Georges Dumezil



Yüklə 5,39 Mb.
səhifə93/138
tarix07.01.2019
ölçüsü5,39 Mb.
#91745
1   ...   89   90   91   92   93   94   95   96   ...   138

Suntem acum ceva mai bine înarmaţi pentru examinarea problemei puse la sfârşitul capitolului precedent. Fără a impune vreo concluzie, multiplicitatea corespondenţilor indieni ai lui Yima-Yama, Yayăti, Uparicara – această fărâmiţare a bogatei lui cariere în unităţi mai reduse şi mai coerente ne îndeamnă să admitem mai degrabă că Iranul e acela care a concentrat în mod secundar asupra unui singur nume, materiale la origine separate. Am atras deja atenţia28 că vara, lăcaşul subteran al lui Yima, care, în această perspectivă, ar constitui esenţialul din tradiţia săracă moştenită de la 'adevăratul' *Yama indo-iranic, ' Cf. textul din Săddăr-ul metric citat de Christensen, op. Cât., II, p. 94. În India, se întâmplă ca Vasu Uparicara să fie caracterizat prin refuzul jertfelor sângeroase, de exemplu Mbh., XII, 338, 12760-12761 (despre un mare sacrificiu celebrat de el): 'Nu s-a întâmplat acolo ucidere de vieţuitoare şi anume după hotărârea regelui, care se împotrivea silniciei', na tatra pasiighăto 'bhiit sa răjaivăsthito'bhavat ahimsrah.; cf. textul lui Firdousi citat de Christensen, op. Cât., II, p. 49.

26 Există, evident şi alte legende despre prima consumare (vinovată) a cărnii. Marele Bimdahtin, (14, 21-31, ed. B. T. Anklesaria, p. 130-132) o atribuie lui Maăya şi lui Masyâni. Dar, după cum observă Christensen, op. Cât., 11, p. 48- 49, 'Masyaşi Maăyâni nu introduc printre oameni obiceiul mâncării cărnii animalelor (§21); mănâncă ei înşişi şi natura lor devine, ca urmare, mai grosolană' (ajung până la urmă chiar să-şi mănânce prima pereche de copii, §31), pe când 'Yima este cel care-i învaţă pe oameni să mănânce carne'.

27 Mai sus, p. 651 şi n. 74.

88 Dătastăn i Denâfi, 39, 18; Christensen, op. Cât., II, p. 23: '. A dobândit iertare de la Făcătorul care există de la/Sine şi a vorbit către urmaşii lui şi le-a dat învăţătură (?) despre plata celor care vor părăsi slujba Făcătorului'. După un poem persan (ibid., p. 73), Jimsed, după moarte, a suferit două mii de ani în iad lângă deu-vă Satan; apoi, la rugămintea lui Zoroastru, Dumnezeu l-a făcut să treacă o mie de ani prin purgatoriu şi în sfârşit – în paradisul Drepţilor, unde a fost bucuros şi fericit'.

A* Vezi, mai jos, p. 695-696, un alt punct de vedere (ritualuri).

Re a fi fost pus în legătură, printr-o retuşare pe care stângăcia ei o trădează atare, cu o domnie pământească a lui Yima pe care, judecind după India ui lui *Yama n-o comporta şi care, chiar în Iran, are alt sfârşit pământesc ositor şi fără apel. Se pot pune în valoare acum şi anumite ezitări ale texor iranice asupra a ceea ce, în aceeaşi ipostază, forma punctele de joncţiune: diverselor materiale: instituirea sărbătorii nawroz, de pildă, în general; ată de călătoria în carul aerian, aşa cum este şi instituirea sărbătorii luj ira în povestea lui Uparicara, e uneori legată de altceva, de proclamarea 1 partea lui Jamsid a favorii pe care i-a făcut-o Dumnezeu, de a amâna, timpul domniei sale, moartea, bătrâneţea etc, temă al cărei echivalent, îi limitat în aplicare, se află nu în istoria lui Uparicara, ci într-una din riantele celei a lui Yayăti. Totuşi, acestea sunt deocamdată simple impresii: jblema rămâne deschisă.

