Ghid de specificații tehnice cuprins

Specificații Tehnice:

Nr.	Parametrul	Valoarea parametrului
1	Număr de prize	1 - 5
2	Lungime cablu (cordon)	2,0m; 3,0m; 4,0m; 5,0m; 7,0m; 10m; 15m; 25m; 30m; 50m
3	Întrerupător	Da/Nu
4	Tensiune de alimentare nominală	220-240 V
5	Incarcare nominala	10/16 A
6	Putere maxima	2200 W - 3680 W
7	Protecție de pană	Da/Nu
8	Protecție mecanică pentru copii	Da/Nu
9	Culoare	Alb/ Gri/Negru/altă culoare
10	Montare pe perete	Da/Nu
11	Tip prize	Euro/Universale
12	Domeniul de temperatura	Pentru functionare: -40°C…+70°C Pentru manipulare: +5°C…+50°C
13	Material	Carcasă din material platic rezistentă la șocuri mecanice
14	Indicator optic	Da/Nu
15	Telecomandă	Da/Nu
16	Dotare cu Carcasă cu construcție specială pentru rulare cordon alimentare (Cordon prelungitor rulat pe tambur)	Da/Nu

44. 
    CĂRBUNE
    
    1. 
       Domeniul de aplicare
       
    2. 
       Clasificarea
       
    3. 
       Specificații tehnice
       

Domeniul de aplicare:

Cărbunele este o rocă sedimentară de culoare brun - neagră cu proprietăți combustibile formată prin (carbonizare) îmbogățirea în carbon (în condițiile lipsei oxigenului) a resturilor unor plante din epocile geologice.

Cărbunele se folosește:

• 
  Drept combustibil, atât casnic, cât și în producerea de curent electric produs cu ajutorul turbinelor din termocentrale. Prin ardere cărbunele eliberează căldură și produce gaze de ardere ca dioxid de carbon, dioxid de sulf și vapori de apă.
  
• 
  Ca materie primă în industria chimică și în metalurgie.
  

Clasificarea:

Toate tipurile de combustibili solizi combină două componente: materia organică şi componentele minerale, considerate anterior ca balast, dar acum sunt văzute ca o sursă de minerale valoroase, inclusiv elemente rare şi oligoelemente. Pentru a evalua posibilitățile şi regimul de prelucrare a combustibililor fosili se utilizează Analiza Tehnică, care permite de a determina domeniul utilizării ca energie şi ca materii prime chimice. Analiza Tehnică se referă la definirea unor indicatori specificate de cerinţele tehnice cu privire la calitatea Cărbunelui. 

În Analiza Tehnică, sunt de obicei combinate metodele, destinate pentru determinarea în cărbune şi marna a conținutului de cenuşă, conţinutului de umiditate, sulf şi fosfor, randamentul de substanţe volatile, căldura de ardere, de sinterizare, şi cîteva alte caracteristici de calitate şi proprietăţi tehnologice. Analiză Tehnică completă nu este necesară întotdeauna, este adesea suficient a petrece o Analiză Tehnică prescurtată, care constă în determinarea conţinutului de umiditate, conţinutul de cenuşă şi randamentul în substanţe volatile.

Umiditate

Masa cărbunelui cu conţinut de umiditate, cu care este livrat la consumator, este numit masa de lucru a cărbunelui, iar umiditatea care este eliberată la uscarea probei la temperatura de 105℃ pînă la greutate constantă, este numită umiditatea totală a masei de lucru a cărbunelui. Conţinutul de umiditate al combustibilului fosil este caracterizat prin umeditate. Această valoare este exprimată prin raportul dintre masa degajată la temperatura de deshidratare a umedității la masa probei analizate. Umiditatea este notată cu litera W (Wasser). 

Umiditatea cărbunelui reduce masa efectivă în momentul transportării și pentru evaporare se cheltuie mai multă căldură la arderea combustibililor fosili, în plus, cărbunele umed, iarna îngheață.

Cenuşă

Cărbunele fosil conţine o cantitate semnificativă (2-50%) de minerale, care în urma arderii produce cenuşă. Cenușa la 95-97% este formată din oxizi de Al, Fe, Ca, Mg, Na, Si, K. Restul - conexiune P, Mn, Ba, Ti, Sb, şi elemente rare şi oligoelemente.

Conținutul de cenușă se desemnează cu Ad (Asche) şi se exprimă în %. Suma conținutului total de umiditate şi de cenuşă este numită balast. Conţinutul de substanţe minerale în mod corespunzător sunt notate cu litera M. Acesta este determinată prin metode fizice şi fizico-chimice (de exemplu, microscopice, X-ray, cu radioizotopi).

Substanţe volatile

Substanţele volatile reprezintă produse de gaz și abur, care sunt degajate în timpul descompunerii materiei organice a combustibililor solizi prin încălzire în condiţii standard. Degajarea materiei volatile se notează cu V (volativ). Această caracteristică este importantă pentru evaluarea stabilităţii termice a elementelor constitutive ale masei organice a cărbunelui. Degajarea substanțelor volatile la calcinare a fost baza pentru o clasificare a cărbunelui în Mărci.

Putere calorifică

Căldură de ardere - este principalul indicator al cărbunelui energetic. Acesta este determinat experimental prin arderea cărbunelui într-un eşantion calorimetric sau prin calcul în funcţie de analiza elementară. 

Puterea calorifică de ardere a combustibililor solizi de bază este:

Turba	5500-5700 kcal / kg	23-24 MJ / kg
Lignit	6100-7700 kcal / kg	26-32 MJ / kg
Cărbune	7700-8800 kcal / kg	32-37 MJ / kg
Antracit	8000-8500 kcal / kg	34-36 MJ / kg

Conţinutul de azot

Conţinutul de azot din cărbune este mic, de obicei mai puţin de 1%, uneori ajungînd la 3-4%.

Sulf

În general, mai frecvent răspîndit în cărbune este Sulful. Conținutul variază de la 1% pînă la 10-12%. Conținutul de sulf, stabilit în conformitate cu analiza elementelor, este o importantă caracteristică care defineşte cerinţele specifice pentru reciclare şi de utilizare a materiilor prime, distingîndu-se prin concentrare ridicată. Volatile de sulf, care conţin produse, cum ar fi H2S şi SO2, sunt extrem de periculoase în cazul în care intră în mediul înconjurător.