| Recomandări
IgIv par să aibă un efect favorabil în epilepsia rezistentă şi pot fi încercate la pacienţii refractari la alte terapii (recomandare de bună practică medicală). IgIv au fost administrate în doze de 0,4 g/kg/zi, timp de 4-5 zile, iar curele pot fi repetate la 2-6 săptămâni.
EFECTE SECUNDARE ALE IgIV
Efectele secundare ale plasmaferezei şi terapiei cu IgIv au fost raportate în mai multe studii. Acestea au evidenţiat mai frecvent pneumonia, atelectazia, tromboza şi efectele hemodinamice în terapia prin plasmafereză. Reacţiile adverse ale IgIv au inclus: hipotensiunea, dispneea, febra, hematuria, greaţa, vărsătura, meningismul, acutizarea insuficienţei renale cronice, infactul miocardic acut, eritemul dureros.
Efectele adverse ale IgIv în tratamentul bolilor autoimune neurologice au fost studiate prospectiv în timpul a 84 de cure terapeutice, cu un total de 341 de administrări, în condiţii clinice de rutină [187]. Cefaleea a apărut în 30% dintre cazuri. Efecte adverse severe care să nu permită continuarea terapiei au apărut în 4% dintre cazuri. Acestea au inclus: tromboza de vena jugulară, reacţii alergice şi senzaţie de presiune retrosternală. Modificările de laborator au inclus: anomalii ale enzimelor hepatice şi modificări de hemoleucogramă (leucocite, eritrocite, hematocrit, hemoglobină). Nici una dintre acestea nu a avut relevanţă clinică. Pe baza acestor date, se consideră terapia cu IgIv ca fiind relativ sigură. Pentru a evita complicaţiile, se recomandă monitorizarea atentă a hemoleucogramei, funcţiei hepatice şi funcţiei renale [187].
Dostları ilə paylaş: |
