Gheorghe Virgiliu

Virgiliu Gheorghe

Efectele televiziunii asupra minţii umane/

CUPRINS:

Prefaţă 5

Introducere 11

Partea I. Efectele comunicării audio-video asupra dezvoltării şi funcţionării creierului 17

Caracteristicile activităţii corticale pe parcursul vizionării TV 18

Poate vizionarea TV afecta structural dezvoltarea creierului? 24

ROLUL MEDIULUI ÎN DEZVOLTAREA STRUCTURALĂ A CREIERULUI 27 a. Perioada optimă peniru dezvoltarea cortexului uman 30 b. Caracterul reflexiv al experienţei 32 c. Experienţa cuvântului – dialogul cu propriii părinţi 32 d. Experienţa trebuie să fie interactivă 32

LUMEA IV CA MEDIU DE EXPERIENŢĂ 33

Deficienţe de învăţare – LD 38

INCAPACITATEA DE. A ASCULTA CU ATENŢIE 40

Cititul, într-o societate în care copiii preferă să se uite la televizor 43 învăţarea şi televizorul 49

EFECTELE EXPERIMENTULUI SESAME STREET 54

MEMORIA 55

IMAGINAŢIA 55

Prin televiziune, informaţia este furnizată direct în subconştientul maselor 58

Probleme de atenţie 65

TELEVIZORUL SAU ATENŢIA ORIENTA rĂ 69

Primul efect al televiziunii este crearea unei atitudini mentale pasive 74

Vizionarea TV, factor determinant în apariţia hiperactivităţii, a irascibilităţii şi a insomniei 78

Epilepsia TV 83

Limba 85

IMPORTANTA LIMBAJULUI 91

ÎNVĂŢAREA LIMBII ŞI TELEVIZORUL 92

Implicarea interactivă 93

Părinţii sunt pedagogii ideali pentru învăţarea limbii 94

Copiilor trebuie să li se. Spună poveşti sau importanta cuvinielor neînsoţiie de poze 96

CONCLUZII 100

Vizionarea TV defavorizează dezvoltarea emisferei cerebrale stângi şi a abilităţilor procesate de aceasta 101

SCRIEREA 107

ROI. UI, TELEVIZIUNII ÎN CRIZA RAŢIONAMENTULUI MATEMATIC SI A GÂNDIRII STIINŢIEICF. 1 07

Strategii de învăţare sau de gândire 109

Vizionarea TV activează în mod prioritar paleocortexul 115

Prin slăbirea comunicării intercorticale, vizionarea TV scade nivelul de inteligentă şi performanţele intelectuale 118

Problemele de atenţie şi învăţare, cortexul prefrontal şi televiziunea 122

DIALOGUL şi LIMBAJUL INTERN 128

KCRANUL TELEVIZORULUI SAU Al. CALCULAT! IRULUI DĂUNEAZĂ DEZVOLTĂRI! CORTEXULUI PREFRONTAL 130

Caracterul hipnotic al vizionării TV 135

Dependenţa de televizor 149

APUCAREA CRITERIILOR DE DIAGNOSTICARE A DEPENDENTEI ÎN CAZUL LELEVIZIUNH 151

Criterii cu aplicabilitate restrânsă 152

Criterii perfect aplicabile 154

OBIŞNUINŢA CU TELEVIZORUL SAL: INERŢIA ATENŢIONALĂ 158

DEPENDENŢA DE TELEVIZOR CA MIJLOC EVAZIONIST 159

RELAXAREA RAPIDĂ 161

GENERAREA PASIVITĂŢII SAU INCAPACITATEA DE A MAI FACE ALTCEVA DECÂT SĂ TE UIŢI LA TELEVIZOR 163

O PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ 163

DEPENDENŢA, O CONSECINŢĂ A AMPUTĂRII DE CĂTRE TELEVIZIUNE: A PUTERILOR ŞI CAPACITĂŢILOR MENTALE 166

EFECTUL DE DEPENDENŢĂ şi TEIINOLOGIA VIDEO 171

CÂND TELEVIZIUNEA NU MAI ESTE FACULTATIVĂ 176

Concluzii finale 179

Partea a Ii-a. Rolul culturii tv în modelarea reţelelor neuronale, a mentalităţilor şi a comportamentelor 187

Televiziunea ca mediu de experienţă Igg.

