

Capitolul VII PRECEPTORII.

Prsato Bharadvăja Saradvat i-L-n Drupada t=un Marut 1 ' Drona. *. Krpî Krpa

= Brhaspati)

Draupadî Dhrşţodyumna (=Sn) î= Agni)

C = zeii RudraJ.

Asvat-thaman (=Siva, Antaka etc)

1. ASVATTHĂMAN, KHPA, ÎNTRUPĂRI ALE LUI RUDRA-SIVA ŞI ALE DIVINITĂŢILOR RUDRA.

Dincolo de rudele apropiate ale fraţilor Păndava, va fi cândva cazul ca tipul de observaţie ce li s-a aplicat lor să fie extins asupra tuturor personajelor importante ale poemului. Noi nu vom schiţa aici această încercare decât pentru câţiva dintre ei. Mai întâi, pentru preceptorii fraţilor Păndava, căci aceşti băieţi au avut nu mai puţin de trei dascăli, dintre care al doilea este cel mai de seamă: Krpa, Drona, As'vatthăman. Aceste personaje formează un grup, în sensul că toţi trei sunt arcaşi excelenţi (ceea ce justifică funcţia lor, tragerea cu arcul fiind esenţială în educaţia tinerilor kşatriya); că toţi trei luptă în timpul conflictului în armata celor 'răi'; şi, în sfârşit, că sunt între ei rude foarte apropiate: As'vatthăman este fiul lui Drona şi al surorii lui Krpa. Însă, din cei trei, numai Drona şi As'vatthăman sunt duşmanii înverşunaţi ai eroului în care este întrupat zeul Focului, Agni, anume Dhrşţadyumna şi numai ei sunt numiţi^ la momente diferite, generalisimi ai armatei celor 'răi'. În schimb, o altă trăsătură, mai importantă, le este comună doar lui Krpa şi lui Drona şi u separă radical de As'vatthăman: ei sunt, cu inima, favorabili fraţilor Păndava, îi dezaprobă pe Duryodhana şi, în sfaturile care precedă războiul, îşi unesc stăruinţele pacifice cu cele ale lui Bhâma şi ale lui Vidura; As'vatthăman, dimpotrivă, le este de la început ostil fraţilor' Păndava şi le va da la sfârşit, după bătălie, loviturile cele mai dureroase. Întrupările căror zei sunt aceste personaje? Krpa, născut odată cu sora sa Krpî, este întruparea zeităţilor Rudra Yu-67' 2712) î Drona este o parte ruptă din Brhaspati (ibid., 2715); As'vatthăman îl conţine pe Rudra-âiva (ibid., 2709). Disparaţi la prima vedere, aceşti lud. Faptul de a fi, încă din Rgveda, mari arcaşi; este fără îndoială hărăzit să coboare pe pământ cu aceeaşi funcţie, îi Rudra, care a oferit una din componentele cele mai importante Siva din mitologia posterioară, este înarmat cu arc şi cu săgeţi 3 10-11; V, 42, 11; X, 125, 6) înfăţişate drept tari şi iuţi (VII, este invocat împreună cu eroul arcaş Krs'ănu şi cu 'arcaşii' (X, Atharvaveăa, care îl denumeşte tot 'arcaş' (I, 28, 1; VI, 93, 1; -7), aminteşte frecvent arcul şi săgeţile sale. I^a fel fac şi textele în tap'athabrăhmana, IX, 1, 1, 6, spune că înşişi zeii sunt înspăimântaţi şi de săgeţile lui Rudra şi se tem ca el să nu-i nimicească. la l-a multiplicat şi pe Rudra în 'zeii Rudra' sau 'Rudriya' (I, 2' 85, 11 etc), adesea asimilaţi cu Măruţii, al căror tată este Rudra j); H, '33, 1). Măruţii sunt mai degrabă lăncieri (I, 168, 5; V, 52, 13), arcaşi, poate că prin transferarea asupra lor a caracteristicii tatălui; (V, 53, 4; 57, 2; VIII, 20, 4; 12). Este remarcabil că, în sistemul rilor unor zei în eroi, Mahăbhărata deosebeşte cu grijă pe divinii Măruţi: dacă primii 'sânt' arcaşul Krpa, cei de ai doilea se întrulatru personaje, care nu sunt în mod special arcaşi, Satyăki, Drupada, Krtavarman (I, 67, 2714-2717); primii trei sunt ajutoare devotate ar Păndava şi îndeosebi ale lui Arjuna, fiul lui Indra: în această ei sunt deopotrivă cu Măruţii, care sunt însoţitorii obişnuiţi ai lui imai al patrulea, Krtavarman, ţine cu tabăra lui Duryodhana şi se desea în tovărăşia lui Asvatthăman şi a lui Krpa, cu care formează trio, trioul supravieţuitorilor şi al 'surprinderii nocturne': în aceasta arm cu celălalt aspect al Măruţilor, ca fii ai lui Rudra şi confundaţi Rudra. Poeţii au subliniat această ambiguitate a Măruţilor, dislocând le lor şi făcând din unul din ei, Satyăki, adversarul preferat al altuia, ian (VII, 775, 4550; 116, 4644; VIII, 46, 2157; IX, 17, 937, 21, l ce-l priveşte pe Krpa, întrupat din zeii Rudra, legătura sa cu arcul e este congenitală (I, 130, 5071-5093). Tatăl său, Saradvat, fiul lui era un pasionat al acestei arme (dhanus) şi se consacra studiului lui ia, supunându-se exerciţiilor ascetice. Neliniştiţi, cum este şi firesc, de pe care risca să o dobândească prin această comportare, zeii îi trimiipsaras; el rezistă eroic ispitei, însă arcul şi săgeţile îi scăpară din fără să bage de seamă, sămânţa sa căzu pe lemnul unei săgeţi: din scură doi copii, un băiat şi o fată. Ei fură zăriţi de către un om din „egelui Săntanu care, văzând armele în ţărână şi ghicind că tatăl era arcaş, arată regelui 'gemenii' 'arcul şi săgeata'; regele îi adoptă, îi pa şi Krpi, pentru că îi fusese milă (krpă) de ei; mai târziu, tatăl lor: Saradvat, află de existenţa lor şi făcu din fiul său un arcaş atât de vestit, a la sosirea lui Drona el fu însărcinat să-i înveţe ştiinţa arcului pe fii arăşţra, pe cei ai lui Păndu, ba chiar şi pe verii lor Yădava, printre pe Krşna. Cititorul va recunoaşte aici, ca în atâtea alte împrejurări, aerea unei explicaţii romaneşti, de altfel, miraculoase, peste o 'fatalitranspunerii: Krpa trebuia să fie un arcaş strălucit, pentru că el este ea arcaşilor divini; el este în adevăr aşa, dar poemul justifică această prin circumstanţele întâmplătoare ale naşterii sale.

