Ghidul esc pentru Diagnosticul şi Tratamentul Bolilor Arterelor Periferice

Figura 4 Managementul ischemiei critice de membru inferior. BCV= boli cardiovasculare.

Recomandări pentru managementul ischemiei critice de membru inferior

Recomandări	Clasa^a	Nivel^b	Ref ^c
Revascularizarea este indicată pentru salvarea membrului, oricând este fezabilă tehnic.	I	A	302, 331, 336
Terapia endovasculară poate fi considerată ca primă opţiune de tratament, dacă este fezabilă tehnic.	IIb	B	302, 331
Dacă revascularizarea nu se poate realiza, tratamentul cu prostanoizi poate fi considerat.	IIb	B	338, 339

^a Clasa de recomandare.

^b Nivelul de evidenţă.

^c Referinţe.

4.5.6 Ischemia acută de membru inferior (IAM)

IAM este datorată opririi bruşte a perfuziei arteriale la nivelul unei extremităţi. Cauze trombotice sau embolice pot fi implicate. Cauzele potenţiale pentru IAM sunt: progresia bolii arteriale, embolismul cu sursă cardiacă, disecţia de aortă sau embolizările de la nivelul peretelui aortei, tromboza graftului, tromboza unui anevrism popliteal, sindromul de compresie arterială locală sau prin chist, traumatismul local, flegmatia cerulea, ergotismul (otrăvirea prin consumul de secară contaminată cu ciuperca ergot), statusul de hipercoagulabilitate şi complicaţiile iatrogene asociate cu cateterismul cardiac, procedurile endovasculare, utilizarea balonului de contrapulsaţie intra-aortică, circulaţia extra-corporeală asistată, precum şi utilizarea dispozitivelor de închidere arterială. Viabilitatea membrului este în pericol în aceste situaţii, în majoritatea cazurilor. Sunt necesare măsuri rapide şi adecvate pentru managementul unei astfel de situaţii, cu scopul salvării extremităţii.

De îndată ce diagnosticul clinic este stabilit, trebuie început tratamentul cu heparină nefracţionată.^{6, 342} Tratamentul analgezic este deseori necesar. Gradul urgenţei şi alegerea strategiei terapeutice vor depinde de amploarea manifestărilor clinice, în principal de prezenţa deficitelor neurologice şi de etiologia trombotică sau embolică. Categoriile clinice sunt prezentate în Tabelul 8.