Ghid practic
Colectia muzeala a Geamiei Medgidia
Yüklə 427,14 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- 3.1.24 Muzeul de Arta Lucian Grigorescu Medgidia
- 3.1.25 Galeria de Arta Dobrich
- 3.1.26 Muzeul de Istorie Dobrich
- 3.1.27 Muzeul etnografic si de arhitectura in aer liber “Vechiul Dobrich”
- 3.1.28 Alte muzee si galerii de arta in districtul Dobrich
- 3.1.29. Expozitia de pictura Urban Waves a artistului plastic Dani Macovei – 2008 Constanta
- 3.1.30 Expozitia Pictori de azi la Balcic - Pictori de azi si de maine
- 3.1.31 Cetatea Tomis - Constanta
- 3.1.32 Situl istoric de la Adamclisi
- 3.1.33 Ansamblul rupestru de la Basarabi
- 3.1.34 Fortificatia romana Capidava
- 3.1.35 Cetatea Carsium – Harsova
- 3.1.36 Orasul – Cetate Histria
- 3.1.37 Cetatea Callatis - Mangalia
- 3.1.38 Situl arheologic Shabla – district Dobrich
- Traditii si obiceiuri in zona transfrontaliera Constanta-Dobrich
- Directia de Comert, Turism si Servicii Publice
- Clubul Artelor „Solteris” Mangalia
- 4. Definirea Programului Turistului Artist. Instrumente si metode necesare pentru implementarea Programului
3.1.23 Colectia muzeala a Geamiei Medgidia M 3.1.24 Muzeul de Arta Lucian Grigorescu Medgidia Muzeul a fiintat intre 1964 - 1975 intr-o cladire improprie, in 1975 inaugurandu-se actuala cladire, avand un spatiu generos, adecvat. Cuprinde pictura romaneasca, cu subiecte inspirate de peisajul dobrogean lucrari realizate de artisti dobrogeni, precum si lucrari de sculptura semnate Ion Jalea, B. Caragea etc., precum si peste 100 de lucrari de ceramica realizate in taberele Hamangia. 3.1.25 Galeria de Arta Dobrich G In prezent aceasta gazduieste expozitii permanenete si temporare de pictura, sculptura, grafica si alte arte decorative. Program de vizita : Luni-Vineri : 09.00-12.30/ 13.30-18.00 3.1.26 Muzeul de Istorie Dobrich Muzeul gazduieste colectii din preistorie si pana in prezent. Astfel, pot fi admirate obiecte apartinand tracilor, pecenegilor, primelor triburi bulgare, dar si colectii de arme din epoca medievala. Program de vizita : Luni-Vineri : 09.00-18.00
M 3.1.28 Alte muzee si galerii de arta in districtul Dobrich
3.1.29. Expozitia de pictura Urban Waves a artistului plastic Dani Macovei – 2008 Constanta Galeria The Fish Gallery din zona Peninsula (Bd. Tomis nr. 12) gazduieste expozitii temporare ale artistilor contemporani. In perioada 12 iulie-17 august 2008 sunt expuse picturile artistului plastic dani Macovei, colectie intitulata Urban Waves. 3.1.30 Expozitia Pictori de azi la Balcic - Pictori de azi si de maine Expozitia este organizata anual de catre Asociatia Elite Art Club UNESCO si Muzeul de Arta din Constanta. Proiectul Pictori de azi la Balcic, materializat in tabere anuale de vara, ca reflex al coloniei libere de alta data, creaza o punte intre arta interbelica si cea contemporana, fara a impune privirii fermecate de forme, contraste si culori, reveniri sau reluari ale unor discursuri plastice revelatoare. Tabara de creatie se incheie de fiecare data prin organizarea, in cadrul Muzeului de Arta Constanta, a unui vernisaj cu creatiile realizate si expunerea temporara a acestora. Din 2008, a 5-a editie a taberei, numele acesteia s-a schimbat in „Pictori de azi si de maine”. Rezultatul acestor ateliere de creatie in aer liber se va concretiza in cea mai mare galerie online, care va reuni lucrari ale artistilor implicati in astfel de proiecte, deopotriva tineri si consacrati. 3.1.31 Cetatea Tomis - Constanta Marturii ale trecerii timpului stau numeroase vestigii antice precum Edificiul Roman cu Mozaic, din care s-au pastrat aproximativ 700 de metri patrati, fostele bai publice ale vechiului Tomis, Zidul de incinta Romano- Bizantin al vechii cetati, care dateaza din sec. IV-VI d.Hr si reteaua sa de catacombe care strabate adancurile orasului. Orasul antic era asezat pe partea peninsulara, ridicata la 15-30m deasupra nivelului marii, fiind ferit de atacurile surpriza de pe mare. Pentru a avea o mai buna siguranta, atat in p In apropierea Turnului Macelarilor s-a organizat un parc arheologic, in care sunt prezentate chiupuri, coloane, frize, cornise, blocuri de piatra din vechile constructii. Toate descoperirile, unele datand din perioada paleolitica, de o deosebita valoare istorica, raritati sau unicate, precum cele 24 de statuete de lut ars de tip Tanagra, bustul zeitei Isis, cele doua statui ale zeitei Hecate, Fortuna cu Pontos – protectorii vechiului Tomis –, Sarpele Glycon, Ganditorul si sotia sa, adevarate capodopere a artei neolitice, sunt expuse in interiorul Muzeului de Istorie si Arheologie. 3.1.32 Situl istoric de la Adamclisi La inceputul secolului al XX-lea a fost descoperit in Romania un complex arheologic de o deosebita insemnatate fiind unul dintre cele mai valoroase monumente antice romane de pe teritoriul tarii noastre. Este vorba de ruinele Monumentului triumfal Tropaeum Traiani si vestigiile cetatii Tropaem Traiani, aflate in comuna Adamclisi din Dobrogea. I Pe o colina din apropiere se afla ruinele cetatii Tropaeum Traiani, una dintre cele mai mari asezari civile romane din Dobrogea. Construita cam in aceeasi vreme cu monumentul comemorativ, ea a fost locuita de cei care, dupa luptele cu geto-dacii, s-au stabilit pe aceste meleaguri. Cetatea avea impozante edificii publice si constructii civile, turnuri si ziduri de aparare din blocuri mari de piatra, strazi pavate cu dale de piatra si un sistem de canalizare. Aproape distrusa in secolul al II-lea, este refacuta in veacul urmator, dar nu peste mult timp, sub presiunea valurilor popoarelor migratoare, incepe sa decada. 3.1.33 Ansamblul rupestru de la Basarabi Ansamblul de monumente rupestre de la Basarabi, descoperit in anul 1957, este unul din cele mai importante vestigii ale evului mediu timpuriu din Dobrogea, fiind, din punct de vedere cronologic, primul monument religios al acestei zone, cu similitudini stilistice si arhitectonice si in alte locuri din spatiul balcanic. Complexul rupestru de la Basarabi cuprinde lacasuri de cult, galerii ramificate sub forma de labirint, cavouri, morminte, locuinte, toate sapate in masivul de creta. Toate sunt impodobite cu diferite reprezentari geometrice, figuri antropologice si zoomorfe, dublate de inscriptii in caractere runice, chirilice, glagolitice sau grecesti. 3.1.34 Fortificatia romana Capidava F 3.1.35 Cetatea Carsium – Harsova Cercetarile si descoperirile din ultimii ani au demonstrat ca Harsova si imprejurimile sale constituie unul dintre cele mai bogate centre arheologice dobrogene. Arheologii au descoperit in aceste locuri ruinele unei cetati romane, create de imparatul Traian in 103 e.n., precum si o cetate bizantina ridicata in sec. X – XI e.n. Cetatea bizantina, desi bine pastrata, nu a fost prea mult cercetata. Cetatea de jos este situata intr-o scobitura a falezei, flancata de doua uriase coloane de stanca din calcar. 3.1.36 Orasul – Cetate Histria H Marele zid de aparare al cetatii, construit in parte la sfarsitul secolul III d.Hr., reparat si intarit in cursul secolelor IV-VI, inconjura cetatea ridicata in epoca romana tarzie. De sus, de pe turnul cel mare al cetatii, se vad unele din cartierele orasului scoase la lumina de sapaturile arheologice: cartierul comercial situat in sectorul de sud si cartierul bogatilor, la est, intr-o pozitie frumoasa. Spre nord-est este situat sectorul sacru al marilor temple grecesti din sec. V-III i.Hr. In apropierea portii mici a cetatii de langa terme, in afara incintei, este situat muzeul, construit de Vasile Parvan. In sala acestuia sunt expuse reliefuri votive, funerare si decorative, de exemplu friza cu victorii inaripate, obiecte grecesti de sticla, de metal, de os sau de fildes si vase ceramice pictate. In pereti sunt incastrate inscriptii votive din vremea romana, atestand numele vechilor sate din jurul cetatii, unele din ele aduse de la Ulmetum si din teritoriul rural al Histriei.
C 3.1.38 Situl arheologic Shabla – district Dobrich Este o fortareta tracica din sec VI i.e.n, pesteri deasupra marii locuite din vremurile preistorice, vechea cetate romana Canon Limen si pina in epoca medievala, biserici sapate in stinca etc. 3.1.39 Cetatea de la Capul Kaliakra Ruinele cetatii acopera intreaga suprafata a istmului Caliacra de pe tarmul vestic al Marii Negre, astazi pe teritoriul Bulgariei. Stancile istmului se ridica la aproximativ 60-70 m de nivelul marii. Pana in prezent s-au pastrat fundatiile a trei ziduri orientate est-vest ce se insira de la sud la nord delimitand trei incinte, si fundatiile mai multor cladiri ale asezarii de aici. In secolele III-IV i.Ch. tribul trac al Terisi-lor/Trisi-lor a ridicat in acest loc o fortificatie, si de la numele lor va deriva denumirea de Tyrisis mentionata in diverse documente. Cetatea era compusa dintr-un zid lung de 35-40m, cu o grosime de 3 m, avand la centru un turn de plan patrat ce flanca la est poarta de acces. Este posibil ca la sfarsitul mileniului I i.e.n. intreaga fortificatie sa fi fost refacuta, aceasta concluzie bazandu-se pe o inscriptie descoperita printre ruine. Asezarea din jurul cetatii se intindea pe o suprafata de 2.5 hectare. In prima jumatate a secolului IV este atestata pentru prima oara denumirea de Akre, care inseamna in greceste “cap” sau “varf”. Unul dintre primele conflicte cunoscute noua in care a fost implicata cetatea Caliacra este legat de rebeliunea din 513-515, cand generalul trupelor auxiliare din Scitia, Bythalian, s-a ridicat impotriva imparatului Anasthasius, a carui armata va fi infranta sub zidurile fortaretei. In 681 cetatea va intra in stapanirea primului stat bulgar si va cunoaste o perioada de declin care se va sfarsi o data cu secolele X-XI. Apogeul il va cunoaste intre veacurile XIII-XIV, atunci cand va aparea si denumirea Kaliakra. In timpul lui Dobrotici, cetatea a fost refortificata prin adaugarea unei a treia incinte, ca urmare a ridicarii unui nou zid intre cele doua antice. Prin noua impartire a teritoriului s-au format: un oras interior, o citadela, un oras exterior si suburbiile, dintre care primele trei fiind acoperite in intregime cu constructii. Gasim astfel o biserica, o clopotnita, cladiri rezidentiale, ferme si alte locuinte, dintre care unele se afla sapate in pamant la o adancime de 50-60 cm, placate cu lespezi pe aceasta portiune, iar la suprafata fiind ridicate din lemn. A fost identificata si o necropola de sfarsit de secol XIV si inceput de secol XV. Avand in vedere ca terenurile inconjuratoare sunt nearabile, din cauza stratului subtire de pamant sub care se afla roca sarmatica calcaroasa, indeletnicirile locuitorilor nu includeau agricultura, economia lor bazandu-se pe vanatoare, cresterea animalelor, pescuit si mestesuguri. In partea de vest a istmului, in golful pe care acesta il forma cu tarmul, se afla portul. In jurul anilor 1394 si 1397 cetatea este cucerita de doua ori de catre turci. Din 1404 pana la 1420 teritoriul inconjurator impreuna cu fortareata este anexat Tarii Romanesti. In 1420 este definitiv cucerit de turcii otomani care nu vor mai ceda Kaliakra decat pentru cateva zile in noiembrie 1444. La inceputul secolului al XVI-lea orasul exterior este parasit pentru ca la debutul veacului al XVIII-lea cetatea sa se afle deja in ruine.
Dragobetele - Cap de Primavara, Cap de Vara, fiu al Babei Dochia Dragobete este un zeu tanar autohton cu data fixa de celebrare in acelasi sat, dar variabila de la zona la zona (24 si 28 februarie; 1 si 25 martie), patron al dragostei si bunei dispozitii pe plaiurile romanesti. In unele traditii este numit Cap de Primavara, Cap de Vara, fiu al Babei Dochia si cumnat cu eroul vegetational Lazarica. In Dobrogea, Dragobete este identificat cu Cupidon, zeul dragostei in mitologia romana si cu Eros, zeul iubirii in mitologia greaca. Se crede ca la ziua lui pasarile nemigratoare se strang in stoluri, ciripesc, se imperecheaza si incep sa-si construiasca cuiburile. Pasarile neimperecheate in aceasta zi ramaneau stinghere si fara pui pana la Dragobetele din anul viitor. Asemanator pasarilor, fetele si baietii trebuiau sa se intalneasca pentru a fi indragostiti pe parcursul intregului an. Pretutindeni se auzea zicala: "Dragobetele saruta fetele!" Daca timpul era favorabil, fetele si feciorii se adunau in cete si ieseau la padure haulind si chiuind pentru a culege primele flori ale primaverii. Din zapada netopita pana la Dragobete fetele si nevestele tinere isi faceau rezerve de apa cu care se spalau in anumite zile ale anului, pentru pastrarea frumusetii.
Z Jocul Dragaicelor a fost atestat pentru prima data in Moldova de catre Dimitrie Cantemir (Cantemir, 1973, p. 341) si apoi in Muntenia si Dobrogea din raspunsurile primite la chestionarul lansat de N. Densuseanu (Fochi, 1976, p. 116-119). Ov. Barlea aprecia ca, spre deosebire de Lazar, unde ritualul este dedus din textul folcloric, ritualul Dragaicei a fost reconstituit numai din informatiile de natura etnografica. Versurile, atunci cand apar, sunt numai un indemn la joc (Barlea, 1981, voI. 1, p. 405). Manifestarile cultice de altadata, de cinstire a zeitei agrare, au devenit ocazii de intalnire si cunoastere a tinerilor in vederea casatoriei si, apoi, vestite targuri, balciuri si iarmaroace de Dragaica. Obiceiuri de Florii La inceputul ciclului, in ajunul sau sambata Floriilor, se efectua un ceremonial complex, structurat dupa modelul colindelor, dedicat unei zeitati a vegetatiei numita Lazar sau Lazarica. Obiceiul a fost atestat numai in sudul tarii: Dobrogea si Muntenia. Totusi, acesta este circumscris intr-un areal sud-est european mai larg, ceea ce i-a determinat pe folcloristi sa-l ataseze unui stravechi strat cultural traco-elen. Una dintre fete, participanta la ceremonial (de mentionat ca obiceiul era practicat numai de catre fete), numita Lazarita, se imbraca mireasa. Aceasta, impreuna cu alte fete cu care formeaza o mica ceata, colinda in fata ferestrelor caselor, unde au fost primite. Lazarita se plimba cu pasi domoli, inainte si inapoi, in cercul format de colindatoarele care povestesc, pe o melodie simpla, drama lui Lazar sau Lazarica: plecarea lui Lazar de acasa cu oile, urcarea in copac pentru a da animalelor frunza, moartea neasteptata prin caderea din copac, cautarea si gasirea trupului neinsufletit de catre surioarele lui, aducerea acasa, scaldatul ritual in lapte dulce, imbracarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci. Un text dobrogean, probabil foarte vechi, completeaza scenariul ritual al mortii si inmormantarii cu invierea si prefacerea lui Lazar in flori, moment culminant marcat, printr-o hora de veselie a colindatoarelor. Originea obiceiului se regaseste intr-una din formele trace ale cinstirii lui Dionysos care avea loc la inceputul primaverii, strans inrudite cu cele din antichitatea greaca despre Adonis si Afrodita, Attis la frigieni, Osiris la egipteni etc, in care baza scenariului ritual era moartea violenta a zeului, bocirea zgomotoasa in grup, iar in final invierea lui concomitent cu eruperea vegetatiei, in bucuria generala a cortegiilor participante. Dupa acest scenariu, tipic pentru renovarea timpului anual sau sezonal, urma sarbatoarea prepascala a Floriilor. Zeita romana a florilor, Flora, in cinstea careia se organizau vestitele sarbatori de primavara, devenise foarte cunoscuta in Dacia romana. Sarbatoarea ofera insa numeroase practici populare legate de cultul mortilor: pomeni, infigerea ramurilor de salcie in morminte, amenajarea si curatirea mormintelor, acte de divinatie in care se solicita ajutorul spiritelor mortilor. Ramurile de salcie, simboluri ale vegetatiei de primavara, erau la loc de cinste: se duceau la biserica pentru a fi sfintite, se foloseau la farmece si descantece, capatau valoare de medicament pentru vindecarea diferitelor boli, se pastrau pentru a opri prin mijloace magice grindinile si furtunile distrugatoare, pentru a fertiliza cu ele stupii si vitele, etc. Personajele Calendarului popular sunt, insa, oameni obisnuiti, agricultori sau crescatori de animale, cu calitati si defecte, cu parinti, frati, surori, soacre. Astfel, baba Dochia era mama lui Dragobete, Cap de Primavara, casatorit cu o fata ce mai avea un frate mai mic, pe nume Lazar. Intr-o sambata Lazar a plecat de dimineata cu caprele, lasand-o pe maica-sa sa faca placinte. Urcandu-se intr-un stejar sa culeaga muguri, isi aduce aminte de placinte. Se grabeste sa coboare, cade si moare. Sora lui, nevasta lui Dragobete, il cauta pana il gaseste si il boceste pana cade moarta langa frate-sau. Rudele si neamurile i-au gasit tarziu, in ziua de Santamarie, cand iarba crescuse peste ei. "Se zice ca de atunci ar fi ramas si jelitul la morti". In felul acesta sora lui Lazar scapa de traiul greu ce-l ducea cu soacra-sa, Baba Dochia. Cele doua zeitati preistorice, Lazar si Flora, provenite din straturi culturale diferite (tracic si roman), inrudite in ceea ce priveste scopul final (renasterea vegetatiei la inceputul unui nou ciclu calendaristic), sunt celebrate in Calendarul popular in sambata lui Lazar si in Duminica Floriilor. Mosii de vara In ajunul sarbatorii Rusaliilor, romanii isi comemoreaza mortii. La acest praznic al Mosilor de vara, in toate lacasurile ortodoxe se oficiaza slujbe de pomenire a tuturor celor trecuti la viata vesnica - rude si prieteni. Urmand datinile transmise din mosi-stramosi, oamenii impart tot felul de bucate specifice sarbatorii: coliva, colaci unsi cu miere, pasat (malai macinat mai mare, fiert cu lapte, miere si putina untura, pus pe foi de nuc sau tei), fructe si vin. In multe sate din zona Dobrogea/Constanta se continua inca o traditie mostenita de la daci. De mosi se impart vase de lut - cani umplute cu dulciuri si opaite, iar de cozile canilor se leaga ciorchini de cirese si flori de tei. Dacii spuneau ca aceste ofrande sunt punti de legatura intre viata pamanteana si cea vesnica.
In zona Constantei, ziua de Sfantul Andrei are ancestrale radacini in obiceiurile populare, multiple semnificatii religioase, caci acesta este locul unde acesta a sihastrit si a propovaduit credinta crestina. De la Sfantul Andrei incepe toata mitologia sarbatorilor de iarna. E ca un ritual de innoire a timpului, sarbatorile de iarna fiind patronate de doi Mosi, Andrei si Nicolae. Mai mult decat atat, la vechii daci, pe 30 noiembrie se sarbatorea Anul Nou. Important e ca acum incep sarbatorile legate de Craciun. Importanta sarbatorii de pe 30 noiembrie da chiar numele popular al ultimei luni a anului - indrea, undrea. Obiceiurile populare legate de sarbatoarea Sfantului Andrei sunt pline de superstitii. In noaptea de 29 spre 30 noiembrie s-ar deschide mormintele pentru a se intoarce spiritele mortilor. De aceea, acum se impletesc funii cu usturoi, iar pe 30 se gateste si se mananca cu mult usturoi pentru a alunga duhurile rele. In noaptea de Sf. Andrei abunda farmecele si vrajile si nu e bine ca pe 30 noiembrie sa dai sau sa iei ceva pe datorie. Acum se fac prognozele meteorologice pentru anul care va sa vie, se pune grau la incoltit si daca de Anul Nou inverzeste va fi un an rodnic. Tot acum incep sa se formeze cetele de colindatori, incep repetitiile si se croiesc costumele pentru Sarbatorile de Iarna. Ursitoarele Prin unele parti ale Dobrogei/Constanta batranii spun ca exista trei Ursitoare, care traiesc laolalta intr-o casa, ingrijindu-se de "candelele" vietii omenesti, hranindu-se cu carne pe care o fura. Obisnuiesc sa coboare in casa pe hornul acesteia, pentru a veghea la capataiul nou-nascutului impreuna cu mama copilului. In unele sate, a treia seara dupa nastere, mama copilului pune pe masa paine, sare, malai, o jumatate de sticla de vin, doua lumanari si cateva fire de busuioc, si le lasa asa pentru ca Ursitoarele sa aiba cu ce se ospata. A doua zi, moasa este cea care ia aceste bucate. Tot aici, moasa trebuie sa viseze in aceasta noapte pentru a-i putea talmaci viitorul pruncului nou-nascut. Dupa unele credinte Ursitoarele se numesc: Ursitoarea – care este cea mai mare dintre ele, fiind cea care tine fusul si furca, Soarta - cea care-i prezice destinul pruncului si Moartea, cea care curma firul. Uneori se spune ca acest fir este dat de catre Dumnezeu Ursitoarelor, iar acestea trebuie sa il puna pe pamant, asezand pe el toate intamplarile pe care le va avea omul si de la care dansul nu se va putea abate cu nici un chip.
Obiceiul colindatului cu masti se pierde in negura vremilor, fiind de fapt rezultatul practicilor magice precrestine dinaintea Anului Nou, peste care s-a suprapus sarbatoarea crestina a Nasterii Domnului. In judetul Constanta mai exista inca si astazi "oleleul". Se aduna o ceata de baieti si barbati tineri care pleaca la colindat. Unul dintre ei este costumat: pe cap poarta o masca rosie, cugura mare, dinti mari, cu coarne legate intre ele cu ardei rosii, iuti, iar pe deasupra imbracamintei poarta o suba mare, mitoasa, facuta din blana de oaie. Toata costumatia este menita sa inspaiminte. Oleleul pleaca la colindat, copiii ies pe la porti si pe strada sa il vada si se tin dupa grupul de colindatori. Oleleul si ceata lui merg cu colinda nu din poarta in poarta, ci numai la casele oamenilor gospodari. Sunt primiti cu voiosie si mindrie mare de catre gazde, li se dau bani, sunt pusi la masa si ospatati. Tot anul care urmeaza, baiatul care a intruchipat oleleul nu intra in biserica, nu se spovedeste si nu se marturiseste.
Zona transfrontaliera Constanta-Dobrich a fost dintotdeauna un loc de efervescenta artistica, existand marturii ale creativitatii locuitorilor inca din vremurile antichitatii greco-latine. In epoca contemporana, pe langa artizanii si artistii populari, s-au remarcat si numerosi artisti plastici, solisti de muzica, actori, recunoscuti nu doar in Romania sau Bulgaria, ci si pe marile scene sau in centrele de arta internationale. Recunoasterea artelor plastice din zona transfrontaliera Constanta-Dobrich la nivel international este legata indeosebi de numele „Scolii de la Balcic”. Balcicul a fost "descoperit" in anul 1913 de cinci artisti, in mod independent; acestia sunt Iosif Iser, Alexandru Satmary, Gheorghe Petrascu, Ion Theodorescu Sion si Ipolit Strambu. Acestora le-au urmat apoi alti mari pictori precum Tonitza, Lucian Grigorescu, Theodor Pallady. Din anul 2003, ideea „Scolii de la Balcic” a fost reluata, si de atunci, in fiecare vara, tineri artsti si artisti plastici consacrati vin in tabara de creatie organizata de Asociatia Elite Art Club UNESCO. Constantin Grigoruta – Pictor si designer; s-a nascut pe data de 9 februarie 1959, in Dorohoi, judetul Botosani. Artistul plastic este absolvent al Liceului de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” si al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucuresti, sectia design. Este membru al Uniunii Artistilor Plastici, iar din 1980 locuieste si lucreaza la Constanta, unde detine, din 1991, ca profesor, catedra de arte plastice, sectia design a Colegiului National de Arte „Regina Maria”. Daniela Turcanu Carutiu – artist plastic; nascuta in 1968 la Constanta si absolventa a Academei de Arte Bucuresti, este in prezent profesor la Facultatea de Arte a Universitatii „Ovidius” din Constanta (sef al Catedrei de Arte Plastice). Lucrarile sale se regasesc in colectii din Romania, Franta, Spania, Japonia, o parte dintre ele fiind expuse in muzee precum Muzeul de Arta Constanta, Muzeul de Arta Timisoara, Ambasada Romaniei in Japonia. Cel mai recent proiect pe care l-a coordonat, in calitate de artist si de profesor este „Spatiul dobrogean in contextul modernitatii”, un proiect cultural complex, realizat de cadre didactice, studenti si absolventi ai Facultatii de Arte din cadrul Universitatii „Ovidius” Constanta si prezentat la concursul de proiecte culturale ce a avut loc la inceputul lunii martie 2008 la Venetia, Italia. Ignat Stefanov – artist plastic si profesor la Liceul de Arta din Constanta Ovidiu Felipov – artist plastic si cadrul didactic la Catedra de Arte Plastice a facultatii de Arta din Constanta. Cel mai recent proiect in care acesta s-a implicat, in calitate de sef de proiect si membru al juriului este Festivalul si Concursul International Artensive `03, ale carui sectiuni sunt design (lucrari de graphic design, design si fotografie artistica), fotografie, performing sunet si film, dar si instalatie sunet. Cristian Maruntoiu – artist plastic; realizeaza grafica in creion, picturi in ulei pe panza si icoane pe lemn Elena Dinu – tanara pictorita din Constanta, nascuta in anul 1982, absolventa a Facultatii de Arte din Constanta. Si-a prezentat lucrarile in peste 10 expozitii din tara si strainatate si a realizat lucrari de arta monumentala precum cele de la Biserica Sf. Parascheva Navodari, Complexul Cleopatra Mamaia (Mozaic – Harta Dobrogei) sau design ambiental la compexul de agrement Aqua Magic din Mamaia. George Culea – sculptor; nascut in 1950, in Techirghiol, judetul Constanta, a participat la numeroase expozitii atat in tara cat si in strainatate, in perioada 2003-2005 fiind prezent la Bienala internationala de sculptura din Toyamura, Japonia. Sculptorul a realizat, de-a lungul timpului, lucrari de arta monumentala in Techirghiol, Eforie, Constanta, Haga si Osburg. Mircea Stoian – fotograf profesionist; nascut in 1966 in Constanta, este din 1990 fotograf profesionist, in ultimii trei ani organizand numeroase expozitii fotografice in Romania si peste hotare. Printre expozitiile organizate in ultimii ani se numara: expozitia de eseu fotografic "Cetatile Dobrogei”, expozitiile de fotografie "Natura, arta si arheologia intre Dunare si Marea Neagra", dar si "Greci si romani la Gurile Dunarii", proiecte desfasurate la Academia di Romania in Roma, Italia. Lyuba Zahova – artist plastic; nascuta in 1952 la Shabla in districtul Dobrich, a expus pentru prima oara in 1980. A lucrat si ca profesor de pictura si director al unei galerii de arta din Shabla. La inceputul anilor `90 a lucrat si expus in Germania, pentru a se intoarce apoi in locurile natale. Hristo Iliev Mitev – sculptor; nascut la Dobrich in 1951; a studiat lucrul in metal din 1967 pana in 1971 la un colegiu tehnic local. Mai apoi a studiat sculptura sub indrumarea sculptorului bulgar Hristo Boev. Artistul este cunoscut datorita operelor sale in bronz, fiind cel care a introdus o forma particulara de modernism in Bulgaria Radostina Doganova – artist plastic; nascuta in 1975 la Dobrich, absolventa a Academiei de Arte Vizuale de la Bratislava Ralitsa Dimitrova - artist plastic; Dobrich Pe langa artistii plastici amintiti, la desfasurarea activitatilor adresate turistilor pot participa tinerii studenti sau absolventi ai Facultatii de Arta din Constanta. N  u doar artele plastice sunt reprezentate in zona transfrontaliera Constanta-Dobrich, ci si artele teatrale sau muzicale. Printre institutiile de cultura din aceasta zona amintim:
Artistii care lucreaza in cadrul institutiilor culturale din zona transfrontaliera pot fi implicati in desfasurarea de activitati destinate turistilor. 3.3. Organizatii de promovare a artelor, culturii, traditiilor, ce pot fi cuprinse in cadrul Programului Turistului Artist In cadrul Consiliului Judetean Constanta, functioneaza Directia de Comert, Turism si Servicii Publice cu doua servicii: Serviciul de Turism si Agroturism si Serviciul de Comert si Servicii Publice, avand ca atributii:
Clubul Artelor „Solteris” Mangalia - S-a infiintat in 2001 la initiativa poetei Emilia Dabu si este o organizatie a oamenilor de cultura din municipiul Mangalia, care militeaza pentru promovarea valorilor locale. Printre proiectele Clubului Artelor “Solteris” s-au numarat editarea primei reviste de cultura si arta „Solteris” la Mangalia, prima antologie de cultura si arta „Solteris” si primul festival national de poezie cu promovarea imaginii marii si a poeziei marii, lansari de carte, expozitii de pictura, recitaluri de muzica si poezie, seminarii si colocvii culturale, tabre de creatie. Alte organizatii de promovare a artelor, culturii, traditiilor ce pot fi cuprinse in cadrul Programului
4. Definirea Programului Turistului Artist. Instrumente si metode necesare pentru implementarea Programului 4.1 Beneficiari ai Programului Turistului Artist si parteneri necesari in dezvoltarea serviciilor conexe Programul Turistului Artist se adreseaza agentilor economici, in special IMM-uri, din domeniul turismului si serviciilor conexe din zona transfrontaliera Constanta-Dobrich. Datorita caracterului sezonier al turismului in zona transfrontaliera Constanta-Dobrich (3-4 luni pe an), la care se adauga tendinta de practicare a turismului de weekend in detrimentul sejururilor mai lungi de 4 zile (datorita infrastructurii saracacioase si a numarului redus al facilitatilor de recreere), marea majoritate a agentilor economici din domeniul turismului au facut putine investitii in dezvoltarea infrastructurii de cazare, a serviciilor de alimentatie, transport, servicii de agrement. Se creeaza, astfel, un cerc vicios, in care un element impiedica dezvoltarea altora, iar acest lucru nu face sa duca decat la degradarea tot mai accentuata a calitatii turismului in regiunea transfrontaliea. Implementarea Programului Turistului Artist, va atrage insa, pe termen mediu si lung, noi segmente de clienti cu profitabilitate ridicata, prin dezvoltarea unor noi servicii complementare si prin imbunatatirea pachetelor turistice (studiile de piata au aratat ca, in general, adeptii turismului cultural, activ sunt dispusi sa cheltuiasca mai mult decat cei care practica turismul de masa). Totodata, atragerea agentilor economici din turism si servicii conexe in implementarea Programului, va duce la cresterea eforturilor de imbunatatire a produslui turistic si de inovare a serviciilor, generand o mai buna satisfacere a cererilor clientiilor. Astfel, diversificarea serviciilor de agrement destinate turistilor si imbunatirea infrastructurii, fie ca este vorba de numarul si calitatea unitatilor de cazare, a unitatilor de alimentatie, a mijloacelor de transport, de reabilitarea siturilor istorice si a altor obiective culturale, de calitatea serviciilor din muzee, obiective culturale se vor antrena si impulsiona reciproc, ducand la cresterea competitivitatii agentilor economici si a serviciilor turistice din zona transfrontaliera Constanta-Dobrich, cu impact asupra dezvoltarii regiunii in ansamblul ei.
Yüklə 427,14 Kb. Dostları ilə paylaş:
|
onument istoric si de arhitectura religioasa a fost construit in perioada 1859 - 1865.A fost ridicata in cinstea sultanului Abdul Medgud, ce a domnit intre anii 1839-1861. Cladirea a fost executata de Guvernul Otoman. Constructia respecta forma traditionala a asezamintelor de cult musulmane, decorata la interior cu ornamente orientale si inscriptii in limba araba. In interior se afla o colectie muzeala. 
aleria de Arta si are propria poveste: pana in 1940, aceasta gazduia tribunalul, apoi sectia de politie (ale carei celule inca mai pot fi vazute, iar pana in 1981 a fost in folosinta Partidului Comunist.
uzeul este amplasat pe locul unde se afla candva “Odun charshia” si este alcatuit din aproximativ 30 de case (ateliere) unde artizanii locali dezvaluie turistilor din tainele mestesugurilor si artelor traditionale : olarit, cojocarit, costume si instrumente traditionale, cioplit in lemn si altele. Turistii pot degusta de asemenea, din preparatele bucatariei traditionale si din renumitele vinuri ale regiunii.
habla – muzeu si galerie de arta
artea de nord cat si in partea de nord-vest, romanii au ridicat in sec. III un puternic zid de aparare ale carui urme au fost interceptate de Bd.Republicii si de aici coborand spre vechiul port. O portiune a zidului a fost dezvelita impreuna cu un turn de aparare de forma rotunda (Turnul Macelarilor). Turnul este o adaugire mai tarzie. Au fost, de asemenea, interceptate urme de porti ale cetatii Tomis si ale altor turnuri de aparare.
n aceste locuri, in iarna anului 101-102 au avut loc grele batalii intre romani si dacii aliati cu sarmatii. Impresionantul monument, de forma circulara, a fost ridicat din porunca imparatului Traian in anul 109. Scenele de lupta, reprezentand atat vitejia romanilor cat si eroismul dacilor, au fost sculptate in basoreliefuri pe blocuri mari de piatra (metope), ce inconjurau ca un brau lat monumentul. Imaginile de pe aceste metope dezvaluie uimitoare asemanari cu infatisarea si portul caracteristice azi taranilor din regiunea de munte si deal din tara noastra. De jur imprejur, monumentul avea sapte randuri de trepte de piatra, iar deasupra se inalta un soclu purtand statuia sculptata a unui ostas imbracat cu armura. Din acest monument nu s-a mai pastrat decat partea centrala, ca o movila uriasa de pamant, iar din cele 54 de metope au mai ramas 49. In apropierea monumentului se gasesc alte doua marturii ale evenimentului amintit: mausoleul unui ofiter roman cazut in lupta si, nu departe de acesta, altarul, inaltat din ordinul lui Traian, in memoria ostasilor care si-au dat viata in crancele batalii.
ortificatia romana s-a inaltat pe un pinten calcaros exact peste golful rotund in jurul caruia s-a grupat satul actual. Aici se inalta si astazi ruinele masive si monumentale ale cetatii din sec. IV d.Hr. Zidurile castrului roman erau cladite din piatra taiata cubic, de mici dimensiuni. In jurul acestuia s-au sapat doua santuri adanci de aparare, cu val de pamant intre ele. Se poate presupune ca, la fel ca celelalte castre romane si Capidava avea un plan rectangular, cu patru porti si turnuri interioare. Cetatea romana tarzie a fost de fapt construita la sfarsitul secolului al III-lea, in vremea tetrarhiei, cand intregul limes dunarean a fost reconstruit- procesul incheindu-se in vremea imparatului Constantin. Din acea vreme dateaza traseul general al zidului de incinta, dreptunghiular, in forma de U. Poarta principala era aparata de un singur turn, masiv, 
istria a fost intemeiata pe la mijlocul secolului al VII-lea i.Hr. (657 dupa Eusebiu), de colonistii veniti din Milet (un oras de pe coasta egeeana a Asiei Mici), fiind atestata ca cel mai vechi oras de pe teritoriul romanesc.
etatea Callatis este o fosta colonie intemeiata cu peste 25 de secole in urma de negustorii si navigatorii greci, atrasi de pozitia favorabila si de schimbul avantajos cu bastinasii geti. In paralel cu infloritoarea viata economica, la Callatis se desfasura si o sustinuta activitate artistica, dovedita de obiectele descoperite aici: obiecte fine de sticla, statuete de lut ars suflate cu aur (tanagrete), statui si monumente de marmura. Colonia a fost fondata pe locul unei asezari getice cunoscuta sub numele de Acervetis sau Cerbatis,pe un teren fertil aflat in vecinatatea marii si a unui lac cu apa dulce, actualul Lac Mangalia. Pe o suprafata de peste 1000 mp au fost descoperite aspecte de urbanism de epoca romano-bizantina ale unui cartier sudic al cetatii. Cartierul a fost strabatut de o strada principala orientata est-vest, lata de 6 m, pavata cu dale cioplite din calcar. Strada era prevazuta cu un canal de scurgere colector, construit din dale mari de calcar, de un metru adancime si un metru latime, in care se deversau alte canale mai mici, ce veneau din cladirile sau curtile interioare aflate la nord sau la sud de strada principala. Canalul ca si strada au functionat in decursul sec. VI d.Hr. si inceputul sec. VII d.Hr. O parte din zidurile ridicate in sec. IV d.Hr. vor fi refacute sau dublate, deoarece lucrarile construite din sec. IV d.Hr. vor pastra in general, aceeasi orientare impusa initial de incinta callatiana si a portii de sud. Tot in sectorul sudic a fost descoperit un mic edificiu termal adosat incintei, format din doua incaperi ce au zidurile realizate in opus mixtum, din piatra de calcar ce alterneaza cu straturi de caramizi patrate. 
eita agrara, protectoare a lanurilor inspicate de grau si a femeilor maritate, sinonima cu Sanziana este numita in Dobrogea, Dragaica. Aceasta se naste la 9 martie, echinoctiul de primavara in Calendarul iulian, la moartea Babei Dochia, creste si se maturizeaza miraculos pana la 24 iunie, ziua solstitiului de vara in Calendarul gregorian, cand, infloreste planta ce-i poarta numele, sanziana sau dragaica, si este invocata de fecioare la varsta casatoriei si de neveste cu copii in brate in timpul dansului ei nuptial, Jocul Dragaicei. In obiceiurile, credintele si folclorul romanesc Dragaica pastreaza amintirea Marii Zeite neolitice, divinitate lunara, echinoctiala si agrara, identificata cu Diana si Iuno in Panteonul roman si cu Hera si Artemis in Panteonul grec. Dragaica ar umbla pe Pamant sau ar pluti prin aer in ziua solstitiului de vara si s-ar desfata, cantand si dansand; impreuna cu alaiul sau nuptial format din zane fecioare si fete frumoase, peste campuri si paduri. In cetele de Dragaica, fata care joaca rolul zeitei este imbracata ca o mireasa, cu rochie alba si cu cununa impletita din flori de sanziene (dragaica) pe cap, insemn al cununiei. In timpul ceremoniei nuptiale zeita baga bob spicului de grau si miros plante lor de leac, vindeca bolile si suferintele oamenilor, in special bolile copiilor, apara holdele de grindina, furtuni si vijelie, urseste fetele de maritat etc. Dar, cand i se nesocoteste ziua, ea starneste vartejuri si vijelii, aduce grindina, ia oamenii pe sus si ii imbolnaveste, lasa florile fara leac si miros. Dupa Dansul Dragaicei din ziua cand si soarele joaca pe cer la amiaza, apar primele semne ca vara se intoarce spre iarna: incepe sa scada lungimea zilelor si sa sporeasca noptile, se usuca radacina graului paralel cu coacerea bobului in spic, rasare pe cer constelatia Gainusei (Closa cu Pui), florile isi pierd din miros si din 
eatrul de opera si balet „Oleg Danovski” Constanta - a fost infiintat in 2004, prin reorganizarea institutiilor existente la acea data. Alcatuit din Compania de Opera si Simfonic si Compania de Balet, Teatrul "Oleg Danovski" si-a propus sincronizarea si conlucrarea directa a celor trei companii in spectacole de anvergura sustinute atat in Constanta, cat si in orasele judetului, ducand astfel mesajul "Marii Muzici" in tinutul Dobrogean, transformandu-l din tinut al vacantelor in "Forum cultural". Artisti: Adrian Mihaiu (balerin), Aliss Tarcea (balerina), Bogdan Secula (tenor), Ciprian Done (bariton), Doru Iftene (tenor) sa