Ghidul efns pentru utilizarea imunoglobulinelor cu administrare intravenoasă în tratamentul bolilor neurologice

Cuvinte cheie: encefalomielită acută diseminată, scleroza concentrică Balo, epilepsia refractară a co- pilului, polineuropatie cronică inflamatorie demielinizantă, dermatomiozită, sindromul Guillan-Barre, imunoglobuline intravenoase, neuropatie motorie multifocală, scleroză multiplă, miastenie gravis, ne- uromielită optică, encefalită Rasmussen, sindromul stiffman, sindromul post-polio.
Deşi doze mari de IgIv sunt larg folosite în tratamentul numeroase boli neurologice mediate imun, consensul în ceea ce priveşte utilizarea lor optimă este insuficient. Eficacitatea IgIv a fost demonstrată în sindromul Guillan-Barre (nivelul A), mononeuropatia multifocală (nivelul A), exacerbări acute ale miasteniei gravis sau forme severe de MG pe termen scurt (nivelul A) şi unele neuropatii paraneoplazice (nivelul B). IgIv se recomandă ca terapie de linia a doua în combinaţie cu Prednisonul în dermatomiozită (nivelul B) şi polimiozită (nivelul C). IgIv trebuie considerate ca terapie de linia a doua sau a treia în scleroza multiplă recurent-remisivă, dacă terapia convenţională imunomodulatoare nu este tolerată (nivelul B) şi în recă- derile din timpul sarcinii sau postpartum (recomandare de bună practică medicală). IgIv par a avea efect favorabil în bolile neurologice paraneoplazice (nivelul A), sindromul stiffman, unele boli demielinizante acute şi epilepsia refractară a copilului (recomandare de bună practică medicală).

GENERALITĂŢI

Imunoglobulinele adiministrate intravenos (IgIv) au fost utilizate cu succes în tratamentul a nume- roase boli autoimune care interesează sistemul nervos central sau periferic. Deşi mecanismele de acţiune ale Imunoglobulinelor nu au fost pe deplin elucidate, se ştie că ele interferă cu sistemul imu- nitar la mai multe niveluri. Efectul lor într-o anumită boală nu apare printr-un singur mecanism de acţiune, ci prin mai multe. IgIv reprezintă terapia de primă linie în sindromul Guillan-Barre, polineuropa- tia cronică inflamatorie demielinizantă, neuropatia motorie focală şi dermatomiozită. De asemenea,pot fi folosite în bolile neuromusculare, scleroza multiplă şi boli rare neurologice ale adultului sau copilului, cum ar fi encefalita Rasmussen, sindromul „stiff-man”, sindromul post-polio. În acest capitol am revizuit toată literatura în ceea ce priveşte utilizarea IgIv în bolile neurologice şi astfel am stabilit recomandările utilizării lor în aceste boli, recomandări bazate pe dovezi.

MATERIAL ŞI METODE Strategia de căutare

^{S-au efectuat căutari sistematice în MEDLINE.}

Documentarea finală s-a făcut în decembrie 2007. Au fost revizuite articole relevante recente. Consen- sul a fost stabilit în urma unei şedinte a comitetului autor. Evidenţele au fost clasificate în clase de la I la IV, iar recomandările în nivele de la A la C în acord cu ghidurile EFNS [1]. Când doar clasa IV de evidenţă a fost disponibilă, s-au oferit sfaturi din practică clinică.