Germania, Industrie Ecologica, Energie Regenerabilă, Suedia, Romania, Politica De Mediu, Eco-Economie, Poluare. Abstract

Politicilie Uniunii Europene

Industrializare vs. Mediu

Epure Mihai

Gheba Andreea

Gugu Madalina

Hincu Andra

Grupa 2 Stiinte Politice
Cuvinte Cheie: Germania, Industrie Ecologica, Energie Regenerabilă, Suedia, Romania, Politica De Mediu, Eco-Economie, Poluare.
Abstract:
Creşterea populaţiei, nevoia pentru creşterea economică precum şi presiunile sociale pentru o mai buna infracstructură, cuplate nevoii omului pentru sănătate, nevoii de protecţie ecologică precum şi de securitate de mediu, au făcut ca domeniul sistematic şi transparent de decizie să fie mai complex şi mai greu de abordat. Aceasta lucrare incearca sa arate nevoia instituirii unor politici de mediu, incercarea de a ameliora efectele politicilor de industrializare , ce anume reprezinta mediul si cum poate influenta acesta actiunile la nivel european intre state si care este rolul acestora dar si al Uniunii Europene in apararea mediului. Observam de asemenea ce tari sunt pro- mediu sau pro-industrializare si care sunt efectele acestor viziuni.

Experienţa a demonstat că transpunerea directă de evaluare a riscurilor şi a cadrelor de gestionare a riscurilor se poate să nu funcţioneze în regiunile cu situaţiile sociale, legale, istorie, politice şi economice nu atat de dezvoltate şi pregătite pentru implementarea anumitor politici. În scopul de a supravieţui şi a prospera, oamenii modifică şi altereză mediul şi să foloseasc de resursele acestuia. Asa cum societăţile moderne cresc în populaţiei, trebuie să sporească utilizarea de resurse regenerabile şi non-regenerabile pentru a le oferi cetăţenilor bunuri esenţiale, servicii şi securitate economică. Creşterea populaţiei, construirea de ferme, case, fabrici şi formarea unor reţele de transporturi care utilizează substanţe chimice şi mai mult se debaraşează de acestea în mod intenţionat afectând mediul. Domeniul de evaluare al riscului este în curs de dezvoltare şi prezintă un risc gigantic.¹

Este important de menţionat faptul că problema mediului nu este una relative recentă cum s-ar crede. Pentru a se ajunge la nivelul politicilor de azi, problema mediului a trecut prin trei etape în dezvoltarea sa. Prima etapă, desfăşurată între anii 1972 şi 1987, s-au stabilit câteva politici de bază în ceea ce priveşte mediul înconjurător. Au mai fost necesare stabilirea unor norme şi instituţii pentru acest domeniu care se dezvolta destul de rapid. La acel moment, politica de mediu se referea la piaţa unică, mai exact la standarde comune pentru produse, dar şi reglarea procesului de producţie în vederea protejării aerului, apei şi solului². A două fază este reprezentată de Actul Unic Europen, din 1986 până în 1992, prin intermediul căruia se realizează o bază legală pentru legislaţia despre mediul înconjurător şi introduc regula de vot majoritară în Consiliu pentru câteva domenii ale mediului înconjurător, dar în acelaşi timp, creşte puterea Parlamentului European în luarea deciziilor din acest domeniu. S-a realizat un program special pentru mediu în care erau stipulate obiectivele şi strategiile generale ale politicilor de mediu care presupuneau o protecţie sporită, creşterea prevenirii, dar şi introducerea problemei mediului în alte arii. Trataul de la Maastricht este cel de care se porneşte a treia fază, din 1993 până în prezent. În această etapă se consolidează baza legală care s-a construit în etapa antrioară, dar s-a dorit implementarea unei „noi guvernanţe”, care ar avea rolul de a stimula participarea la luarea decizilor în ceea ce priveşte realizarea de politici şi implementarea lor, dar şi pentru instrumentele sale mai flexibile şi care se pliază pe context. În această etapă se doreşte o colaborare mai strânsă cu cetăţenii europeni, dar şi cu industria. ³

În Uniunea Europeană, jurisdicţia asupra problemelor de mediu la nivel supranaţional este împartită între Comisia Europeană şi Agenţia Europeană de Mediu a Uniunii Europene. Comisia Europeana are autoritate asupra politicii de reglementare şi asupra celorlalte eforturi de control ale poluării, în timp ce Agenţia Europeană de Mediu a Uniunii Europene are un mandat pentru a dezvolta şi furniza informaţii Comisiei, statelor member şi a cetăţenilor. Statele member îşi păstrează autoritatea asupra tuturor problemelor de control ale poluarii, obiectul unor cerinţe de bază stabilite la nivel european.

Agenţia Europeană de Mediu a Uniunii Europene este o agenţie mică, tânără, formată pe baza regulamentului Uniunii Europene şi functionează de cinci ani. Gama instrumentelor politice disponibile pentru aceasta este limitată, concentrându-se, pe baza regulamentului Comisiei Europene. Agenţia are o misiune clara: una bazată pe regulamentul fondator. Acest regulement sugerează că obiectivul acestei agentii este să ofere comunităţii şi statelor membre informaţii obiective, de încredere, la nivel European, care să adopte măsurile necesare protecţiei mediului, pentru a evalua rezultatele aplicării unor astfel de măsuri şi să se asigure că publicul este informat în mod corespunzator despre situaţia mediului din stat. Un alt obiectiv este acordarea ajutorului tehnic şi ştiinţific necesar.⁴