Ghid metodologic pentru servicii de dezvoltare a deprinderilor de viaţă independentă


Identificarea şi definirea propriilor probleme



Yüklə 1,53 Mb.
səhifə6/22
tarix03.04.2018
ölçüsü1,53 Mb.
#46335
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   22

Identificarea şi definirea propriilor probleme

__________________________________________________________________

Asistenţii sociali trebuie să monitorizeze periodic acţiunile tânărului, alegerile şi atitudinile sale, pentru a-i oferi tânărului feed-back în ce priveşte nivelul la care a ajuns cu dezvoltarea abilităţilor de a înţelege, anticipa şi rezolva problemele din viaţa de zi cu zi.

Tânărul va avea nevoie de ajutor în identificarea problemelor şi stabilirea priorităţilor şi pentru a le împărţi pe acestea în etape pe care să le poată rezolva.

Iniţial, acest proces va fi realizat formal prin crearea programului de interventie specifica şi revizuire dacă este cazul.

Participarea activă a copiilor, familiei, partenerilor sociali la implementarea cu succes a activităţilor de dvi

Contractul cu familia /tinarul este revizuit periodic si modificat de către managerul de caz de cate ori este nevoie,imreuna cu responsabilul de caz în funcţie de progresele care intervin sau schimbările survenite în derularea planului de servicii personalizat. Familia si profesioniştii implicaţi în derularea intervenţiilor specifice de caz, vor comunica managerului de caz orice schimbare care intervine si care necesită schimbarea PIS si a contractului cu familia.

Totodată, serviciul public specializat pentru protecţia copilului va încheia convenţii de parteneriat cu principalele instituţii furnizoare de servicii DVI şi familia acestuia.
Contractul cu familia (VEZI INSTRUMENTE ASISTENTA SOCIALA) este un document scris încheiat între responsabilul de caz si unul sau ambii părinţi sau reprezentantul legal al copilului,în care se menţionează condiţiile în care se vor oferi serviciile si responsabilităţile specifice pe care fiecare parte implicată le are de îndeplinit în perioada de timp stabilită.
Contractul cu familia este un instrument utilizat de către responsabilul de caz în cadrul procesului de monitorizare şi se bazează pe rezultatele evaluării complexe a copilului si familiei si stabileşte modalităţile concrete de aplicare a PIS.
Contractul acesta poate fi semnat si de catre tinerii mai mari sau in cazul in care familia sau reprezentantul legal lipsesc ,se semneaza numai de catre tinar.

Resposabilul de caz are responsabilitatea de a prezenta si explica familiei si, după caz, copilului:

I. scopul acestui contract,

II. responsabilităţile părţilor,

III. rolul contractului în implementarea planului de servicii personalizat,

IV. posibilităţile si condiţiile în care acest contract se poate modifica sau rezilia.



Evaluarea este esenţială. Pentru a începe procesul de oferire de servicii trebuie să avem o formă structurată de evaluare a adolescenţilor. Trebuieca planul pentu părăsirea plasamentului temporar să înceapă chiar din momentul în care ei intră în acesta.

Trebuie recunoscută importanţa legăturii cu familia. In orice proces deevaluare trebuie să includem reţeaua socială, inclusiv contactele cu familia.

Evaluarea deprinderilor adolescentului se va face cu ajutorul unorinstrumente standardizate şi prin includerea informaţiilor obţinute de lafamilie, profesori şi adolescenţi înşişi.

Evaluarea prin performanţă, care necesită demonstrarea deprinderilor şi competenţelor actuale este necesară pentru a ne asigura că adolescentul şi-a însuşit deprinderile necesare unei vieţi independente.

Folosirea 'work-portofolios' prin care tinerii demonstrează ce ştiu prin ceea ce fac şi nu prin răspunsul la întrebări pe hârtie.




Asistenta psihologica a clientilor in procesul de formare a deprinderilor de viata independenta

__________________________________________________________________
Cadrul consilierii psihologice
Este necesar sa fie satisfacute anumite cerinte preliminare referitoare la cadru:

1.consilierea se va desfasura fara intreruperi, consilierea se desfasoara, pe cat posibil, intr-un cadru fizic cat mai asemanator cu cel al evaluarii psihologice (vezi 2a);

2. este recomandabil sa existe un spatiu exclusiv destinat acestei activitati;

3. cadrul in care se desfasoara consilierea trebuie sa asigure intimitatea;

4. atmosfera trebuie sa fie indeajuns de destinsa incat sa permita discutii pe teme intime, sfaturi, sugestii dar si confesiuni . In nici un caz nu este recomandat sa devina o spovedanie periodica in urma careia clientul este golit de informatie. Adresarea va fi adaptata varstei si situatiei. Nu trebuie uitat ca principalul factor de schimbare dintre profesionisti este referntul de caz care poate cere si impune dupa caz reguli, norme, limite.