2. DRONA, ÎNTRUPARE A LUI BRHASPATI.

În sfârşit, Brhaspati vedic (sau Brahmanaspati)1, zeul care se întrupează în Drona, este şi el arcaş, dar în condiţii foarte aparte: mai ales alte trăsături îl îndreptăţesc să fie principalul, 'adevăratul' preceptor al tinerilor eroi: Brhaspati, în lumea zeilor, este echivalentul brahmanului pământesc şi mai precis al lui purohita, capelanul; Mahăbhărata duce mai departe în chip firesc această definiţie făcând din el guru-ul, 'magistrul spiritual' al zeilor (I, 770, 6464; II, 7, 303 etc), aşa cum Drona este guru-ul prinţilor şi arătându-l ca 'preceptor' al zeilor şi consultat chiar şi de 'demonii' Asum şi de către zei (XII, 752, 5667), aşa cum Drona este totodată preceptorul 'bunilor' Păndava şi al verilor lor 'cei răi'.

Mai întâi, pare ciudat că întruparea 'zeului brahman', a 'zeului capelan' apare în epopee nu numai ca un dascăl spiritual, dar tot atât şi mai mult decât Krpa, în locul căruia este pus, ca un maestru în ale arcului. S-ar putea invoca faptul că necesităţile educaţiei tinerilor kşatriya impuneau ca această disciplină să formeze partea esenţială a programului lor; însă nimic nu-i împiedica pe poeţi, de exemplu, să-i lase specialistului Krpa grija de a le-o preda şi să-i încredinţeze lui Drona tot restul, religia, morala şi ştiinţele. Ei au profitat fără îndoială, luând-o literal, de o imagine din Rgveda. Pentru că este preot, Brhaspati este într-adevăr şi arcaş, însă un arcaş mistic, a cărui armă nu este cea a războinicilor, ci rtâ, Ordinea cosmică şi rituală (ÎI, 24, 8; cf. AV, V, 18, 8-9): Cu arcul său cu tragere rapidă, a cărui coardă este rtd, Brahmanaspati nimereşte unde vrea. Drept la ţintă merg săgeţile pe care le trage.

