Dragostea trebuie sa fie intodeauna neconditionata , nu oferita drept recompensa pentru buna purtare. Cu toate acestea, acceptarea neconditionata a copilului nu inseamna si tolerarea unui comportament inadecvat sau iresponsabil. Copiii au nevoie de o asigurare de natura fizica alaturi de vorbe ca:,,te iubesc” Generozitatea A imparti cu ceilalti e o notiune care se invata in timp.Pentru a imparti,, bunurile”, trebuie sa se transpuna in locul celuilalt, sa inteleaga sentimentele. * Dezvoltandu-i simtul proprietatii, in mod paradoxal, aceasta ii confera siguranta cu privire la jucariile care ii apartin si-i permite sa le imprumute. * Explica-i clar ce anume astepti de la el-daca imprumuta o jucarie de la cineva, poate oferi si el in schimb si ca toata lumea trebuie sa dea inapoi ceea ce a luat. * Favorizati cooperarea si intrajutorarea.Exemplu:,, Pregatiti impreuna si lasati-l sa ofere daruri cu diverse ocazii”.
Copilul in dificultate si esec Parintii care afirma ca fac totul bine, nu-si vor invata niciodata copiii sa-si depaseasca esecul.Trebuie sa-i ajutam sa nu le fie teama de insuccese pentru ca nu exista podium fara infrangeri. Incurajati orice pas cat de mic, comparandu-l numai cu el insusi si nu cu alti copii.Exemplu:,,Ai incercat si ai reusit! Floarea pe care ai desenat-o seamana cu cea din glastra!” Copiii experimenteza de multe ori crizele de nervi sau alte comportamente nedorite: se loveste sau loveste intentionat, arunca lucrurile, face zgomot, etc.Nu dati atentie reactiilor lui sau distrageti-i atentia si implicati-l in alta activitate;Reactionati doar in cazul comportamentelor periculoase;Copilul sa stie ce are si ce nu are voie sa faca.Exemplu (copilul loveste insistent cu un cub de lemn in podea),,Vai, nici nu sti cum functioneaza acest trenulet electric !,,
Rolul parintelui in existenta copilului este fundamental, dar numai in masura in care el gaseste forta si secretul de a lansa pe traiectoria vietii un individ rezistent, puternic, adaptabil, echilibrat , bun . Parintele nu are dreptul si nu poate sa se substituie copilului sau, pe care trebuie sa-l perceapa de la bun inceput ca pe o fiinta autonoma, rolul sau fiind acela de a-i facilita, stimula si consolida manifestarea autonomiei si eficientei sale umane. Se spune ca ,, profesia” de parinte este una din cele mai vechi profesii care se practica de catre toti membrii comunitatii, insa putini sunt cei care se straduiesc s-o invete sistematic,sa-si puna probleme si sa incerce sa le rezolve la nivelul perioadei actuale.
Dostları ilə paylaş: |