Capitolul IV MĂDHAVf

1. GALA VA, YAYĂTI, MĂDHAVf ŞI CEI PATHU FII AI LUI MĂDHAVi' Povestea lui Yayăti, aşa cum o prezintă cântul întâi din Mahabhărata, nu cuprinde decât două episoade: necazurile din tinereţe cu nevasta, cumplitul lui socru şi propriii fii; apoi, după moartea şi după instalarea lui în cer, căderea şi restaurarea prilejuită de generozitatea fiilor fiicei sale. Repetând cu câteva variaţii episodul final, cântul al, cincilea îi dă o introducere foarte utilă căci, în cântul întâi, aceşti patru nepoţi apar ex abrupto, fără prezentare. Naşterea lor, povestită pe larg în cântul al cincilea, formează în viaţa lui Yayăti un episod intermediar, necesar, unde el însuşi apare totuşi destul de puţin. Această povestire, deosebit de interesantă, este şi frumos alcătuită1.

Cum se întâmplă deseori în India, introducerea a primit la rândul ei un preludiu care îl descumpăneşte la început pe cititor, dar a cărui necesitate o înţelege repede. Ne aflăm de astă dată într-o sihăstrie unde fostul rege din casta ksatriya, Visvămitra, cel mai ilustru din foarte rarii muritori care şi-au putut schimba clasa socială, se străduieşte tocmai să ajungă brahman, deoarece o aventură anterioară, în care a fost potrivnicul înţeleptului brahman Vasiştha, l-a convins de superioritatea preoţilor asupra războinicilor, a austerităţii asupra armelor. Într-o zi, pe când se deda la pocăinţe aspre, zeul Dharma a venit la el sub chipul lui Vasiştha şi, ca să-l încerce, i-a spus că-i e foame. Neavând nimic la îndemână, Visvămitra s-a apucat să fiarbă un amestec de orez, lapte şi zahăr. Dar această operaţie cerea un anumit răgaz, în care nu s-a putut ocupa de oaspetele său. Prefăcându-se nerăbdător, acesta a mâncat felurile pe care i le aduceau alţi asceţi din vecinătate şi, când Visvămitra s-a apropiat, cu orezul pus în echilibru pe cap, n-a auzit drept mulţumită decât aceste icuvinte: 'Am şi mâncat, aşteaptă aici!'. Şi oaspetele a plecat. Visvămitra a aşteptat eroic: pe loc, ţeapăn ca un stâlp, ţinând pe cap cu braţele ridicate pasul de orez cu lapte. Un ascet mai tânăr, numit Gălava, a înţeles că i se oferea ocazia să câştige mari merite şi a început să servească, să îngrijească această coloană vie. După o sută de ani, Dharma-Vasiştha a reapărut şi a primit mâncarea ce aşteptase şi ea, caldă, apetisantă. A mâncat-o. Apoi, mulţumit, i-a împlinit visul lui Visvămitra: din ksatriya l-a preschimbat în brahman.; întors la o viaţă normală, noul preot şi-a exprimat recunoştinţa faţă de discipolul său Gălava şi i-a dat drumul. Dar Gălava cunoştea dreptul canonic*:

1 Mbh., V, 105-119, 3718-4046. * Ansamblul legislaţiei ecleziastice.

Ea c sfârşitul noviciatului, orice discipol trebuie să ofere un dar învăţătorului său ritual. 1.

— A întrebat deci pe Vis'vămitra ce doreşte. Având în vedere împrejuile, Vis'vămitra se socotea răsplătit îndeajuns cu o sută de ani de serviciu: efuzat să răspundă. Dar aici Gălava a comis o greşeală fatală: s-a încăpăat şi-a repetat de mai multe ori întrebarea. Pierzându-şi răbdarea, Vis'vătra şi-a spus atunci preţul: 'Dă-mi opt sute de cai, fiecare din ei sclipitor luna., cu o ureche neagră, hai, grăbeşte-te! 2'.

Gălava pleacă disperat: unde să găsească şi cum să cumpere opt sute de. Atât de deosebiţi? O lungă meditaţie îl plimbă printre principiile cele mai ure ale moralei şi-l duce până la ideea morţii: nu trebuie să fii ingrat; nu buie să-ţi calci f ăgăduiala; cine a minţit nu mai are nimic de aşteptat, nici steritate, nici putere etc. Din fericire, nu hotărăşte, până la urmă, decât să încredinţeze ocrotirii lui Vişnu. Şi tocmai în acel moment îi apare în faţă sărea cerească Garuda, solul şi 'bidiviul' zeului. Fără să ni se explice cum, iruda se află a fi şi prietenul brahmanului aflat în încurcătură şi, cum e toria unui prieten căruia îi merge bine, vine să se ocupe de el. 'I-am vor-; despre tine lui Vişnu, spune el şi mi-a dat mână liberă. Hai repede, am te duc peste ocean, până la capătul pământului.'.

Pentru ca nefericitul său prieten să-şi poată alege ţinta călătoriei în cunoşiţă de cauză, îi face mai întâi – într-un imens monolog de vreo sută de ka – o descriere amănunţită a tot ce se întâlneşte în fiecare din punctele rdinale. Aparent ameţit, Gălava se pronunţă pentru Răsărit, care i-a fost ăzentat în rândul întâi, cu mari elogii. Atunci începe o cavalcadă unde comi- 1 se amestecă cu misticul şi care pare povestită de vreun Lucian* respectuos; ă de cele sfinte. Ameţeala vitezei şi înălţimii îi inspiră lui Gălava nişte strite ca acelea care se aud la bâlci, în faţa carelor zburătoare, iar Garuda, cu; ilităţile sale aerodinamice, îşi bate joc de el. Dar nici pasărea nu e scutită aventuri. Către seară, se opresc în vârful unui munte şi acolo primesc ospilitatea unei doamne brahmane care-i pofteşte să şadă, îi hrăneşte şi-i orânieşte la culcare. Dar, la sculare, pasărea divină şi-a pierdut toate penele. Llava, căruia nu-i surâde ideea de a-şi sfârşi zilele deasupra acestor pante rupte, îl ia la întrebări cu severitate: un asemenea necaz este de bună seamă deapsa unui păcat mare! Într-adevăr, Garuda mărturiseşte: în timpul nopţii: venit ideea unei răpiri; fără cea mai mică nuanţă lascivă, desigur; dar zând-o pe această brahmani atât de perfectă, a fost străbătut de dorinţa de a răpi şi de a o transporta în lumea stăpânului său Vişnu. Acum îi cere -tare şi, fată pe cât de virtuoasă pe atât de cumsecade, brahmani îl dezleagă, iruda îşi primeşte la loc penele şi pleacă din nou pe calea aerului cu pasageil său.

Dar acolo se arată că Garuda e mai puţin sigur de sine decât părea la; eput, iar goana lor prin lume este curată alergătură zadarnică. Nenorocul: e să-l întâlnească tocmai pe Vis'vămitra, care-i reaminteşte lui Gălava făgă- ' Mbh., V, 105, 3739-3740: nirbandhatas tu bahuso gălavasya tapasvinah kincid ăgatasatnrambho visvămitro' bravâd idam. Ekatah syămakarnănăm hayănăn candravarcasăm asţau satăni me dehi gaccha gălava mă dram. Cf., în vechea lume celtică, în Irlanda ca şi în Ţara Galilor, vacile albe cu urechi roşii, adese” nţionate (cerute, oferite) ca vite excepţional de preţioase, Osbom Bergin, Eriu, XIV, 1940- 46, p. 170.

„Lucian din Samosata (125? – 192?), scriitor grec: adept al şcolii cinice, sarcastic şi *”°' clast, a luat în râs sub nenumărate aspecte concepţiile societăţii contemporane lui.

Duiala şi-i pretinde plata grabnică. Garuda trebuie atunci să-şi mărturisea” neputinţa: pentru a dobândi asemenea cai, ar trebui o bogăţie fabuloasă – bogăţie îngropată în măruntaiele pământului şi pe care Kubera o păzeşte stra nic, cu ajutoare de temut. Nu vede decât o scăpare: să meargă la un re foarte bogat şi prosper şi să-i ceară de pomană. Şi îl numeşte pe un priet aj său, căruia îi face un elogiu care nu ne mai surprinde când îi aflăm, sfârsit, numele: Yayăti, Yayăti al nostru: Se află un rege născut din spiţa lunii. Vom merge la el, căci e omul cel mai bogat (ne pămint. Acest înţelept de neam regesc, numit Yayăti, e fiul lui Nahuşa. E un viteaz adevăra pacă eu ^ dau de ştire şi tu îi ceri, îţi va da de pomană, căci are averi nemăsurate, cât are zeul Stăpân peste bogăţii. Cu ceea ce îţi va da, înţeleptule, plăteşte ce eşti dator faţă de gut al tău3'- Garuda îşi duce prietenul la Yayăti, îi vorbeşte despre necazul în cai se află şi-i cere ajutorul. Yayăti, adaugă el, nu va avea de pierdut: cân Gălava îl va plăti pe guru, se va retrage în pădure şi va aduna comori sp: rituale din care sigur că va trece o parte asupra binefăcătorului său. Yayăl stă pe gânduri. E simţitor la rugămintea păsării care-i e prietenă, precum ţ la meritele lui Gălava şi apoi, cum să refuzi să dai de pomană? Dar poman pe care o dă e neaşteptată. E drept, nu are caii cei atât de rari, dar are l schimb o fată, minunat de frumoasă, desăvârşit de virtuoasă, a cărei mină cerută fără încetare de oameni, de zei, ba chiar şi de demoni. Nu numai op sute de cai albi cu o ureche neagră, spune el, ci regate întregi sunt gata sădea prinţii pământului pentru a o dobândi: 'Ia-o, îi spune lui Gălava, ia-o p fiica mea Mădhavl. Singura mea dorinţă e să am nepoţi de la ea4'. Gălava ş pasarea o iau cu ei pe fata care le-a fost cedată şi pasărea exclamă cu veselie 'Avem acum poarta cailor5!'. Cum să prevadă el că această poartă va i foarte strimtă? Îşi părăseşte deci prietenul, lăsându-i toată libertatea şi respon abilitatea de a administra şi transforma în cai capitalul feminin pe care i 1-; rocurat.

Gălava şi Mădhavl se duc întâi la regele din Ayodhya, Haryas'va, dii eamul Ikşvăku, modelul regilor, care are patru corpuri de armată la ordinel ale, o vistierie bine înzestrata şi belşug de grâne, rege devotat brahmaniloi iubit de supuşi. Dar acest om fericit suferă de un greu neajuns: nu are urmaşi Gălava îşi prezintă protejata şi îşi face oferta: 'Această fată a mea, o, Indri al regilor, e făcută să sporească neamurile prin naştere de fii. Ia-o de soţie Harj-as'va, plătindu-i preţul. Îţi voi spune la cât se urcă şi vei cugeta6'.

Haryas'va stătu pe gânduri o vreme. Doreşte cu foc să aibă un fiu, ia colaboratoarea propusă îi este pe plac. Apoi hotărăşte: Cele şase părţi ale corpului care trebuie să fie înalte, fata aceasta le are înalte; cele şapt care trebuie să fie gingaşe, le are gingaşe; cele trei care trebuie să fie adinei, le are adinei; is „ Mbh., V, 113, 3904: vibhavas căsya sumakăn ăsâd dhanapater iva evam gurundhanam vidvan dănenaiva visodhaya.

4 Mbh., V, 118, 3929-3930: asyăm sulkam pradăsyanti nrpă răjyam api dhruvam kim punah syămakarnănăm hayănăm dve catuhsale sa bhavăn pratigrhnătu mamaităm mădhavjm şutăm aham dauhitravăn syăm vai vara esa mama prabho.

6 Ibid., 113, 3932: upalabdham idam dvăram asvănăm iti căndajah.

' Ibid., 113, 3936-3937: kanyeyam mama râjendra prasavaih kulavardhinî. Iyam sulkena bhăryărtham haryasva pratigrhyatăm sulkam te kârtayişyămi tat srutvă sampradhăryatăm.

Ci care trebuie să fie roşii, le are roşii7,. Are asupră-i multe semne priincioase şi va avea a siguranţă mulţi copii; poate chiar să aducă pe lume un fiu menit să ajungă rege peste regi”, 'ită-te la averile mele, nobil brahman şi spune-mi preţul acestei căsătorii'.

Gălava nu stă pe gânduri: Dă-mi opt sute de cai de soi bun, de culoarea lunii, având fiecare o ureche neagră şi această ită frumoasă cu ochi prelungi va fi mama copiilor tăi după cum băţul pe care-l freci aprinde icul!'.

