Germania, Industrie Ecologica, Energie Regenerabilă, Suedia, Romania, Politica De Mediu, Eco-Economie, Poluare. Abstract

Germania
Cazul Germaniei este interesant pentru că aceasta a arătat că este posibil să „rupă corelaţie pozitivă între creşterea economică şi producţia de CO2 prin utilizarea energie din resurse regenerabile şi emisii de gaze mai puţine.”¹⁶.Germania a ajuns să fie lider mondial în ceea ce priveşte folosirea de energie regenerabilă şi este posibil să ajungă primul stat din G20 care elimină complet folosirea de combustibil fosil. Scopul Germaniei este să producă toată energia sa din surse regenerabile până în 2050¹⁷, motiv pentru care am ales ca studiu de caz Germania şi mai exact politica pe care au dus-o în ceea ce priveşte energia sustenabilă, un factor important în vederea protejării mediului.

„Discursul german despre energia sustenabilă a apărut în timpul crizei de petrol din 1973 criză care demostra dependenţa Germaniei de importurile energetice. În 1974, controversa legata de energia nucleară a atins punctul culminant când societatea civilă a organizat campanii agresive împotriva unui plan de energie nucleară (Bilharz şi Wustenhagen 2004 1682). Ceea ce este interesant, este că percepţia publică legată de energia regenerabilă s-a modificat simţitor din 1980 până în 2003. În timp ce energia sustenabilă creşte în popularitate, energia nucleara îşi pierde din susţinători, cea mai atractivă sursă de energie, în opinia publică, fiind energia solară. Germanii consideră că energia eoliană, spre exemplu, va avea o contribuţie semnificativă în producţia de energie în următorii 20-30 de ani, (Bilharz şi Wustenhagen 2004 1628) Un alt aspect legat de populaţia Germaniei este faptul că de energia sustenabilă este interesat segmenul de populaţie tânăr, sub 30 de ani mai exact 57%, şi doar de 36% din populaţia peste 60 de ani. (Bilharz şi Wustenhagen 1628). Germania a oferit „programe locale care au fost disponibile pentru a susţine investiţia în energia din surse alternative prin subvenţii, stimulente fiscale sau împrumuturi cu dobândă” (Bilharz şi Wustenhagen 2004 1684) În anul 2010, dintr-un studiul pentru Ministerul Federeal al Mediului, reieşea faptul că energia eoliană rămane un pilon important în energia regeneralbilă, reprezentând aproximativ 6% din alimentarea cu energie electrică, iar energia solară îşi dublează cererea, reprezentând 2% din totalul de energie. ¹⁸.

Planurile Germaniei pentru urmatorii 10 ani sunt ca energia sustenabilă să acopere peste 40% din totalul de energie. Creşterea cu 12 terawatt ore (TWh) pe an este considerat realistic. (1 terawatt ora = 1 billion kWh).¹⁹

Politicile pentru mediu s-au transformat în timp în politici economice, energetice şi de securitate (2010 8). Germanii au realizat faptul că nu poate să existe o dezvoltare economică pe termen lung fără ecologie, acestea fiind interdependente. Industria ecologică la care fac referire va duce la o nouă evoluţie, o nouă piaţă şi noi locuri de muncă (2010, 8). Aceasta este necesară în contextul în care există state precum China sau Brazilia, puternic industrializate, care înghit foarte multe resurse, ducând la dispariţia lor. O astfel de industrie se bazează pe surse infinite de materiale regenerabile, dezvoltând un model care poate avea aplicabilitate globală. (2010, 9).