Această metaforă destinată (cum o dovedeşte strofa 9) să facă şi mai izbitoare afirmarea puterii ritului şi a efectului său imediat, fulgerător, a permis celor răspunzători de transpunere sa nu-l lipsească pe Drona de o parte atât de însemnată a activităţii de preceptor: săgeata mistică a zeului a devenit în mâinile eroului săgeata obişnuită a concursurilor şi a câmpurilor de luptă şi despre Drona se spune că în el zace împătritul dhanurveda (III, 37, 1459), această ştiinţă a arcului în care excelează tatăl lui Krpa şi după el şi Krpa. Rgveda însăşi îi ducea, de altfel, la această exploatare largă a uneia din expresiile sale. S-a remarcat de multă vreme că, implicat în mai multe mituri în care îl ajută pe Indra-luptător, îndeosebi în mitul eliberării vacilor, unde este mereu prezent, Brhaspati a ajuns să asume trăsături de-a dreptul războinice. 'El pătrunse în muntele plin de bogăţii, spune II, 24, 2 şi făcu bucăţi cetăţuile lui îambara*'; el îi distruge pe vrtrăni, răzbeşte fortăreţele, covârşeşte pe duşmani în lupte (VI, 73, 2); risipeşte duşmanii şi obţine biruinţa (X, 103, 4); îl istoveşte pe duşman, învinge în bătălii (ÎI, 23, 11), este invocat în acţiunile războinice (ibid., 13) şi este 'un preot foarte lăudat în luptă' (ÎI, 24, 9). Aceste expresii, ca atare, nu s-au născut din metafore asupra eficacităţii răspicate şi victorioase a riturilor; ele oglindesc o stare de lucruri care pesemne că a fost aceea a preistoriei ărya: la vremea acelor înaintări cuceritoare, a acelor lupte împotriva barbarilor, preotul, purohita, nu va fi fost mai puţin prins în acţiune decât arhiepiscopul Turpin alături de Carol cel Mare*, sau,

1 Imnurile către Brhaspati (Brahmanaspati) sunt traduse în I,. Renou, t. tuăes vtdiques ei păntniennes, XV, 1966, p. 46-77. H. P. Schmidt dă o altă imagine despre acest zeu şi despre raporturile sale cu Indra, Indra und Brhaspati, 1968.

* Demon, duşman, al regelui Divodăsa, înfrânt de către Indra.

* Este vorba despre capelanul lui Carol cel Mare, aşa cum este reprezentat In 'Chanson de Roland' (vezi traducerea românească, Bucureşti, 1978).

Temem de anacronism, decât druidul Amorgen pe lângă regele Eremon; a ultimei invazii legendare a Irlandei şi atât de mulţi alţi druizi care atât de mulţi alţi rig în epopeea irlandeză.

3. DRONA ŞI DRUPADA, BRAHMANUL ŞI REGELE i poeţii s-au ferit să reducă la ştiinţa arcului valoarea eroului transpus aspatî, aşa cum au făcut-o pentru Krpa. Aceşti maeştri ai mitologiei a destoinici ca să lase să se piardă o atât de bună ocazie de a exprima epice, într-un fel de traducere prin imagini, marile reguli ale statutului îului, ale lui purohita: războinic în chip mai concret decât Brhaspati,: ste totuşi, ca şi Brhaspati, în mod fundamental brahman. Pe câmpul Lie, stindardul său, semnificativ după obicei, poartă embleme care nu c războinice (VI, 17, 660; VII, 86, 3117): o vedi de aur (vedi este un ltar scobit, de jilţ în care se presupune că zeii vin să asiste la sacrin vas de apă, kamandalu (răsplată pe care învăţătorul o dădea elevilor: eau progrese încete: cf. I, 132, 5226), o piele de gazelă neagră (care este pielea unei dikşă, sau veşmântul asceţilor). Anume, Drona este un I ambiguu, totodată brahman şi războinic, ba chiar brahman şi rege. Întâmplă adesea cu peronajele din Mahăbhărata, începuturile sale, isprăpilăriei' sunt cele care îi dezvăluie cel mai bine natura şi, dacă se poate semnificaţia ideologică.

Ar dacă se comportă pe urmă ca un kşatriya şi ca un rege, Drona s-a brahman, a fost mai întâi numai brahman şi rămâne brahman şi în a vocaţie. Episodul în care i se formează această a doua vocaţie exprimă 1 profund pe care îl înţelegem fără trudă, dacă ne gândim la pretenţiile rahmane aşa cum sunt exprimate încă din imnurile vedice; ambiguitatea na nu este decât dramatizarea ambiguităţii brahmanului, în special a lui i, 'cel care este aşezat înainte', totodată diferit de rege, inferior regeretinzând de la rege atenţii regale sau mai mult decât regale: o strofă, IV, 50, 8 nu promite oare fericire în locuinţa sa, belşug pe pământurile punere spontană a poporului său, regelui 'la care brahmanul trece cel (yâsmin brahma râjani pttrva eti)?

Este brahman şi încă dintr-o categorie dintre cele mai înalte. Tatăl iradvăja este un mare fşi, unul din cei şapte maha^şi (I, 123, 4807 etc). Lrpa, ca şi fiii atâtor penitenţi, el s-a născut din sămânţa pe care tatăl ăsat-o să scape la vederea unei Apsaras; strânsă într-un vas, droni, ea at un băiat care a fost numit fireşte Drona (I, 166, 6328-6332). În& sa, el nu se gândea la început decât să ducă viaţa tatălui său, în Vedelor şi în pocăinţă (I, 138, 5513-5514). Însă un eveniment neplăcut ntat altfel viaţa.

: ă de mic, în timp ce tatăl său cugeta îndeosebi la educaţia lui de rahman şi îl învăţa scrierile sfinte, Drona avea un tovarăş, Drupada gelui Prşata, prieten cu tatăl său), care era şi el un viitor rege. Fiul ata venea mereu la sihăstrie, se juca cu Drona şi citea din Vede cu el, 5110; 166, 6334). Ei se înţelegeau de minune şi micul prinţ îi spunea ijpreot: 'Când Păncălya mă va unge, ridicându-mă la domnie, ţi-o jur răr, tu vei avea folosinţa ei (tvadbhogyam bhavită); olaturile mele, bogăţia lăcerile mele vor ţine de tine' (I, 131, 5178-5179). Ei crescură astfel, îră despărţiţi de studiile lor diferite şi, Prşata şi Bharadvăja, murind, la urcă pe tron, în timp ce Drona lua în stăpânire sihăstria părintească Asvatthăman {130, 5113-5116). Cam la vremea asta, el află din zvonuri că Râma – primul Râma, fiu al lui Jamadagni, brahmanul războinic, prigonitorul celor din casta kşatriya – împărţea brahmanilor tot ceea ce poseda; el se duse la dânsul, însă, când sosi, Râma împărţise deja totul în afară de corpul şi de armele sale; alegerea între aceste două ultime bunuri el o lăsă pe seama tânărului său vizitator care, cu înţelepciune, alese armele împreună cu ştiinţa folosirii lor (I, 130, 5118-5132)2. După acest dar, pe care nu-l prevăzuse, ' Drona rămânea oricum un brahman şi, pe cât se vede, în pofida noilor sale arme, nu se gândea nicidecum la război.

Chiar atunci îşi aminti de tovarăşul său din copilărie şi se duse la palatut lui. Adus în faţa tronului, el se înfăţişă: 'Iată-mă, pe mine, prietenul tău!'. Însă timpurile se schimbaseră mult şi Drupada, ameţit de trufia puterii, îl puse ritos la locul lui: făgăduiala copilărească era perimată; rege acum, cum mai putea el fi prietenul unui brahman fără avere (I, 131, 5134-5144, 5193- 5204)? Adânc jignit, Drona pleacă şi din clipa aceea nu se mai gândi decât la răzbunare. Se mută cu familia sa la Hastinapura, oraşul prinţilor Kaurava. Fiul său Asvatthăman, incognito, făcu câtva timp 'reprize' de arme, sub mâna lui Krpa, cu tinerii Păndava şi cu verii lor, apoi Drona însuşi, după o nemaivăzută dovadă a îndemânării sale, făcu să fie angajat preceptor şi îl înlocui pe Krpa, dar cu o condiţie: la sfârşitul învăţăturii, când elevii săi vor fi devenit maeştri în mânuirea armelor, ei îi vor îndeplini o cerere, oricare ar fi ea. Arjuna făgădui şi din ziua aceea deveni favoritul maestrului (I, 131 – 132, 5205-5219).] soroc, ceea ce ceru Drona fu împlinirea răzbunării sale: 'Drupada, fiul lui Prşata, domneşte peste neamul Păncăla; luaţi-i regatul şi daţi-mi-l mie!' {166, 6348). Arzând de dorinţa de a-şi încerca noua ştiinţă, tinerii nu şovăiră: Drupada fu învins şi ei îl aduseră prins în faţa lui Drona. Acesta îi zise fostului său prieten: 'Mai vreau încă, rege al oamenilor, ca prietenia să ne lege; primeşte să fii prietenul meu Tu spuseseşi adevărul: cel care nu este rege nu poate fi prietenul unui rege. De aceea, am făcui în aşa fel ca doblndirea unui regat să mă aşeze la nivelul tău. Domneşte pe malul de miazăzi a lui Bhagârathî*, eu, din parte-mi voi domni pe malul de miazănoapte i (166. 6350-6351).