Ghidul voluntarului

METODE ȘI TEHNICI DIN ARTA ACTORULUI

CONCEPTE CHEIE

Copiilor le place să joace teatru. Fac acest lucru în mod spontan. Împreună, în joaca lor, ei întruchipează roluri diferite: mamă, tată, copil, vrăjitoare, tâlhar sau prinţesă. De sute de ani, jocul de teatru al copiilor are loc şi sub îndrumare pedagogică. Pedagogul şi directorul de şcoală Christian Gryphius a trăit din 1649 până în 1706, a fost fiul poetului Andreas Gryphius (1616 – 1664) şi este considerat primul dramaturg de teatru şcolar.

ESENȚA ESENȚELOR

Teatrul cu copii înseamnă a le oferi o posibilitate de dezvoltare, depăşind astfel cu mult simpla memorare a unui text dat. Pentru a juca teatru, copiii şi tinerii nu doar învaţă texte pe de rost. Mai învaţă multe alte lucruri: să se concentreze, să interacţioneze cu alţii şi să se exprime clar, articulat. Pe lângă acestea, ei învaţă, pe de o parte, să se integreze într-un grup şi, pe de altă parte, să se impună acestuia printr-un solo. Îşi dezvoltă simţul limbii şi al situaţiilor sociale. Ei experimentează comportamentul emoţional, exersează mişcări şi îşi dezvoltă atât conştiinţa de sine, creativitatea şi fantezia, cât şi un sentiment diferenţiat al percepției corporale. Trebuie să îşi concentreze atenţia pe perioade mai lungi de timp şi să ducă un proiect la bun sfârşit, cu seriozitate. Adulţii care fac teatru cu tinerii au avut astfel mereu confirmarea că, în principiu, nu există nimic mai bun pentru dezvoltarea sănătoasă a corpului, sufletului sau spiritului omenesc decât jocul de teatru. Pe scurt: jocul de teatru are un efect benefic asupra componentelor intelectuale, emoţionale şi sociale ale personalităţii copilului.

În urma unui studiu efectuat în 2008 în Austria s-au obținut următoarele rezultate:

REZULTATELE OBȚINUTE au demonstrat o îmbunătățire semnificativă de până la 50% în ceea ce privește: Creşterea memoriei verbale, îmbunătăţirea percepţiei corporale, îmbunătăţirea capacităţii de percepere a episoadelor (premisă a gândirii anticipative şi sistematice), nivel ridicat al atenţiei în general, diminuarea distragerii atenţiei, creşterea flexibilităţii atenţiei, creşterea stabilităţii puterii de concentrare, diminuarea numărului de greşeli la testul de concentrare.

Alte îmbunătăţiri: îmbunătăţirea capacităţii de a face legătura între percepţiile din diferite domenii senzoriale (22%), creşterea preciziei percepţiilor auditive şi vizuale (văz: 25%, auz: 10%), îmbunătăţirea percepţiei spaţiale bidimensionale (10%), creşterea sentimentului de valoare de sine în interiorul familiei (12%).