Ghidul voluntarului
Comunicarea eficientă reprezintă 20% ceea ce cunoști, iar 80% ceea ce simți despre ceea ce cunoști. Jim Rhon
Delimitări și clarificări conceptuale Definiția. Universul comunicării este mult prea complex pentru a putea fi conținut într-o singură definiție general valabilă, dar, în sensul cel mai general, atunci când vorbim de comunicare ne referim la două elemente (emițător și receptor) între care există un flux de mesaje. Acestea pot să fie extrem de variate, de la limbaj scris sau vorbit, până la imagini, elemente nonverbale sau simple semnale. ”Se vorbește de comunicare de fiecare dată când un sistem, respectiv o sursă influențează alt sistem, în speță un destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative care pot fi transmise prin canalul care le leagă” (Charles E.Osgood în A Vocabulary for Talking about Communication). Spre deosebire de comunicare, informația este ceea ce se transmite prin procesul comunicării. Ea este asimilată cu mesajul sau știrea. În cadrul comunicării, se pot delimita mai multe fațete ale acesteia din perspectiva scopului urmărit: comunicare publicitară sau advertising – reprezintă ”procesul plasării unor reclame identificabile, în media, bine definite, contra unor costuri cunoscute ale spațiilor sau timpilor folosiți pentru aceasta” (Baker, 1998); promovarea sau publicity – este publicitatea neplătită prin care o organizație sau o persoană oferă către mass-media diverse informații cu caracterul de știri. Dacă sunt de interes, acestea vor fi publicate fără a mai fi plătite; comunicarea publică – este un tip de comunicare socială, care vizează promovarea unor comportamente ”ideale” ale cetățenilor. Ea are ca obiective acțiunile de prevenire în favoarea sănătății și securității, promovarea resurselor patrimoniale, etc.; PR-ul sau relațiile publice – reprezintă ”efortul planificat și susținut de a stabili și menține o stare de simpatie și înțelegere între o organizație și mediul ei” (Jefkins, 1994). Este vorba așadar de comunicarea instituțională. O altă clarificare importantă se referă la noile media. Apariția acestora a transformat universul comunicării prin două aspecte majore: 1. Dacă înțelegem comunicarea ca fiind transmiterea de informații, noile media au redefinit această activitate prin jocul cu imaginea. Este vorba despre tranziția de la comunicarea preponderent scrisă, la comunicarea preponderent vizuală; 2. Noile media reprezintă, odată cu apariția internetului, accesul tuturor la platforme de comunicare în masă. Odată cu această etapă, comunicarea a schimbat din nou fața lumii. Este important să reținem că noile media, nu se referă doar la internet și nici doar la mediile contemporane. Exemple sunt de asemenea tiparul, un alt element revoluționar al timpului său, radioul sau televiziunea.
|