- este recomandabil ca la sfarsitul consilierii sa existe urme scrise ale intalniri (desigur fara a incalca principiul confdentialitatii)

- este recomandabil de asemenea, ca sedinta de consiliere sa fie adaptata ca si timp – nu foloseste nimanui o intrevedere obositoare.

Principiile consilierii:

alianta (terapeutica)

confidentialitatea

respectul fata de client

impartialitatea

refacerea moralului clientului

cresterea stimei de sine

analiza rationala a problemelor

co-participarea

planificarea (cadrul spatio-temporal)

interventie pe problema

centrarea pe actiune si solutii

durata variabila

inducerea unor schimbari

urmarirea raportului costuri / resurse

reflectarea sentimentelor

ascultarea activa

sprijinirea alegerilor informate

explicatii si sfaturi (cand este cazul si pe cat posibil doar in intampinarea clientului in nici un caz impotriva orientarilor lui)

Conditii ale consilierii eficiente. Metode si tehnici de consiliere, conditii cadru pentru desfasurarea consilierii;

Exemplu de calitati pe care se poate sprijini un profesionist in abordarea pozitiva a unui client cu probleme:



Probleme:

Stima de sine redusa, timiditate, lipsa de asertivitate.



Obiective:

Cresterea stimei de sine, afirmarea personala



Prognostic:

Aparitia timiditatii este precoce (mica copilarie, adolescenta). Adesea, poate disparea spontan sau datorita unor experiente particulare (cresterea stimei de sine, reusita profesionala, reusita in relatia de cuplu).



Calitatile timidului:

Tendinta lui de a fi retras face din el un bun observator si o persoana atenta cu celalalt.

Grija lui de a depista la interlocutor cel mai mic semn de agasare sau tensiune il face un bun cititor al starilor sufletesti ale celuilalt.

Adesea, timidul este empatic si capabil sa asculte.

Dorinta sa de a fi apreciat si iubit il face o persoana oricand devotata sarcinilor de serviciu.

Este discret si dornic sa faca lucrurile bine.



Calitati personale specifice:

Se listeaza minim trei de catre profesionist si se cer cel putin tot atatea din partea clientului.



5. Supervizarea

a. Definitia supervizarii si caracteristici ale supervizarii echipei profesionale;

b. Metode de supervizare (individuala si de echipa);

c. Metode de cercetare –studiul de caz in analizarea eficientei programelor de deprinderi de viata si in managementul de caz.;........................................................

d. Cum se poate asigura o monitorizare si un control al activitatii de dezvoltare a deprinderilor de viata independenta in cadrul serviciilor alternative ale SPSPC/OPA?;

e. O mostra de strategie intersectoriala de dezvoltare a deprinderilor si integrare profesionala. (poate fi adaptata cea spaniola). (sau “un model de integrare sociala si profesionala”); D.P.

6. Dezvoltarea deprinderilor : activitatea serviciilor de deprinderi pentru viaţa independentă

a. Proceduri de oferire a seviciilor de formare în funcţie de nivelul evaluat al deprinderilor de viaţă

Pe baza inventarului şi a programului PIS, echipa trebuie să lucreze cu tânărul pentru ca acesta să-şi dezvolte deprinderile necesare pentru a atinge independenţa.

Continuum de servicii pentru viaţa independentă




Continuum de servicii pentru viaţa independentă


Etapa 1 I Etapa 2 I Etapa 3 I Etapa 4
Instruire profesională Instruire formală Practica supervizată Autonom

Pregătirea pentru trecerea la viaţa independenta si acomodarea după ieşirea din sistemul de ocrotire
Pe măsură ce se apropie momentul de trecere în afara sistemului de ocrotire, echipa ar trebui să estimeze momentul în care se va produce plecarea iar asistentul social trebuie să coordoneze eforturile de pregătire a acestui moment făcute de către toţi cei implicaţi în îngrijirea adolescentului.