STADIONUL, DISCOTECA ŞI BISERICA] 92

CADRUL GENERAL AL EDUCAŢIEI PRIN TELEVIZOR I 95

PE MICUL ECRAN, FACTORUL STA FISTIC CONSTITUIE CRITERIUL ADEVĂRULUI 199

Nu ORICE MESAJ SE TRANSMITE BINE PRIN TELEVIZOR 201

PREZENTLSMULDICTATUL ACŢIUNII şi AL MOMENTULUI, VIZIBILUL şi SENZAŢIONALUL 202

I; UNCriA DE, AGENDĂ A MASS-MEDII-l 208

CONSECINŢELE EFECTULUI DE AGENDĂ '209

1. La nivel politic, social. Şi comunitar 209

2. I, a nivel personal 210 KFEC TUL DE CULTIVĂRI' 212 DICTATURA OPINIEI PUBLICE SAU SPIRALA TĂCERII 216

Nihilismul 223

1. LIBERALISMUL 225

2. REALISMUL 226

3. VITALISMUL 227

4. NIHILISMUL DISTRUGERII 229 NIHILISMUL ÎN LUMEA MICULUI ECRAN 232 NIHILISMUL CAPITALIST şi TF. I. F. VIZIJALUL 236 RELATIVIZAREA CA MIJLOC DE CONTESTARE, A ADEVĂRULUI 241 HANII, PLĂCEREA ŞI PUTEREA 242 CON TESTAREA AUTORITĂŢII 249 TELEVIZIUNEA – PEDAGOGUL ATEISMULUI SAU AL SINCRETISMULUI NEW-AGE-IST 253

Eroticul 256

GOLICIUNEA şi SEXUALITATEA NEÎNGRĂDITE SE ÎNTIND RAPID IN ERA COMUNICĂRII AUDIO-VIDEO 256

COORDONATELE PRINCIPALE ALE EXPERIENŢEI VIZIONĂRII SUNT SENZAŢIILE, EMOŢIILE ŞI, ÎN ULTIMĂ INSTANŢĂ, PLĂCEREA 258

EROTIZ. AR. EA PERCEPŢIEI 261

PRIN AFECTAREA CORTEXULUI PREFRONTAL, VIZIONAREA TV POATE DETLRMINA EXACERBAREA COMPORTAMENTULUI SEXUAL INFLUENŢEAZĂ TV ATITUDINILE ŞI COMPORTAMENTUL SEXUAL AL. TINERILOR- 268

CARE SUNT TRĂSĂTURILE GENERALE ALE MESAJELOR EROTICE CONŢINUTE ÎN PROGRAMELE IV?

CUM ESTE PERCEPUTĂ SEXUALITATEA DE CĂTRE PUBLIC, PRIN TLEVIZOR 271

CARE SUNT CONSECINŢELE IDENTIFICĂRII TELESPECTATORILOR cu PERSONAJELE DE PE MICUL ECRAN? 272

CARE SUNT MODIFICĂRILE DE ATITUDINE PRIVIND SEXUALITATEA, GENERATE DE TELEVIZIUNE? 275

DEPENDENTA DE PORNOGRAFIE 277

Cauzele psihologice şi fiziologice ale dependenţei de materiale cu conţinut erotic 280

Vizionarea materialelor erotice subminează fidelitatea în căsnicie, dorinţa de a întemeia o familie şi de a avea copii 280

Magia eroticului 282

CONCLUZII 283

Violenţa 287

CARE ESTE CONTRIBUŢIA VIOLENŢEI IV AMPLIFICAREA VIOLENŢEI DIN LUMEA REALĂ? 287

RFECTELE VIOLENŢEI 'IV ASUPRA COPIILOR şi ADOLESCENŢILOR 289

CARE ESTE LECŢIA PF CARE VIOLENŢA 'IV o DĂ NOILOR GENERAŢII SAU ÎNTREGII LUMI':1 295

DE CE LOTUŞI VIOLENŢA9 299

Magicul 305

Efectele nihilismului asupra dezvoltării creierului uman 312

GÂNDIREA şi DIALOGULEXPERIENŢE FUNDAMENTALE PENTRU DEZVOLTAREA CORTICALĂ 313

CULTURA CA MEDIATOR ÎNTRE MINTEA OMULUI ŞI LUME 315

EXISTĂ CULTURI CARI: FAVORIZEAZĂ EDIFICAREA MINŢII UMANE, IAR ALTELE, PRECUM NIHILISMUL, O FRÂNEAZĂ 316

NIHILISMUL INVADEAZĂ SPAŢIUL VITAL AL OMULUI MODERN SI RECONFIGUREAZĂ MEDIUL DE EXPERIENŢĂ UMANĂ 319

CERTITUDINILE, STÂLPII DE SUSIINERL AI EDIFICIULUI MINIII UMANE 322

EXPERIENŢA NIHILISTĂ A LUMII MICULUI ECRAN, CEI. MAI ŞUBRED TEREN PENTRU ZIDIREA UNEI MINŢI SĂNĂTOASE 328

CONŢINUTUL NIHILIST AL PROGRAMELOR 'IV ŞI EMISFERELE CEREBRALE 329

EFECTELE CULTURII NIHILISTE ASUPRA CONFIGURĂRII CORTEXULUI PREFRONTAL 330

DESPRE O EDUCAŢIE FAVORABILĂ CONFIGURĂRII CORTEXULUI PREFRONTAL 332

MODELUL NIHILIST AL STILULUI DE VIAŢĂ MODERN, PROMOVAT ÎN MESAJELE TV, SUBMINEAZĂ DEZVOLTAREA CORTEXULUI PREFRONTAL 336

MESAJUL NIHILIST ŞI SISTEMELE MOTIVAŢIONALE 339

REFLECTAREA CULTURII DIVERTISMENTULUI ÎN DEZVOLTAREA CORTEXULUI PREFRONTAL 341

ŞTIINŢA INDICĂ PRINCIPIILE EDUCAŢIEI TRADIŢIONALE CA FIIND IDEALE PENTRU DEZVOLTAREA NORMALĂ A MINŢII COPIILOR -? 4'S.

CONCLUZII 34f>

Partea a IlI-a. Cu sau fără televizor 353

Viaţa de familie şi televizorul 354

Copiii, tinerii şi televizorul în contextul culturii nihiliste 360

NIL IILISMUL ESTE SPIRITUL ÎN CARI'., SE, EDIFICĂ IDENTITATEA „OMULUI NOU-' 3(V2.

UN POSIBIL PORTRET AL COPILUI UI TELEVIZORULUI 369

CÂTEVA OBSERVAŢII PRIVIND DIMINUAREA SAU ELIMINAREA EFECTELOR NOCIVE ALE TELEVIZORULUI 372

LIBERTATEA ALEGERII 374

SOFISMUL FRUCTULUI OPRIT 375

ESTE TEI EVIZORUL UN MIJLOC RECOMANDAT SOCIALIZĂRII? 311

ADEVĂRATA FAŢĂ A RECOMANDĂRILOR NIHILISMULUI 379

CĂ TT. VA REPE. RE PE DRUMUL UNEI EDUCA] L SĂNĂTOASE SAU A RECUPERĂRII I IANDICAPU1. UI PRODUS TINERILOR DE CULTURA IV 383

Cum ne putem lăsa de televizor şi ce înseamnă acest lucru 387

CÂTEVA PRINCIPII CARE ÎNLESNESC ELIBERAREA DE TELEVIZOR 392

PRIZONIERII UNEI CULTURI BOLNAVE; 594

VIZIONAREA 'IV – SIMPTOM AL MODULUI DE VIAŢĂ IMPUS DE NIHILISM 397

Di; CE TREBUIE SĂ NE VINDECAM DE NIHILISM? 400

MODUL DI; VIAŢĂ CREŞTIN şi NIHILISMUL ÎN DEZVOLTAREA şi FUNCŢIONAREA CREIERULUI UMAN 401

VIAŢA CREŞTINĂ ESTE ANTIDO TUL CEL MAI PUTERNIC PENTRU NEUTRALIZAREA VIRUSULUI NIHILIST 407

Anexai. Obezitatea şi televizorul. 411

Anexa 2. CalculatorulInternetul şi jocurile video 412

JOCURILE ELECTRONICE

415 JOCURILE ELECTRONICE şi EDUCAŢIA r 417

COMPUTERUL

418 COMPUTERELE ŞI EDUCAŢIA INTERNETUL.”Q.

CONCLUZII 423

Prefaţă.

A sosit vremea unor sinteze referitoare la influenţa mediului modern de comunicare asupra mintii umane. Cercetările efectuate, majoritatea fiind ameiicane, prefigurau o asemenea lucrare. Unele cărţi ca cele ale iui Mcl. Uhan (tradusă şi în româneşte: Mass-mcdia sau medii:'. InvKtlv, 1997), dar şi aceea a lui Jerry Mander (Four Argumaus fa tiu: Idiinination o/'/ic 'l'clcvisiou, 1978) şi a lui Jane M. flealy {i'. Ndany.ci cd Mind. 1990) se înscriu în această categorie, dar o sinteză la zi mea nu exista. Cartea de faţă este. Mi se pare, o asemenea lucrare de sinteza, prin care noi citim şi un strălucitor triumf al neologici creştine m explicarea crizei omului modern, fa se individualizează între lucrările similare şi prin perspectiva clin care este întreprinsă cercetarea, aceea a influentei culturii nihiliste asupra omului modern. Ipoteza autorului este că „mediul comunicării”, al cărei concentra este, pentru iumea modernă, comunicarea audio-video, are un efect copleşitor a. -upra mintii umane, asupra întregului sistem de viaţă al omului contemporan.

Hfcctele televiziunii merg până acolo, încât remodelează omul în întregime. In locul omului natural, al omului religios, al omului narativ, al omului oral. al omului ascetic, al omului interiorizai eu: apare un tip uman care şi-a pierdui toate aceste capacităţi, funcţii şi puicii. Mai exact spus, în lumina cercetărilor lui Mefuhan, televiziunea i le a amputat. Omul televizual suferă de un sindrom în care se combină infirmităţi multiple, ceea ce ne arată în tipul acesta nou purtătorul unor terifiante mutaţii, a căror notă dominantă este negativul omului creat de Dumnezeu.

Trebuie precizat că autorul nu este singur în acest demers, ci se întâlneşte cu o familie de spirite neoconservatoare, intelectuali creştini, clar şi oameni de alte religii, chiar specialişti liber-cugetători, care împărtăşesc aceiaşi alarmă asupra unui fenomen nou: transformarea mediului comunicării televizuale într-o adevărată armă logistică.

— Probabil una dintre marile ameninţări la adresa omului, într-atât de gravă încât autorul propune pentru mediul noii comunicări un concept nou, cel de cultură nihilistă. Este una dintre cele mai importante contribuţii ale cărţii: elaborarea unui concept nou preluat deopotrivă în studiile focalizate asupra mediilor de comunicare, clar şi într-un demers de antropologie şi mi-aş îngădui să spun, de noologie, dat fiind faptul că acest concept are puterea de a oglindi starea ordinii spirituale a lumii moderne.

Autorul se întâlneşte în demersurile sale cu un alt front de cercetări asupra chestiunii, deschis de cei ce s-au preocupat de problema manipulării şi a persuasiunii, cu care împarte aceleaşi frământări şi nelinişti legate de efectele teribile ale noilor medii de comunicare generate de afirmarea televiziunii, în genere a mijloacelor comunicării de masă, în principal a celor centrate pe imagine. Ideea centrală a acestor cercetări este aceea că manipularea şi persuasiunea, întreaga comunicare video-audio intervin în procesele modelării conştiinţei colective a unei societăţi.

Destinul unei societăţi, şansa unei vieţuiri fireşti şi a unei cunoaşteri adecvate la scara acesteia depind, mai mult decât ne putem imagina, de starea ei de conştiinţă, de influenţările mediatice la care acea societate este supusă, de vreme ce categoriile gândirii colective sunt singura osatură a unei bune cunoaşteri şi a unei orientări adecvate în mediul încercărilor cu care oamenii se confruntă.

Tulburător este faptul că, precum dovedesc neuropsihologii Emcry şi Peper, plonjarea individului în mediul comunicării video este similară intrării într-o „stare semi-hipnotică”, ceea ce antrenează o „diminuare a cenzorului raţional al judecăţii” şi, deopotrivă, „deschiderea porţilor subconştientului şi pătrunderea necenzurată a mesajelor TV în adâncul acestuia. Efectul subliminal al televiziunii explică de ce oamenii nu pot înţelege că prin simpla vizionare poate să le fie înrâurită într-o măsură definitorie existenta”.

Televiziunea, mediul de comunicare în genere, afectează, ne spune autorul, deopotrivă activitatea corticală şi puterea sufletească a indivizilor din cuprinsul acelei societăţi care a îmbrăţişat o cultură de tip mediatic. Prima parte a lucrării examinează cu de-amănuntul influenţa comunicării video-audio asupra cortexului şi concluziile extrase par a prefigura un deznodământ de alarmă antropologică: Condiţia umană este grav afectată. Expunerea îndelungată şi sistematică la efectele directe şi indirecte ale televiziunii modifică structural şi funcţional activitatea cortexului, iar această modificare este întreţinută pe durata reproducerii culturii mediatice ca mediu de comunicare şi implicit de viaţă al omului.

În al doilea rând, ne previne autorul prin concluziile şi măsurătorile unor savanţi americani, neuropsihologi în special, televiziunea, întreaga cultură legată de teievizual, crează mediul de apariţie a unor anomalii neurologice în ceea ce priveşte emisfera stângă a creierului, a cărei activitate pare a fi masiv inhibată pe toată durata privirii la televizor. Apariţia acestei anomalii neurologice în timpul vizionării TV induce o radicală diminuare a capacităţilor critice, a creativităţii, a răspunsului şi deci a reactivităţii cortexului la stimulii primiţi pe cale televizuală.

Ne putem întreba desigur, de unde are televizorul atâta putere încât îi robeşte pe toţi, miliarde de oameni intră de bunăvoie sub robia lui primind totul „orbeşte”, cum se zice. Iară că tocmai vorbirea poporului o spune. Există moduri de a fi, de a te manifesta, care orbesc. Televizorul este un atare mod: el orbeşte oamenii. Mcl. Uhan a spus şi el lucrul acesta când s-a referit la ciudăţenia că orice înlesnire excesivă adusă în serviciul unui simţ, al unei funcţii, al unui organ, atrage după sine un efect de amputare a acelui simţ, a acelei funcţii, a acelui organ. Televizorul induce aceasta exact asupra simţului vederii, asupra imaginaţiei. Din moment ce omul şi-a procurat o aşa de mare înlesnire pentru funcţia imaginaţiei, capacitatea lui de „a vedea”, adică de a avea propriile lui „vederi”, în sens larg, a suferit o fatală amputare. E ca şi cum funcţia nemaifiind folosită s-a slăbănogit, ca şi muşchii nefolosiţi, ca şi vorbirea nefolosită, ca toate cele lăsate în paragină, tot astfel şi viziunea omului, imaginaţia lui, ca funcţie cu rădăcini în adâncul fiinţei lui, s-a slăbănogit şi ea prin efectul de amputare al televizualului.

Fiindcă ce-i oferă televizorul omului? Hrană pentru suflet? Se pare că tot ceea ce obţine omul din partea televizorului se referă la corpul său exterior, la simţualitate, la satisfacerea privirii „fizice”, nu a celei interioare. Limbajul interior se diminuează, funcţia analitică, de selecţie a mesajelor şi a semnelor cu rădăcini în emisfera stângă, este şi ea amputată, corpul calos, acea reţea de sinapse care fac legătura dintre cele două emisfere cerebrale, este şi el blocat, undele beta, ale activismului cedează în faţa undelor alfa ale somnolentei şi reveriei etc, încât omul televizual este o altă realitate antropologică, un mutant aproape.

Televiziunea remodelcază radical lumea. Lumea cea nouă, în care omul nu se mai regăseşte, căci şi-a pierdut centrul, adică pe Dumnezeu, este o lume care se livrează hipnotic idolatriei televiziunii. Biografia insului şi istoria societăţilor moderne l-au pierdut pe Dumnezeu, iar lucrul acesta face din fiinţa individuală şi colectivă victime sigure ale unei lumi dominată de hipnoza televiziunii. Biografia şi istoria fără de Dumnezeu, fără de ritmul factorilor prin care se propagă intervenţia proniatoare a lui Dumnezeu, sunt derulări haotice, haos şi anarhie, rătăcire şi teribilă oboseală, clin care decurge cu necesitate ideea că viaţa este fără sens şi istoria este absurdă. Ieşirea din oboseală, evadate din lumea fără de sens, sunt cele două promisiuni ale televizualului, ne spune autorul acestei minunate, clar tragice cărţi.

Capitole excelente sunt dedicate fenomenului dependenţei de televizor, şi chestiunea este examinată în orizontul teoriilor dependenţei, în miezul căreia predomină, evident, fenomenele dependenţei de droguri şi de alcool. Autorul extrage dovezi irefutabile că dependenta de televizor este similară celorlalte tipuri de dependenţă. Studierea fenomenului dependenţei în lumina teoriei fenomenelor hipnotice, ale sugestiologiei, arată că expunerea la televizual induce un tip special de legătură, o adevărată legătură hipnotică. Omul televizual se comportă asemenea insului hipnotizat. Poate că cel mai adecvat model al insului dependent de televizor este cel propus de către G. Tarde asupra imitaţiei sociale, care înfăţişează omul social după modelul stărilor de somnambulism. Arareori şi doar în situaţiile de inovare socială se trezeşte omul din somnul social, din somnambulismul comportamentului social. Dacă undeva se potriveşte acest model teoretic al lui Tarde, el se potriveşte cu siguranţă la cazul omului televizual, omul modelat de televizor.

Fenomenul dependenţei este o maladie a voinţei. Putem spune, ială, că la anomaliile cortexului, televiziunea adaugă o gravă afectare a celeilalte componente a persoanei umane, componenta voliţională. Omul este deformai la praguri de alarmă antropologică în toate componentele sale fiinţialc, ceea ce arată că televizualtil induce grave mutaţii onto-antropologice.

Nu mai puţin grav este efectul dependentei de televizual asupra celei mai importante componente a fiinţei umane, cea emotional-mora-lă. Televizorul induce grave efecte represive asupra climatului afectiv al familiei şi mai departe asupra unei bune dezvoltaţi a copilului. Ani putea spune că televizorul suspendă cea mai importantă funcţie a familiei: de suport emoţional şi moral pentru buna dezvoltare a copilului.

Curiozitatea este să constatăm că tinerii au o bună percepţie asupra circulaţiei valorilor şi antivaloriloi în societatea românească şi o bună judecată asupra realităţii televizualului. Tinerii, aflăm dintr-un sondaj CURS, consideră că valorile sunt însuşite cu precădere în familie şi în şcoală, pe când antivalorile sunt însuşite cu precădere din emisiunile televiziunilor. Familia, răspund tinerii între 15-18 ani, în proporţie de 79%, are rol decisiv în promovarea unor valori precum adevărul şi respectul (compasiunea, generozitatea). Şcoala, la rândul ei, este socotită de către tineri ca având cea mai mare influenţă în ceea ce priveşte însuşirea unor valori civice şi socioprofesionale precum: libertatea de expresie (49%), creativitatea (67%) competenţa (61%); comportamentul activ (49%); cultura civică (83%); spiritul de competiţie (60%); formarea culturală (82%); succes (68%); eroism (43%); patriotism (53%). Televiziunea este percepută de tineri ca având cea mai mare influenţă în ceea ce priveşte însuşirea unor anti-valori şi atitudini „mediatice” precum: vedetismul (84%); sexualitatea (64%); lipsa de scrupule (52%); violenţa (77%); plăcerile vieţii (42%); vulgaritatea (66%); minciuna (44%); senzaţionalul (74%J; îmbogăţirea (46%). Influenţa televiziunii le apare tinerilor ca fiind orientară spre anti-valori.

Elevii din urban cu vârste între 15-18 ani consideră că familia are un rol decisiv în promovarea respectului, şcoala în promovarea competiţiei, televiziunea în promovarea minciunii, iar cei clin rural acordă un rol ceva mai mare şcolii în învăţarea unor valori precum cir>-ismul. Patriotismul, şi consideră că televiziunea difuzează antivaâori precum sexualitate, lipsa de scrupule, violenţa, plăcerile vieţii.

În vederea tuturor elevilor, televiziunea are influente predominant negative, iar familia, în lumina aceloraşi aprecieri, contribuie predominant la promovarea valorilor moral-creştine. Circa 82% dintre elevii de 11-18 ani cred necondiţionat ceea ce li se spune la orele de religie, la biserică sau în familie, despre Dumenzeu. Numai 3% dintre elevi nu cred deloc şi tot atâţia nu ştiu să răspundă la o astfel de întrebare.

Descoperirile la care ne conduc concluziile cărţii de faţă sun! Alarmante: omenirea traversează astăzi una dintre cele mai grave crize dintre cele prin care a trecut vreodată… Riscul rătăcirii este uriaş. Rolul televiziunii în această rătăcire, care va aduce moarte, nimicire şi dezastre, este şi el copleşitor. O astfel de carte are, de aceea, rolul unui document vizionar, constituindu-se într-o dovadă netăgăduită asupra legii triumfului spiritual perpetuu. Ea se orânduieşte între semnele încurajatoare că Dumnezeu nu şi-a întors faţa de la lume.

Îl ie Bădescu.

Directoul Centrului de geopolitică şi antropologie vizuală al Universităţii Bucureşti.

Introducere.

Vizionarea TV nu este un simplu obicei sau doar un mijloc de informare; ne aşezăm câteva ceasuri zilnic în faţa televizorului, ne relaxăm, aflăm ce se mai întâmplă în lume şi după aceea ne continuăm activitatea. Prin caracteristicile şi intensitatea experienţei, prin periodicitatea cu care intervine din primii ani ai vieţii, privitul la televizor influenţează în mod definitoriu viaţa omului contemporan. Oamenii ajung să gândească, să se comporte, să se îmbrace după cum le sugerează televiziunea. O mare parte din modul de a fi al acestui om, din ideile, aspiraţiile şi sentimentele lui se datorează miilor de ore petrecute în faţa celei pe care Martin Eslin o numeşte „maşina visării”.

Televiziunea, televizionarea sau mass-media în general reconstruiesc realitatea, configurează un nou mediu de existenţă şi de conştiinţă pentru omul zilelor noastre, un nou mod de a fi. Ele sunt principalele mijloace ale promovării nihilismului, ale culturii divertismentului şi influenţează în mod decisiv orizontul religios al omului contemporan. Cu siguranţă, fără televizor şi publicitate lumea nu ar fi arătat aşa cum o vedem astăzi. În mod cert, nu s-ar fi înaintat atât de mult în direcţia degradării valorilor tradiţionale, a relaţiilor personale şi comunitare, a vieţii de familie, a moralei sociale şi individuale.

Această uriaşă influenţă pe care o are televiziunea în viaţa omului modern explică volumul semnificativ de informaţii pe care cartea de faţă îl aduce înaintea cititorilor. Au fost tratate atât problemele ridicate de tehnologia audio-video, de obiceiul vizionării în sine, cât şi cele ce vizează influenţa mesajelor TV asupra modului de viaţă al oamenilor, asupra credinţei acestora. S-a acordat o atenţie deosebită mecanismelor care stau la baza efectului puternic al televiziunii, acţiunii sale hipnotice, dependenţei pe care o creează şi a celor mai multe din procesele neuropsihologice, educaţionale şi culturale pe care televiziunea le pune în mişcare.

Scopul principal al cărţii nu este acela de a critica sau stigmatiza televiziunea, ci de a înţelege în ce constă efectul acesteia, care este modul în care ea acţionează asupra creierului şi a sufletului uman. Această fidelă radiografie a obiceiului vizionării şi a consecinţelor sale este necesară atât pentru a putea fi contracarată acţiunea televiziunii -cel mai persuasiv mijloc de comunicare din istoria lumii – cât şi pentru a putea fi găsit drumul de întoarcere la viaţa firească a omului fără televizor.

Renunţarea la televiziune nu este un lucru uşor de realizat, căci imaginea video şi cea publicitară au instalat o adevărată dictatură în spaţiul public şi privat al societăţii moderne, au ajuns să-1 împresoare pe omul modern din loate părţile, lăsându-i o libertate tot mai mică în a vedea şi înţelege lumea, neinfluenţat de ele. De aceea efortul eliberării de tirania mediatică trebuie să fie corelat cu o bună cunoaştere a fenomenelor şi cu adoptarea unui mod de viaţă care să asigure o minimă imunitate. Altfel, evadarea clin spaţiul concentraţionar al realităţii medi-atice (televiziune, Internet), al conştiinţei globale va fi imposibilă. Lipsit de cunoştinţe şi de credinţă, omul contemporan devine cea mai uşcx.'ă victimă. El este învins înainte de a afla că împotriva minţii şi sufletirai său se duce un adevărat război sau ajunge să fie făcut prizonier şi să fie înrobit, deşi cultura media îl convinge că este liber.