Ceea ce încerc să susţin este că în cazul Germaniei se încearcă o cooperare între industrie şi mediu, aceştia realizând efectele care vor aparea în viitorul apropiat din cauza lipsei de responsabilitate a unor state, şi încearcă să descopere noi industrii blânde cu mediul, nu doar pentru salvarea planetei, dar şi pentru o oarecare independenţă economică, folosindu-se de resurse care se găsesc pe teritoriul ţării şi care se dovedesc a fi mult mai convenabile din punct de vedere economic.
Suedia
Suedia, ţară membră a Uniunii Europene înca din 1995, a deţinut preşedinţia acesteia începând cu 1 iulie 2009 timp de 6 luni, având ca priorităţi relansarea economică şi combaterea schimbărilor climatice. Astfel că la summitul COP15, prim-ministrul Fredrik Reinfeldt a reprezentat UE ca fiind un actor global important în problemele de mediu.²⁰

Cele patru mari probleme pe care s-a axat presedinţia suedeză au fost: schimabrile climatice, o economie eficienta din punct de vedere ecologic, biodiversitatea si flora maritima, cu precădere în Marea Baltică.²¹ În ceea ce priveşte rezultatele obiţinute în timpul mandatului cu privire la aceste probleme, preşedinţia suedeză a reuşit să stabilească un obiectiv pe termen lung în ceea ce priveşte reducerea emisiei a gazelor cu efect de seră, astfel că trebuie ca până in 2050 UE aceste emisii să scadă cu 80-95% în comparaţie cu 1990, însă şi un obiectiv pe termen mai scurt ce constă în reducerea emisiilor cu cel puţin 20% până in 2020. De altfel, un alt obiectiv foarte important este stoparea tăierii pădurilor până în 2030 şi încurajarea reîmpăduririlor pentru a avea un aer mai curat. Un punct important pe agendă a fost şi eficienţa energetică, dorindu-se astfel să se eticheteze produsele cu impact energetic, etichetarea din punct de vedere energetic a pneurilor şi revizuirea legislaţiei privind performanţa energetică a clădirilor.²²

Însă interesul Suediei pentru combaterea problemelor mediului înconjurător cu mult înainte. Încă din 1960 populaţia suedeză este „ameninţată” de poluarea aerului cu sulf, astfel că s-a interzis prin lege utilizarea petrolului ce conţinea un nivel ridicat de sulf, fapt care a dus la o îmbunătăţire a calităţii aerului. Însă nivelul de aciditate al aerului era încă ridicat din cauza curenţilor de aer ce veneau dinspre Germania şi Marea Britanie, astfel că în 1972, la Stockholm s-a ţinut prima conferinţa internaţională pe probleme de mediu.²³ Suedia este o ţară care influenţează destul de mult deciziile luate la nivelul Uniunii Europene prin exemplul personal pe care îl oferă. Astfel, prin standardele care le impune şi prin efectele pozitive pe care le obţine, această ţară oferă un model de creare şi implementare a politicilor de mediu. De altfel, Comisia obişnuieşte să urmărească şi să studieze programele naţionale înainte de a reglementa o politică. De multe ori, programele suedeze au fost folosite drept model în crearea politicilor de mediu din cadrul UE.²⁴

La 1 Mai 2008 Suedia interzice prezenţa fosfaţilor in detergenţi şi a făcut presiuni asupra UE pentru a se implementa această politică la nivelul întregii Uniuni. Strategia pentru Marea Baltică prezintă acest obiectiv de eliminare treptată a fosfaţilor din detergenţi, Suedia fiind cea însărcinată cu producerea acestei schimbări, astfel că odată cu deţinerea preşedinţiei, Suedia a făcut în aşa fel încât schimbările să se petreacă mai repede iar Comisia Europeană să propună în cel mai scurt timp o noua legislaţie privind aceasta problemă.²⁵

Asa cum reiese din Eurobarometrul 74 din toamna anului 2010, Suedia este una din ţările cele mai preocupate in ceea ce priveşte ultilizarea energiilor regenerabile şi promovarea „economiei verzi” în ceea ce priveşte industrializarea, alături de Germania, Austria sau Olanda.²⁶ Această tendinţă o regăsim în deosebi în rândul ţărilor cu un grad foarte ridicat de dezvoltare, deoarece au înteles că industrializarea masivă a provocat un dezastru în ceea ce priveşte mediul înconjurător şi doresc o diminuare a efectelor negative, promovând astfel politici pro-mediu.