Cu câteva luni înainte de data de plecare asistentul social şi adolescentul trebuie să completeze împreună o prezentare sumară care include următoarele informaţii:

• noua adresă

• costurile cu chiria şi întreţinerea

• costurile estimate ale telefonului, mâncării, transportului, locuirii

• venitul lunar estimat

• datoriile curente, planul de achitare a lor

• economiile făcute până în prezent

• angajatorul, salariul pe săptămână

• medicul de familie/alte servicii medicale

• activităţile de timp liber

• orientarea religioasă

• pregătirile în caz de urgenţă

• lista cu informaţii personale şi familiale şi date de identificare

• numele mentorului adult

• planuri de continuare a educaţiei

• rubrici de completat după părăsirea sistemului de ocrotire

Asistentul social trebuie să-l ajute pe adolescent să dezvolte acele activităţi necesare pentru a face faţă oricăror altor probleme pe care acesta le mai are.

Determinarea momentului în care un tânăr este pregătit să plece din sistem către viaţa independentă trebuie să depindă de nivelul de însuşire de către tânăr a deprinderilor necesare pentru o viaţă sănătoasă, utilă, autonomă şi responsabilă.

Adolescenţii care şi-au însuşit cu succes cunoştinţele şi deprinderile necesare pentru a face trecerea la viaţa independentă trebuie să fie anunţaţi cu cel puţin şase luni înainte că nu vor mai beneficia de anumite servicii, cum ar fi: susţinere la plata chiriei, alocaţie şi plata asigurărilor medicale.

Tinerii trebuie să aştepte să facă un efort continuu pentru a munci sau a-şi continua educaţia ca o condiţie de a beneficia de servicii şi după părăsirea sistemului de ocrotire. Pot apărea dificultăţi cu acei tineri care sunt extrem de imaturi sau care dezvoltă o rezistenţă la pregătirea pentru trecerea la viaţa independentă. Aceşti tineri pot manifesta tendinţe regresive pe măsură ce se apropie momentul în care va trebui să părăsească sistemul de ocrotire şi pot sabota în mod activ eforturile de planificare a trecerii la viaţa independentă. Pentru aceste probleme trebuie să se apeleze la consiliere. Amânarea momentului poate, în unele cazuri să-1 motiveze pe tânăr, în alte cazuri, însă, poate fi necesar să i se prezinte tânărului opţiunile care i-au rămas, cum ar fi asistenţa realizată de sistemul public, adăposturi pentru adulţi, locuirea cu rudele.

Adolescenţii trebuie să ştie de ce servicii pot beneficia după ce părăsesc sistemul de ocrotire.

Adolescentului care a încercat dar nu a fost capabil să se descurce într-un mediu mai puţin protejat, ar trebui să i se permită să se reîntoarcă în cadrul sistemului de ocrotire.

Vârsta pentru trecerea la viaţa independentă Agenţia pentru protecţia drepturilor copilului trebuie să fie flexibilă în determinarea vârstei potrivite pentru trecerea la viaţa independentă şi să permită un proces gradual de trecere în funcţie de nevoile tânărului.

Reglementările care stabilesc ieşirea din sistemul de ocrotire la vârsta de 18 ani sunt contraproductive. Sunt astfel necesare eforturi de advocacy pentru îndepărtarea acestor bariere artificiale.

Cerinţele serviciilor publice si private înainte de trecere la viaţa independentă SPSPC trebuie să-l ajute pe adolescent să se pregătească pentru viaţa independentă prin realizarea următoarelor activităţi: discutarea cu tânărul a planului de trecere la viaţa independentă implicarea familiei biologice în procesul de trecere, dacă este cazul să se asigure că familia foster sau cei care au grijă temporar de adolescent au un rol important în planificarea şi implementarea procesului de trecere încetarea custodiei; asigurarea că resursele de bază există; asumarea rolului de familie, dacă este necesar oferirea tânărului a informaţiilor personale şi despre familie şi datele de identificare.