Auzind aceste cuvinte, regele se întrista. Dar e stăpânit deja de dorinţă. Am mii de cai de alt soi, spune el, care sunt toţi vrednici să fie oferiţi ca: rtfă. Dar din soiul pe care-l vrei tu n-am decât două sute. Dăruieşte-nd, entru acest preţ, să zămislesc un singur fiu întru această fată9'. Dar în; lul acesta nu iese socoteala şi Gălava se afla în mare încurcătură. Până atunci Lcută şi pasivă, tânăra, Mădhavi, preia deodată conducerea negocierii al cărei biect este: Un brahman, spune ea, mi-a dăruit favoarea de a fi iarăşi fecioară de câte ori voi naşte „unc. Dă-mă aşadar acestui rege şi ia de la el caii minunaţi. Cei opt sute de cai, ţi-i voi împlini număr cu patru regi cărora le voi naşte patru fii. Dobândeşte astfel, tu cel mai bun dintre brahani, întregul de care ai nevoie ca să-i plăteşti guru-lui tău10. Acesta este gândul meu, dar tu să itărăşti'.

Cum să mai stea pe gânduri? Fără să-i mai dea răspuns isteţei copile, îi une regelui11: Ia fata pentru o pătrime din preţul ei, Haryas'va, cel mai bun dintre oameni şi zămisleşte. Singur fiul'.

Nici regele nu stă pe gânduri. După ce s-a scurs timpul, nu-i mai rămâne: cât să dea un nume fiului său: Vasumanas, prinţul 'cu mintea aţintită către) găţie'; iar poetul notează în treacăt că el şi-a justificat apoi pe deplin est nume, căci a fost, spune el, bogat între bogaţi şi un generos dăruitor de igăţii12. Gălava nu pierde timpul; îndată ce s-a născut copilul, vine să o capete pe mamă13:0, rege, spuse el, iată că ţi s-a născut un fiu, un băiat rupt din soare. E timpul, tu cel, i bun dintre oameni, să mergem să cerem de pomană altui rege'.

Haryas'va se ţine de cuvânt: ştie că nu e uşor să găseşti numărul total cai. O dă înapoi pe Mădhavî care, redevenită fecioară14, părăseşte splendoa- ' Cele şase părţi înalte sunt: cei doi sini, cele două şolduri, cei doi ochi (există variante); cele ite gingaşe: pielea, părul, dinţii, degetele de la mâini şi de la picioare, mijlocul, gâtul; cele trei nci: buricul, glasul, inteligenţa; cele cinci roşii: palmele, colţurile dinafară ale ochilor, limba.: ele, cerul gurii (şi aici există variante). *Mbh., V, 114, 3940-3941: bahulakşanasampannă bahuprasavadhărinî samartheyam janayitun cakravartinam ătmajam.

Mbh., V, 114, 3946: so ham ekam apatyam vai janayisyămi gălava asyăm etam bhavăn kămam sampădayatii me vâram.

10 Ibid., 114, 3949-3950: nrpebhyo hi caturbhyas te ptimăny aş (au satăni me bhavişyanti tathă fiutră mama catvăra eva ca. Kriyatăm upasamhăro gurvartho dvljasattama.

11 Ibid., 114, 3952': p iyam kanyă narasrestha haryasva pratigrhyatăm caturbhagena sulhasya janayasvaiham ătmajam. ' Vezi, mai sus, p. 635.

* Mbh., V, 114, 3956: jăto nrpa sutas te 'yam bălo bhăskarasannibhah halo gantum narasrestha bhikşărtham apăram nrpam. 14 Ibid., 114, 3958: kumărî kămato bhlltvă.

T rea acestei curţi regeşti ca să-l urmeze pe Gălava. Acesta îl roagă pe re gă-i ţină în păstrare cei două sute de cai şi pleacă.

Scena se repetă cu alt rege, Divodăsa, poreclit Bhâmaseua, 'cel cu oas năpraznică' şi care e şi el lipsit de fii. De astă dată totul e simplu: rege a auzit deja vorbindu-se de acest şir de căsătorii fără durată şi arde de dorin de a-si lua locul în rând. Dar nu se poate angaja, ca şi Haryas'va, decât penti doua' sute de cai, sau preţul unei singure întâlniri, care este comparată | larg – nouă distihuri – cu unirea dintre cei mai diverşi zei şi eroi cu soţii] lor oficiale. Astfel vine pe lume Pratardana pe care, în momentul acesta, poeţi riu-l caracterizează. Exact, precum destinul, Gălava apare îndată15: 'Binevoieşte şi-mi dă fata iar bidiviii să rămână la tine până ce mă duc în altă parte, rege, să caut preţul altei căsătorii'.

De la următorul, regele din Bhoja, fiul lui Us'ânara şi el fără copii, brah manul-tutore încearcă să obţină soldul, cei patru sute de cai care lipsesc, c: plată pentru zămislirea a doi fii. Regele ar vrea, dar, ca şi ceilalţi, nu an decât două sute de cai din soiul cerut18: 'Nu voi zămisli, deci, o Gălava, decât' un fiu; voi merge, brahmane, pe calea pe care ai urmat-o şi alţii.

Brahmanul primeşte, de voie, de nevoie, o dă pe fată regelui şi, aşteptânc evenimentul, se duce să se dedea la exerciţii ascetice într-o pădure vecină Regele pare a profita bine de achiziţia sa – în palate, în grădini, pe munţi – lţşi iată că se naşte un băiat, S'ibi, chemat, spune poetul, să ajungă cel mai bun dintre regi. Gălava o ia înapoi pe Mădhavi, fecioară pentru a treia oară şi porneşte în căutarea unui al patrulea şi ultim client. În clipa aceasta Garuda apare din nou în faţa lui şi-l felicită pentru reuşita pe care o crede completă. Gălava îi dezvăluie că mai are de fructificat o pătrime din capital şi mai caută un cumpărător., Nu te mai osteni, spune îndată pasărea: nu vei mai dobândi nimic'. Şi povesteşte în sfârşit istoria anterioară a cailor albi cu o ureche neagră17.

Răspunzător de introducerea lor în lumea aceasta este Kănyakubja, care a cerut o mie de la Rcâka. Pentru a consimţi să i-o dea în căsătorie pe fiica lui, Satyavati. Rcâka avea puteri mai mari decât cele obişnuite: s-a dus în ţara lui Varuna, zeu pe care tradiţia îl arată mereu interesat de rasa cabalină şi acolo, la 'Sihăstria cailor', As'vatârtha a dobândit întreg escadronul comandat. L-a dat socrului său. Acesta a celebrat un mare sacrificiu şi, ca onorariu, a dat preoţilor oficianţi şase sute din caii lui minunaţi: pe aceştia, puşi în comerţ, i-a găsit şi adunat deja Gălava de la trei regi, în grupuri de câte două sute. Cât despre celelalte patru sute, au pierit într-un transport.

— Fără ca textul Mahăbhăratei, nesigur de altfel, să ne permită să aflăm dacă s-au înecat ori nu într-un râu din Pendjab. În consecinţă, Gălava stăpâneşte toate exemplarele cunoscute din specie: altele nu mai există la nici un rege, pe nici o piaţă. Garuda îşi scoate îndată prietenul din încurcătură în care l-a pus această dezvăluire: să meargă la Vis'vămitra însuşi, la guru al său, să-i dea cei şase sute ' Ibid., 115, -3979-: niryătayatu me hanyăm bhavăms tisthaniu văjinah yăvad anyatra gacchâmi sulhărtham prthivâpate.

„ Mbh., V, 116, 3992: aham apy ekam evăsyăm janayişyămi gălava putram dvija gatam mărgam gamisyămi parair aham.

' Tbid.'m, 4004-4011.

ORQ cai şi să-i ofere, ca şi celor trei regi, uzul fetei drept echivalent al celor tă sute care lipsesc – uz limitat, evident, la zămislirea unui singur fiu.

Gălava pare a fi prins din nou curaj. Este adevărat că pasărea îl înso-: e la învăţătorul său. Simplu şi ferm, îşi propune tranzacţia18: 'Această fată, spune el, a mai avut de la trei rajărşi, trei fii virtuoşi. Să-l zămislească de ine pe al patrulea, unul singur, care va fi cel mai bun dintre oameni. Socoteşte apoi că nuul de opt sute de cai este deplin şi că mi-am plătit datoria, ca astfel să merg să-mi îndeplinesc toririle ascetice în linişte'.

Te poţi teme de orice din partea unuia ca Vis'vămitra, care, sub haina hmanului, păstrează o ereditate de ksatriya. Dar de astă dată, în faţa acestui p magnific, dacă ereditatea vorbeşte, o face cu glasul imperioasei libido fte]19.

, De ce, spuse el, nu mi-ai adus-o mai devreme pe această fată, Gălava? Eu singur aş fi islit patru fii, întemeietori de neamuri! O iau, ca să am de la ea un singur fiu. Iar caii săde în libertate pe lângă sihăstria mea'.

Şi cucernicul om se desfată cu Mădhavl şi, ca urmare, i se naşte un fiu e primeşte numele de Aştaka. Îndată ce se naşte acesta, tatăl îi împărtă-; e dharma asociată cu artha, îi lasă cei şase sute de cai minunaţi şi-l expeză ca rege 'ântr-un oraş asemenea oraşului lui Soma'. Apoi o redă pe ira mamă, redevenită fecioară pentru a patra oară şi-şi reia viaţa de penit în pădure. Gălava nu mai are ce face cu lucrativa sa protejată. Îi spune i, dezvăluindu-ne în acelaşi timp una din cheile povestirii – cheia ei tricţională2': Ai adus pe lume un fiu stăpân al pomenilor, pe al doilea care e un viteaz, pe altul închinat iţii şi adevărului şi pe altul care e un sacrificator. Du-te acum, femeie frumoasă, fată cu boiul liu. Cu aceşti fii ne-ai salvat: nu numai pe tatăl tău, ci şi patru regi şi pe mine'.

Gălava îi dă drumul şi prietenului său Garuda, o înapoiază pe Mădhavi Yayâti şi, scăpat de orice grijă, se poate întoarce în sfârşit în pădurea lui ită*.

Atâtea aventuri nu depreciaseră o fată care nu păstra asupră-i nici un m de pe urma lor. Tatăl ei a hotărât deci să-i dea un soţ mai durabil prin yamvara, tip de căsătorie în care însăşi cea interesată îl alege, dintre predeiiţii adunaţi, pe domnul vieţii sale. O duce în car, acoperită de ghirlande,; ă o sihăstrie aşezată la confluenţa dintre Gangă şi Yamună. PQru şi Yadu se vorbeşte de ceilalţi trei fraţi) îşi întovărăşeau sora. Pe locul ceremoniei îngrămădea o mulţime mare, nu numai de oameni, ci şi de duhuri de toate iriâe, Năga, Yakşa, Gandharva şi chiar şi de animale sălbatice, de păsări, de cuitori ai munţilor, ai copacilor şi ai pădurilor', ca să nu mai vorbim de

18 Mbh., V, 117, 4014-4015: asyăm răjarşibhih patra jătă vai dhărmikăs trayah caturtham janayatv ekam bhavăn api narotiamam. Piirnăny evam satăny asţau turagănăm bhavantu te bhavato hy anmo bhutvă tapah kuryăm yathăsuhham.



19 Mbh., V, 117, ' 4017-4018: kim iyam piirvam eveha na dattă mama gălava putră mamaiva catvăro bhaveyuh kulabhăvanăh. Pratigrhnămi te kanyăm ekapittraphalăya vai asvas căsramam ăsădya carantu mama sarvasah.

20 Mbh., V, 117, 4023: jăto dănapatih putras tvayă suras tathă 'parah satyadharmaratas cănyo yajvă capi tathă parah.

Vezi mai sus, p. 634, n. 2. S1 Ibid., 117, 4025.

) toţi marii? şi din împrejurimi. Dar, în momentul alegerii, ea i-a trecut cui vederea pe toţi pretendenţii şi a luat drept soţ codrul, al cărui nume sanscrit e în mod oportun, masculin: vana. A coborât din car, a salutat asistenţa şi a pătruns sub copaci, însetată de austerităţi dintre cele mai severe: un post strict, practici ascetice i-au uşurat trupul feciorelnic şi ea a început să trăiască aidoma gazelelor, cu iarbă verde stropită numai de apa izvoarelor şi a pâraielor. Împreună cu noile sale soaţe, a rătăcit prin pădurea largă şi liniştită în care nu se aflau nici lei, nici tigri nici incendii şi, prin această existenţă, a adunat mari merite22.

Nu va mai apărea în faţa oamenilor decât o singură dată, în acelaşi timp cu vechiul ei 'protector' Gălava23: pentru a-i ajuta pe cei patru regi, 'fiii ei, să-l convingă pe bunicul lor mort şi decăzut, tatăl ei, Yayăti, să accepte ca ei gă-i compenseze greşeala transmiţându-i cele patru soiuri de merite ale lor. În cheta mistică ce se va constitui cu acea ocazie, penitenta-gazelă va vărsa jumătate din profitul austerităţilor sale. Nefiind din familie, Gălava se va mulţumi î depună discret o optime dintr-ale sale.


Yüklə 5,39 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   89   90   91   92   93   94   95   96   ...   138




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin