Georges Dumezil

^e SolomS milltar^. Ş^ care nu poate nicidecum să o desemneze când este vorba n, dat fiind puţinul său succes în război; kabod se referă aici mai Vasta fatr^restigiul sâu' despre care cartea vorbeşte în Inai multe rânduri, la * pe care i-au adus-o înţelepciunea şi bogăţia (3, 28; 5, 14; 10, 1

^ideoiogig trinarfcalie urmează (modif cată după Widengren) este îmorumutată din articolul meu S' î11 Apendice la, mdreur°Peens et la Bible', Kratylos, IV, 1959, p. 97-118 (reprodus mai

1 au locul ai ' ^' 427~497)- S2 vor găsi acolo îa note multe precizări şi discuţii care

— 24). Cuvântul trebuie să fi fost ales chiar pentru genaralitatea sa eme ce evenimentele vor dovedi că Solomon n-a primit de la Dumnezeu ir cu adevărat militar, corespunzător 'morţii duşmanilor'. Această sting*11-11 i face decât cu atât mai izbitor faptul că prima listă, după viaţa lungă *e ie aceiaşi termeni pe care îi asociază, în aceeaşi ordine ascendentă de deC°^~ te, ideologia indo-europeană şi pe care şi-i distribuie de pildă cei trei fii i^r îrâdun: bogăţie, victorie, 'lege şi religie'. Llui Repetăm, această structură este ignorată pretutindeni aiurea în Bibr ai mult, dacă ea nu i se aplică lui Solomon, aceasta nu se întâmplă num16-' itorită hazardului evenimentelor – despre duşmanii săi nu se vorbeşte H ^ sfârşit (/Regi, 11, 14 şi 40) printre 'umbrele domniei', spre a spune ^ iu făcut viaţa grea (v. 25 a şi b, 40) şi povestirea se termină cu figura am^ nţătoare a lui Ieroboam revoltat – ci şi în virtutea definiţiei, a misitur estui rege. Deja numele său face din el principele păcii (Saldm). Cele d0^ vestiri ale domniei subliniază opoziţia între Solomon pacific şi David tâ^) inic. În/Regi, 5, 17-19, Solomon este cel care trimite lui Hiram, regel yrului şi prieten al tatălui său, mesajul următor: Ştii că David, tatăl meu, n-a putut să zidească o casă pentru numele lui Yahve, Dumneze 1, din pricina războaielor pe care duşmanii i le-au făcut din toate părţile, până ce Yahve i-a ou t talpa piciorului lui. Acum Yahve, Dumnezeul meu, mi-a dat liniştea împrejur: nu am niri trivnic, nici piedică rea. Iată deci că mă gândesc să clădesc o casă pentru numele lui Yahve imnezeul meu, potrivit cu ceea ce Yahve i-a zis lui David, tatăl meu.

În textul din I Cron., 22, 8-10, Yahve însuşi este cel care îi vorbeşte lui avid, 'om al războiului' ('âs milhamot: I, Cron., 28, 3) şi îi dezvăluie judeţile şi intenţiile sale: Ai vărsat mult sânge şi ai dat mari bătălii. Nu vei clădi o casă numelui meu, căci ai vărsat îlt sânge pe pământ dinaintea mea. Iată că ţi s-a născut un fiu: el va fi un om al păcii („îs auhăh) şi eu îl voi pune în pace cu toţi duşmanii săi dimprejur, căci Solomon este numele său în zilele lui voi da Israelului pace şi linişte (galcm văseqet). El va zidi o casă numelui meu, îmi va fi fiu şi eu îi voi fi tată, voi întări pe vecie tronul domniei sale peste Israel.

Deci, prin esenţă, Solomon nu este, nu poate fi un rege complet după hema indo-europeană şi dacă în I Regi, 3, Yahve poate, în legătură cu el, i treacă în revistă cele trei niveluri ale acestei scheme punând două din el negativ ('tu n-ai cerut [nici viaţă lungă, nici] bogăţie, nici viaţa duşmanilor i'), el nu poate apoi să i le aplice la pozitiv (de unde foarte vagul kabă florie'). Este cu atât mai notabil că se serveşte totuşi de ele pentru a comenta,; ntru a orchestra Cererea unică a noului rege care, în ea însăşi, este altceva deplinirea normală a unei uzanţe a semiţilor occidentali. Explicaţia cea n mplă este că autorul cărţii I Regi cunoştea, venind de la unul din P°P°f?! Do-europene din Orientul Apropiat, tema principelui care alege, rău sau d tre trei avantaje corespunzând celor trei niveluri funcţionale şi că a ap iat-o de tema, tradiţională în ţara sa, a principelui care adresează lui -D^11^^ cerere inaugurală. Dacă nu cumva apropierea n-a fost deja făcută de bo. Iu de cei din jurul său, care vor fi transmis-o istoriografului.

Influenţele indo-europene, aproape inexistente în viaţa poporului şi ^ a din Israel, trebuie în adevăr să fi fost mai puternice în ideologia j; a cum a fost ea în literatura epică a Orientului Apropiat: Textele de la Ras Shamra, scrie Widengren, se întemeiază direct pe o tradiţie eţ ^ ^, d care, în Orientul Apropiat, nu se întâlneşte decât în Mesopotamia şi tocmai la P V jjterat'^ ropene. De partea semitică, numai în Mesopotamia şi la Ras Shamra s-a dezvolta. Nrjorjri&~. Ică, adică în două centre culturale despre care ştim că au fost supuse unei puternice ^ ^ty ropene, înainte de toate cea a aristocraţiei feudale din rebatul Mitani, maryanni (san

* ăt-t.

L_.')*. De ia. Această nobilime feudală războinică, cu carele ei de luptă şi cultura ei bine 3vestică ma J^ reievă numeroase urme în Canaan în timpurile care au precedat şi urmat nemijcaracţer? Za. Jsraeliţilor. Extinderea unui motiv trifuncţional indo-european, pe care o constatăm igraţ oovestirea privitoare la înţelepciunea lui Solomon, trebuie deci considerată într-un legătura cu y raporturi.

Loi Safv^t'ansamblu de raportu:

6. ALEGEREA LUI DRONA.

Astăzi suntem atât de familiarizaţi cu legenda alegerii lui Paris, încât ea ne mai pare originală şi ne aşteptăm să găsim în număr mare, ca ai peste an vestiri je acelaşi tip. Nu este aşa. Cele trei cazuri ce au fost examinate î sus cam epuizează lista atestărilor vechi. Poate s-ar mai găsi una în epoa indiană cu 'alegerea lui Drona' (Mahăbhărata, I, 130, 5118-5133), însă

^arte deformată, contamintă de un alt tip de alegere, specific Indiei.

În tinereţea sa, Drona află că Râma, fiul lui Jamadagni – primul Râma, parasurăma*- devenit sau redevenit sihastru este pe cale să-şi împartă toate bunurile şi aceasta nu înseamnă puţin lucru: acest exterminator al ksahya-loi este stăpânul pământului întreg. Drona se duce la el şi îi spune °pe leau că a venit să-i ceară 'o bogăţie nemărginită' (dhanam anantam) u. Râma Lspunde că a atribuit deja două din cele patru părţi disponibile: 1. Brahmanilor le-a dat aurul său şi tot ce mai avea ca bunuri (hiranyam mama yac nyad vasu kimcid iha sthitam/brăhmanebhyo mayă dattam sarvam etad.); I. Lui Kas'yapa i-a dat, întreg, 'acest pământ divin, mărginit de ocean, cu oraşele sale' (iyam dhară devî săgarăntă sapattanăjkasyapăya mayă dattă). Nu-'i rămân în acea clipă decât două lucruri: 1. Propriul său trup; 2. Foarte preţioasele sale arme de aruncat şi feluritele sale arme de retezat (sanramătram evădya mamedam avasitsame jastrăni ca mahărhăni sastrăni vividhăni ca). Aşadar: Alege (din) ceea ce îţi ofer: sau armele mele sau trupul meu (asirăni vă s'ariratn vă); alege pentru tine: ce trebuie să-ţi dau, Drona? Spune repede'.

Drona nu şovăie, el cere armele şi le primeşte.

, Se pare că o poveste apropiată ca cea a lui Paris a fost aici lungită, deviată, apoi scindată în două episoade, din care primul nu mai are itură cu alegerea, iar al doilea prezintă un material de alegere redus şi at. Lungită: 'trupul', adică persoana donatorului, a fost adăugat părţilor buite sau oferite. Deviată: alegerea, urmând un tip din care Mahăbhărata L? Ioa-lte exemple' a fost limitată la doi termeni, această parte nouă şi

) Scindată: când lui Drona i se oferă alegerea, două din părţi au fost deja atribuite. ' ' în D priveşte valoarea funcţională a celor trei părţi, altele decât trupul, Edenta pentru 'aur şi alte bunuri materiale' (funcţiunea a treia) şi (funcţiunea a 2-a). Ea apare şi pentru pământ (funcţiunea întâi) U i.e. *mer-yo-^ denumea tânărul luptător, intrat în tagma bărbaţilor însuraţi: rom, a descmdă (prin intermediar daco-getic) din acest vechi nume, peste care s-a supra- * Mit î * a'na' apartir. ÎâS? M4lană numără nu mai puţin de trei Rama: Parasu-rama, Râma-candra şi BaUU Veri^- mal multor Spaţii eroice, u j^î' aai sus, p. 139.

0] eascâ de'eiaivnarea bătălie de la Kurukşetra, Duryodhana şi fraţii Pândava aleg astfel şi ă tstna alegeri *T&' miul armate mari. Ceilalţi ajutorul său personal. Va' trebui să se urmă-

— Veda (şi ch'latre d? Uăofelte' sau între două funte sau grupuri de fiinţe supranaturale,

; tkisai) rjână i lar mai înainte: cf. gă.9ă avestică a alegerii şi în general importanţa alegerij

* d *a epopee (şi dincolo de ea).

Ă se ţine seama că diferitele povestiri ce se citesc deja în Mahăbkărata pra acestui dar al pământului dovedesc că el nu este considerat aici ca păâtul producător, hrănitor şi aducător de bogăţie, ci ca temelia geografică a terii regale recreate prin intervenţia lui Kas'yapa (al cărui prim act este; ori acela de a-l izgoni pe Rama din domeniul său, adică de pe pământ16); st dar este în afară de asta cu adevărat sacru: Rama i-a dat pământul lui s'yapa drept plată (daknină) pentru că îl ajutase la sacrificiile sale (IX 2837); şi, în acelaşi timp cu pământul, el i-a dat un uriaş altar de aur I, 70, 2442-2446). '

7. LEGENDELE GERMANE ALE LUI LUCIEN GEHSCHEL.

Frumoase supravieţuiri moderne de variante ale temelor care au produs gerea fiilor lui Ferâdfln şi judecata lui Paris au fost semnalate acum doispree ani de către prietenul mei Gerschel într-un articol din Revue de l'histoire religions care este una din reuşitele cele mai notabile ale studiilor noastre17,; e vorba de două grupuri de legende germanice, a căror răspândire este gală: destul de considerabilă pentru unul, ea se reduce pentru celălalt la reţia de limbă germană; a căror inserţie în 'istorie' este de asemenea; rită: fiecare variantă a unuia este păstrată într-un neam nobil, ca tradiţie familie, celălalt explică originea Ranz-ului vacilor*. Alegerea ca atare nu ire decât în grupul al doilea, dar pe al doilea nu-l putem despărţi de primul.

Iată, între multe altele, un exemplu din acest prin grup (familia conţilor Brannenburg 'pe malurile Innului, la treizeci de leghe de Miinchen, în nţii Tirolului')18: într-o seară, contesa de Brannenburg, întristată că se afla fără urmaşi, zăreşte în camera ei ultime de mici făpturi de-o palmă de stat, care dansau laolaltă. Un pitic se desprinde din grup resteşte: Noi o să-ţi coacem pâine', apoi, plinea cdată coaptă, o lămureşte: câte pâini muşca, atâţi copii vei avea'; contesa ia trei pâini; piticii făuresc atunci trei pahare şi explică: unei când fiii tăi vor avea douăzeci şi unu de ani, dă câte un pahar fiecăruia din ei. Cel care şti să şi-l păstreze pe al său nevătămat îşi va vedea familia prosperând: el va Fvea copii şi re. O soartă potrivnică îl aşteaptă pe cel care-şi va sparge paharul'.

Contesa are într-adevăr trei copii care, la împlinirea timpului, îşi primesc fiecare paharul; i toţi trei ar vrea s-o ia de soţie pe vara lor Amesia. Aceasta îi amână cu un an, punând ca nă condiţie ca fiecare din ei să-şi fi păstrat paharul. Apoi Amesia îl previne pe Hubert: 'Ia na la gusturile tale de duelgiu 1 Nu pune neîncetat mâna pe spadă! Fugi de lupte şi certuri! Precum şi pe Cristian: 'âţi plac prea mult mesele şi vinul 1 Ia seama la necumpătare'. Dar nu-i: nici un reproş ultimului dintre fii, Hamilcar.

Hamilcar îşi depune paharul în capela castelului şi se roagă în fiecare zi ca virtutea lui să fe puţin firavă decât acest pahar. Hubert bătăiosul se bate în duel şi sabia potrivnicului său sparge arul în cioburi. Cristian, chefliul, ia parte la un ospăţ şi îşi sparge paharul la beţie şi desfnuoert şi Cristian nu-şi perpetuează seminţia, dar Hamilcar, ajuns soţ al Amesiei, fu tulpina ferl'. A unei mulţimi de nobili urmaşi: el ştiuse să-şi păstreze paharul.

În al doilea grup, la drept vorbind, nu există decât o legendă, dar atestata numeroase variante, unele literare (sau literaturizate), celelalte notate dire (j. I tradiţia orală. Gerschel le-a descurcat de minune legăturile. Nu poate

16 Cf. piatra Fâl în lista de giuvaeruri ale Tuatha De Danannilor irlandezi, vezi, mal s 318, n. 15. H fkis.

17 'Sur un scheme trifonctionnel dans une familie de legendes germaniques', Revue de e des religions, CL, 1956, p. 55 – 92.

— E jâ

* Cântecul păstoresc, căruia tradiţia populară îi atribuie darul fermecat de a face turnie rde şi să danseze; el mai poartă şi numele curent de 'iodler'. JeS

„Viconte d'Arlincourt, Le Pelerin, III, 1842, p. 268 şi urm. ('Les pygmees, Ies pains e res'), rezumat de L. Gerschel, p. 60.

Ae a rezuma aici analize =i argumentări în care toate cuvintele îşi au

) a nta lor: cititorul preocupat de exactitate poate apela la articolul din 'lată doar schema pe care Gerschel a stabilit-o din 'fondul comun' a a ersiuni publicate acum o sută de ani (1869) de către un folclorist dublat d? Ua efericire de un scriitor mediocru, J. J. Romang19:

— Acarul din Bahlisalp, se pregăteşte să petreacă noaptea colo sus, în coliba a cărei uşă R-+S de abia adormit, iată-l trezit din somn şi atunci zăreşte cu groază în jurul vetrei,

° ' înteţită străluceşte vesel, trei fiinţe supranaturale: un văcar cu trup ca de uriaş, un

^cu faţa palidă, cu părul blond şi ochii albaştri, care duce doniţele de lapte ca să facă a vânător îmbrăcat în verde care păzeşte şi întreţine focul. În timp ce văcarul, ajutat La”tur este ocupat cu facerea brânzei, tânărul cel palid se duce la uşă şi acolo cântă, apoi suflă ui alpin spre marea desfătare a lui Res şi a turmei sale. Apoi văcarul uriaş toarnă zerul din corn jf dar minune! Zerul ia o culoare roşie ca sângele în prima găleată, verde în a doua a zăpada iu a treia. Atunci văcarul îl cheamă pe Res şi îi porunceşte să aleagă între roşu ialbapoi el adaugă: 'Roşul – eu sunt cel care ţi-l dă; el îţi va dărui un curaj neînfricat

— Ia unui uriaş şi o putere atât de mare încât nimeni nu va putea lupta cu tine; tu vei fi omul i tare din ţinut: şi vei mai avea pe deasupra şi o sută de vaci roşcate'.

Este atunci rândul omului verde care rosteşte tare: 'La ce îţi va sluji o asemenea putere?

Î' cile cine ştie dacă nu vor fi răpuse de boală? Bea deci mai curând această licoare verde şi vei nrimi de la mine aur şi argint: este mult mai bine!' – şi omul verde aruncă o grămadă de monezi iur la picioarele lui Res. Res, şovăitor, stă pe gânduri şi aproape că ar fi şi ales verdele, dacă

— I-ar fi reamintit la vreme prezenţa celui de al treilea ins, tânărul palid care n-a vorbit încă.

La rândul său, rcesta se apropie şi zice: 'Ceea ce am a-ţi oferi eu este ceva prea neînsemnat şi nu suferă comparaţie cu puterea şi cu bogăţia care ţi-au fost propuse până acum. Eu te pot învăţa să cinţi, să „iodlezi” şi să sufli din cornul alpin aşa cum ai auzit că fac eu: iată ce-ţi va da găleata a treia şi, dacă alegi acest dar, vei fi iubit de toţi'.

Res alege atunci găleata cu zer alb împreună cu darul legat de ea şi aceasta este originea rakî-ului vacilor; o altă alegere ar fi atras moartea lui Res şi ar fi întârziat cu mai multe veacuri darul pe are tânărul palid îşi propunea să-l facă oamenilor.

Valoarea funcţională (subliniată prin simbolismul culorilor20) a celor trei daruri legate de cele trei găleţi este nemijlocit perceptibilă. Doar că vigorii şi bogăţiei i se alătură, ca a treia, o putere mai deosebită, o tehnică vocală, al cărei caracter magic îl precizează numeroase variante, de exemplu, acestea luate din culegerea lui J. Miiller, Sagen aus Uri, II, 1929: Când tânărul păstor se întoarce, spune Gerschel, el se apucă să 'iodleze' (jodeln, johlen etc.) toate animalele îi vin în întâmpinare, îl înconjură, îl însoţesc (Miiller, nr. 917); în varianta a doua povestirii nr. 918, băiatul învaţă să fluiere şi fluieră atât de minunat că mesele şi laviţele încep în colibă; în varianta a patra a aceleiaşi povestiri, iodler-ul îşi vede nu numai turma sa, cea a vecinului sărind peste pârleaz pentru a-i veni în întâmpinare. În povestirea nr. 919, explică tânărului păstor că, atunci când va fluiera (când va cânt,.), vacile se vor ridica pe e de dinapoi şi vor dansa de minune. În povestirea nr. 920, tânărul argat coboară 'iodlind'; ti alergind în cale-i, se ridică pe picioarele din spate şi îl înconjură dansând; când 'iodla' U mulsului, chiar şi cea mai nărăvaşă se îmblânzea şi se lăsa mulsă cu uşurinţă.

Alăturarea acestor două grupuri de legende germanice cu legendele 1 lraniană şi, de asemenea, la sciţi, cu cea a obiectelor de aur 'âmblân- „Săgersche1, arL citP- 77- pompare o legendă săsească, Haldtrich, Deutsche Volksmărchen aus dem Sachsenlande gw”, p. 14- 15 ('Dasbillige Holz'): un ţăran merge să vândă lemne la oraş. El întâlneşte (k'tiizer) o' rfcat m cenuf? Iu care îl sfătuieşte să nu-şi vândă marfa mai scump decât un creiţar upra o oca de'*' Setsupune Ş* sfârşeşte prin a da lemnele unui târgoveţ care vrea să-i dea pe deatqarte gros p.1! V vinul tras este mai întâi tulbure, apoi roşu ca sângele, în sfârşit galben auriu

11 ^brăcat în ce Vărsat îa Sa°Ultăranului care, pe drumul de întoarcere, întâlneşte iar pe bătri-

11 îapte ani d°en^? IUA. Cesta *1 lămureşte că vinul tulbure vesteşte şapte ani de foamete, cel a' turnat în s ^î'0*? I ca cel gaH) en îi va aduce fericirea. Întors acasă, omul descoperă că 'Poarele incţo „ Sâu s'a Prelacut în bani de aur. Despre simbolismul funcţional al culorilor la Pl-io' U, ropene. V. Jan de Vries, 'Rood, wit, zwart', Volkskunde (folclor) olandez, II, exiuum rar.'rie (tm) e”le Rituels indo-europeens ă Rome, 1954, III ('Albati, russati, uirides'), IV ^aermenm).

— Mit,

51 epopee

4H de Kolaxais, Gerschel a dedus reflecţii de mare răsunet, din care nu pot duce aici decât o mostră: echea structură trifuncţiont lă a indo-europenilor a dăinuit deci până în zilele noastre într-o re legendară din Elveţia de limbă germană, la fel cum supravieţuise în acel grup de legende Le moderne care face ecou depărtatelor tradiţii ale sciţilor asupra originii naţiunii lor. De o ji de alta, tema generală este destul de apropiată: o întâlnire a eroului cu nişte fiinţe şi supranaturale este la originea darului care se află caracterizat în mod funcţional; alegerea lare în legenda elveţiană ca şi în judecata lui Paris nu este poate cu totul absentă din ceaadiţie, cea care cunoaşte obiecte miraculoase; doar că nu eroul este cel care îşi alege funcci funcţiunea cea care îşi alege eroul: aurul sacru al sciţilor elimină pe primii doi pretendenţi sul celui de al treilea; la d'Arlincourt, defectele inerente funcţiunii a treia şi a doua exclud doi fraţi mai mari în folosul celui mai tânăr. Şi când apare alegerea, fie că ea se exercită de către funcţiune sau de la funcţiune spre erou, reuşita operaţiei tinde în definitiv la consafuncţională a eroului de primă funcţiune: cu cântarea sa magică, Jodelbub-ul [băiatul iodler] ă de acum înainte turmele; Kolaxais a devenit rege? 1 sciţilor.

'rin aceasta se dezvăluie o trăsătură importantă a funcţiunii întâi: caracterul ei specific elecoul de a doua funcţiune, războinicul, li se arată alor săi şi lui însuşi într-o luptă înfiorătoare s exemplu, DumLzil, Mythes et dieux des Germains, cap. VII: 'Le premier duel'). Eroul de mea a treia se califică prin servicii aduse, se face de folos şi prin urmare este admis, primit unoştinţă, ca mulţumită, consacrarea sa fiind oarecum răsplata bunelor sale oficii (a se vedea, mplu, în India, introducerea Asvinilor în societatea divină21). Dar nici curajul nici binefacerea acces la funcţiunea întâi, care îşi recrutează reprezentanţii pe cale electivă: că tânărul păstor: erul alb sau că aurul sacru îl alege pe Kolaxais, tot o alegere, o alegere liberă se instituie înălţarea alesului, căci este un adevăr adine şi din toate timpurile că 'duhul bate unde vrea el'.'

1 Vezi, mai sus, p. 200- 202.

Capitolul II TRIO MACHA.

Mai multe popoare indo-europene prezintă, în tradiţiile lor epice, o formă remarcabilă de utilizare a structurii trifuncţionale: trei personaje purtând acelaşi nume, cu sau fără întregiri individuale, au fiecare trăsături aparte la câte unul din cele trei niveluri. Un exemplu izbitor a fost identificat în India de I^ucien Gerschel care, sper, îl va publica în curând. Eu însumi am semnalat mai multe în Irlanda. Mai întâi, în 1941, un caz cunoscut, din nefericire, printr-o însemnare unică, săracă în amănunte – cel al celor trei Fothad1: ceea ce se ştie despre ei se cuprinde în câteva paragrafe ale preţiosului tratat despre 'Potrivirea numelor', Coir Anmann, publicat de Wh. Stokes în volumul al treilea din Irische Texte (1897), p. 376-378 (text), 377-379 (traducere). Oricât de probabilă este acolo prezenţa resortului trifuncţional, ea nu este demonstrabilă în întregime, unul din cei trei Fothad fiind insuficient definit.

Nu la fel stau lucrurile cu ceea ce Marie-l/Duise Sjostedt, în cartea ei Dieux et heros des Celtes (1940), p. 41, a numit 'Trio Macha'. Am vorbit în detaliu despre aceasta, chiar sub acest titlu, într-un articol din Revue de l'his. Toire des religions din 1954 (CXLVI, p. 5-17), din care reproduc esenţialul2- învăţaţii irlandezi ştiau să explice numele şi datinile legate de întregul pe care îl alcătuiesc, în sudul Ulsterului, pe câţiva kilometri pătraţi, 'Câmpia Macha ' (Mag Macha), Emain Macha, capitala regilor păgâni şi Ard Macha, [adică] Armagh, metropola Irlandei8, unde se ţinea anual, pentru toată această. Cincime' a insulei, 'Adunarea Machei'. Dindshenschas-ele, sau 'Istorii ale

1 Jupiter Marş Quirinus [I], 1941, p. 217-219.

A Reproduc şi o parte a notelor, mulţumind din inimă casei P^esses Universitaires de France pentru generozitatea ei. În acelaşi timp în care se tipărea acel articol, în 1954, apărea în Ogam, Z! Un studiu din care esenţialul se poate pune uşor de acord cu interpretarea mea: M. J. Gricourt,. Epona-Rhiannon-Macha' (1, p. 25-40; 2, p. 75-86).

3 H. d'Arbois de Jubainville, 'Plan du Navan Fort, appele en vieil-irlandais Emain Macha, „evue Celtique, XVI, 1895, p. 1 – 7. R. A. S. Macalister, The Archaeology of Irelans', 1949, p. 308,

* 2, zice că planurile publicate anterior 'are superseded by the fine air photograph published în Anhquity, 4, 1930, p. 456' [sunt înlocuite de către excelenta fotografie aeriană publicată în Antiwr {-4- 1930, p. 456]. În G. Fletcher, Ulster, 1921, p. 113- 115, putem citi: 'The principal earth – 'ork of the province, and one of the most important în Ireland is the great fort which lies about ae and a half miles to the west of the city of Armagh. It is generally known as the „Navan Fort „, lt „ts Irish name is Eamhain Mhacha. It was the royal residence of the king of Ulster and its oundation dates from about 300 B. C. The palace, as such, was destroyed, tradition says, about r 32. After having been the chief royal residence of Ulster for over six hundred years. The

— Mains consist of a great earthwork which forms an irregular circle about 850 ft. Across. On the e nearest to Armagh the earthwork has been almost entirely „improved „ away, but, on the rilor', dau cu privire la aceste nume4 o triplă justificare5: au fost, la: distanţă în timp, trei Macha, ale căror trei legende le povestesc. Or,: e legende prezintă, în ordine ierahică descrescândă, o Prezicătoare, o Răzcă şi o Ţărancă-Mamă.

1. Din manuscisul de la Edimburg (s. a. Ard Macha)6: Macha, soţia lui Nemed, fiu al lui Agnoman, muri acolo: era a douăsprezecea din câmpiâle ate de Nemed şi îi fu dat soţiei lui ca numele ei să-i rămână apoi acestui loc. Ea văzu în vis jdchonnaire i n-aislinge), cu mult înainte de întâmplare, tot răul care s-a făcut [mai apoi] în B6 Ciiailnge răpirea vacilor lui Cualange, prilej al marii epopei în care se ilustrează Cuchuân somn i se arătă (ina cotludh tarfas di) tot răul îndurat cu acest prilej şi suferinţele şi zavistii. Astfel că inima i se frânse în piept.

Şi un catren notat în apendice repetă că ea a avut această revelaţie ă tri fhis, prima viziune'.

Nemed7 este un personaj mitic, conducătorul celei de a doua 'invazii', desţelenitor şi colonizator, dintre soţiile căruia cel puţin încă două purtau, îi Macha, numele unor câmpii socotite ca fiind desţelenite prin grija sa8.

M abcdefghijklmnopqrstuvwxyzşţăââside, the wall and fosse are fairly complete. At the highest portion of the enclosure there large mound which has the appearance of a tumulus, and may be the place where Queen a was buried. Some distance from this is a ringfort which possibly represents the palace site. Vhole enclosure contains about 11 acres'. [, Cea mai de seamă întăritură de pământ a provini una dintre cele mai importante din Irlanda este marele fort situat la circa o milă şi jumăla apus de oraşul Armagh. Ea este cunoscută în general drept 'Fortul Navan', dar numele ei iez este Eamhain Mhacha. Aici era reşedinţa regală a regelui TJlsterului şi întemeierea ei datează i la 300 î.e.n. Palatul, ca atare, a fost distrus – spune tradiţia – cam pe la 332 e.n., ce a fost principala reşedinţă regală a TJlsterului timp de peste şase sute de ani. Resturile; au dintr-o mare incintă de pământ care formează un cerc neregulat de circa 850 de picioare în etru. În partea cea mai apropiată de Armagh incinta a fost aproape în întregime „îmbunătăprin desfiinţare, dar în partea de apus valul şi şanţul sunt încă aproape întregi. În partea cea înaltă a incintei se află o movilă mare, care are înfăţişarea unui tumulus şi care poate fi locul a fost înmormântată Regina Macha. Ea o oarecare depărtare de aceasta se află un fort circular poate că reprezintă locul palatului. Întreaga incintă cuprinde cea 11 acri (= cea 4,5 ha -