Informaţii personale şi despre familie şi datele de identificare dacă este necesar înainte de trecerea la viata independentă Agenţia pentru protecţia drepturilor copilului trebuie să ofere adolescentului următoarele informaţii personale şi despre familie şi datele de identificare înainte de părăsirea sistemului de ocrotire:

• carnetul de conducere

• cartea de identitate

• numărul de asigurare socială

• fişa medicală personală, incluzând lista tuturor clinicilor, medicilor sau

spitalelor unde acesta a fost îngrijit

• certificatul de naştere

• certificatul de deces al părinţilor, dacă este cazul

• fotografii

• lista şcolilor la care a fost

• diploma de absolvire

• lista tuturor celorlalte plasamente prin care a trecut (nume, adresa)

In plus, agenţia poate oferi un set de informaţii de plecare, care include:

• lista serviciilor de sănătate care sunt uşor accesibile

• lista numerelor de telefon de urgenţă

• ghid juridic

• curriculum vitae

• scrisoare de recomandare de la angajatori

• o scurta prezentare a evaluării iniţiale, punctelor tari,

nevoilor şi progresului făcut

• o listă a serviciilor de consiliere uşor accesibile

• o listă a persoanelor de contact care îl pot ajuta cu angajarea şi cu instruirea

vocaţională

• cum să contacteze agenţia în continuare pentru eventuale servicii viitoare

• o prezentare sumară a planului de trecere la viaţa independentă care

include opţiunile ulterioare în cazul în care planul a eşuat

Pregătirea pentru părăsirea instituţiei

• Pregătirea trebuie să fie foarte bine planificată

• Pregătirea trebuie să fie orientată spre viitor

• Pregătirea trebuie sa fie direcţionată în sensul ruperii ataşamentului de

instituţie

Este recomandabil ca rezidentul să fie inclus ca partener activ în

planificarea părăsirii instituţiei.
Predictori ai succesului adolescentului după ce a părăsit instituţia:
• Atitudinea adolescentului faţă de părăsirea instituţiei;

• Suportul social perceput

Cu cât adolescentul are o atitudine mai pozitivă faţă de părăsirea instituţiei şi cu cât percepe că dispune de un suport social mai mare cu atât mai pozitivă va fi situaţia sa de viaţă după ce părăseşte instituţia. Unele arii de pregătire pentru părăsirea instituţiei necesită mai mare atenţie decât altele. Este recomandabil ca pregătirea pentru părăsirea instituţiei să se bazeze pe un plan de părăsire a instituţiei, preferabil într-o formă scrisă şi

pe activităţi pregătitoare. Pentru a preveni efectele negative ale activităţilor pregătitoare, cum ar fi creşterea nesiguranţei, pregătirea ar trebui să ducă nu doar la cunoaşterea problemelor care vor apărea la părăsirea instituţiei, ci şi a modalităţilor şi deprinderilor necesare pentru a face fată acestora.

Recomadări privind relaţia cu clienţii/tinerii în dezvoltarea deprinderilor de viaţă

permanenţa persoanei de referinţă

îndeplinirea corectă şi coordonată a funcţiilor

(f. practică, f. pedagogică, f. psihologică, f. socială)

cunoaşterea reală a nevoilor tinerilor

planificarea întâlnirilor, respectarea planificării

evitarea excesului în organizarea întâlnirilor de grup, accent pe întâlniri individuale în spaţii special amenajate

comunicare eficientă – limbaj simplu, implicit folosirea jargonului

verificarea înţelegerii corecte

folosirea notelor scrise

abordarea pozitivă a clientului cu accentuarea a ceea ce are bun

renunţarea la critică şi la folosirea de exemple din experienţa personală

acompaniere, nu rezolvarea problemelor clientului de către angajat

stimularea progreselor

adaptarea programului de formare (personalizată)

construirea planului de formare numai cu luare în considerare a pîrerilor, propunerilor şi iniţiativelor manifestate de copil sau tânăr (client).


c. Servicii ( activităţi ) de devoltare a deprinderilor de viaţă independentă

Important!

Trebuie să se facă distincţie clară între serviciile oferite în cadrul sistemului de ocrotire şi serviciile ce vor fi oferite după ieşirea din sistem.

Supoziţii de bază

• Se pune accent pe lucrul cu familia, acolo unde este cazul;

• Necesitatea de a construi mai multe tipuri de servicii, la care adolescenţii să apeleze în funcţie de problemele şi nevoile lor particulare;

• Rezultatele trebuie privite într-o manieră relativă;

Deprinderile pentru o viaţă independentă pot fi împărţite in patru arii:

deprinderi elementare (de scris, citit şi socotit),

deprinderi de angajare,

deprinderi de viaţă (de zi cu zi),

deprinderi psiho-sociale.

Pentru ca adolescentul să fie pregătit să trăiască independent trebuie ca acesta să

stăpânească deprinderi în toate cele patru arii, care de altfel sunt interdependente. Acesta este motivul pentru care coordonatorul de caz trebuie să evalueze nivelul de dezvoltare a deprinderilor în toate cele patru arii înainte de a determina ce servicii şi ce tip de training sunt potrivite şi care ar fi eficienţa lor în cazul aplicării.

Pregătirea cu succes a adolescenţilor pentru o viaţă independentă depinde de însuşirea de către aceştia a deprinderilor de viaţă 'hard', cum sunt cele pentru angajare, locuire şi administrarea locuinţei şi a deprinderilor de viaţă 'soft', cum sunt încrederea de sine şi deprinderile individuale, personale şi interpersonale.



Şapte unităţi de măsură a pregătirii pentru o viaţă independentă:

l) deprinderile de viaţă

2) competenţa socială

3) informaţiile despre sănătate

4) cunoaşterea resurselor comunitare

5) gândirea practică

6) planurile de viitor

7) pregătirea pentru viaţa independenta-autoevaluare



Dezvoltarea de deprinderi de supravieţuire de bază

Adolescenţii trebuie să înveţe deprinderile sociale de bază pentru a putea sa negocieze cu succes cu instituţiile din cadrul comunităţii şi cu sistemele care le pot oferi suport în situaţii critice, cum ar fi îngrijirea sănătăţii, educaţia, angajarea si recreerea.

Tânărul trebuie să înveţe cum să identifice şi cum să obţină resursele necesare,

cum ar fi poliţia, dentistul, biserica, banca.

Tânărul trebuie să înveţe să fie conectat la reţeaua de suport din cadrul

comunităţii şi la sursele de îmbogăţire spirituală, cum sunt bisericile, activitaăţile

recreaţionale sau persoanele adulte ca mentori.

Tânărul trebuie să aibă oportunitatea să experimenteze rolul de membru al

comunităţii.

Tânărul trebuie să înveţe să se comporte asertiv, dar adecvat cu instituţiile

birocratice, cum ar fi localizarea agenţiei potrivite pentru oferirea serviciului de care

are nevoie; identificarea persoanei cu care trebuie să vorbească; punerea întrebărilor

potrivite; şi să-şi dea seama când trebuie să ceara ajutor pentru a se descurca cu

birocraţia.



Dezvoltarea deprinderilor pentru managementul banilor

Adolescenţii trebuie să înveţe cum să-şi folosească banii şi să-şi planifice cheltuielile pentru scopurile pe care vrea să le atingă. Aceste deprinderi includ: realizarea

bugetului; deschiderea unui cont de economii; stabilirea creditelor pentru planurile de viitor; învăţarea modului în care să prevină problemele financiare prin evitarea cheltuielilor la primul impuls, împrumutarea de bani şi întârzierea cu plata chiriei sau a întreţinerii.

Responsabilitatea pentru comportamentul sexual

Adolescenţii trebuie să-şi dezvolte simţul responsabilităţii pentru propriul comportament sexual, incluzând, valorile personale şi familiale; prietenia pe termen lung si permanentă, relaţia cu o familie; respectul de sine şi legătura sa cu comportamentul sexual, informaţii despre controlul naşterilor; informaţii legate de fiziologie, igiena personală şi informaţii despre bolile cu transmitere sexuală, cum este SIDA

Inţelegerea dependenţei chimice

Adolescenţii trebuie să înţeleagă dependenţa chimica astfel încât să ducă o viaţa utilă, fără dependenţă.

Dependenţa chimică include dependeţa de substanţe cum ar fi cofeina, tutunul,

alcoolul şi drogurile. Inţelegerea dependenţei chimice include accentul pus pe prevenţia primară prin:

• educaţie si instruire

• lucrul cu membrii familiei care sunt dependenţi şi cu prietenii dependenţi

• identificarea timpurie a dependenţei chimice

• accesul la programe pentru persoanele care manifestă dependenţa chimică

• monitorizare, grupuri de suport



Dezvoltarea deprinderilor de luare personală a deciziei

Adolescenţilor trebuie să li se ofere oportunitatea de a lua decizii pe cont propriu prin implicarea lor în fiecare pas al procesului de luare a deciziei în ce priveşte alegerile care trebuie făcute pe parcursul perioadei de trecere la viaţa independentă.

Prin monitorizarea periodică şi frecventă a acţiunilor tânărului şi a deciziilor sale, asistentul social şi tânărul ar trebui să fie capabil să evalueze abilitatea ultimului de a lua

decizii corecte.

Planul de dezvoltare a independenţei trebuie să precizeze nevoia de instruire pe care o are adolescentul în ce priveşte luarea deciziei. Asistentul social trebuie să ofere un feedback continuu ca urmare a observării modului în care tânărul ia deciziile de zi cu zi.

Lucrul în grup ajută deseori tânărul să observe încercările şi erorile colegilor săi în luarea deciziilor.


Identificarea, obţinerea şi păstrarea locuinţei

Adolescenţii trebuie să-şi însuşească deprinderile de identificare, obţinere si păstrare a unei locuinţe. Sub nici o formă adolescentul nu va fi dat afară din cadrul sistemului de ocrotire dacă nu are unde să locuiască.

Aceste deprinderi includ:

• identificarea unei locuinţe corespunzătoare

• negocierea chiriei

• înţelegerea asupra plăţii chiriei sau contractului de închiriere

• prezentarea la proprietar

• prevenirea acţiunilor care pot duce la evacuarea din casă

• cunoaşterea drepturilor şi responsabilităţilor celor două părţi

Deprinderile necesare pentru managementul locuinţei trebuie să includă:

• prepararea hranei

• spălat

• curăţenie

• locuirea în bună înţelegere, dacă se locuieşte cu o altă persoană

• rezolvarea plângerilor proprietarului

• controlul comportamentului oaspeţilor

• întreţinerea de bază a locuinţei, reparaţii simple şi cum să-1 găseşti pe proprietar

dacă apar probleme

• realizarea şi menţinerea ordinii în locuinţă



Ingrijirea personală

Adolescenţii trebuie să înveţe deprinderile de îngrijire personală necesară pentru

păstrarea bunăstării sale fizice, emoţionale şi spirituale.

Deprinderile includ:

• îngrijirea proprie şi igiena

• prevenirea îmbolnăvirilor

• hrănire şi nutriţie

• exerciţii

• oportunităţi de a participa la activităţi cu caracter spiritual

Adolescenţii trebuie să înveţe care sunt opţiunile pe care le au in ceea ce priveste păstrarea sănătăţii şi cum să o aleagă pe cea mai potrivită.

Adolescenţii trebuie să ştie cum să folosească serviciile medicale de urgenţă şi cum să ajungă la ele.

Asistenţii sociali trebuie să ofere consilierea necesară pentru cresterea încrederii în sine a adolescentului, pentru conştientizarea propriei identităţi şi pentru ca acestea să-şi asume responsabilitatea pentru menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii vieţii sale

Asistentul social trebuie să monitorizeze periodic bunăstarea generală a adolescentului şi să-i dea informaţii necesare atunci când este nevoie.

Adolescenţii trebuie să înveţe cum să cera ajutor în problemele emoţionale

Trebuie să li se acorde o instruire de tip experenţial pentru facilitarea

comunicării sentimentelor şi exprimarea verbală.

Asistentul social trebuie să monitorizeze mediul de viaţă al adolescentului, starea sa fizică, modul cum se îmbracă, obişnuinţele de hrănire şi atitudinea generală.

Toţi tinerii trebuie să beneficieze de consiliere în cazul depresiilor sau chiar al sinuciderii în plus, toţi adolescenţii pot beneficia de consiliere în managementul stresului - cum să determine cauzele şi consecinţele stresului şi cum să-i facă faţă.

Identificarea si utilizarea resurselor comunitare

Adolescenţilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a experimenta identificarea şi

utilizarea resurselor comunitare pe care le pot folosi atunci când vor trăi independent.

Asistenţii sociali trebuie să evalueze abilitatea adolescentului de a identifica şi utiliza resursele comunitare

Adolescenţii trebuie să fie încurajaţi să ia ei iniţiativa de a conecta resursele comunitare, de preferat sub supravegherea staff-ului, cu scopul de a evalua deprinderile de comunicare, limbajul folosit, maniera în care conversează, abilitatea de raţionament, gradul de înţelegere şi abilitatea de a respecta orele de întâlnire.

Experienţele trebuie să se focalizeze iniţial pe serviciile primare, cum ar fi cele medicale, educaţionale şi vocaţionale şi să se continue cu alte servicii, cum ar fi cele bancare sau de timp liber.

Trebuie să fie acoperite următoarele resurse comunitare: de asistenţă medicală de urgenţă, sănătate, educaţie, instruire, angajare,psihologice, reacţionale,financiare,juridice, de locuire, transport şi consum.


Yüklə 1,53 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   22




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin