Ghidul voluntarului

5.2.3. Comunicarea nonverbală

“ Cel care nu înţelege o privire, nu va înţelege nici o lungă explicaţie” - Proverb arab

Comunicarea nonverbală înseamnă cu totul altceva decât cuvintele pe care le rostim atunci când transmitem un mesaj. Felul în care vorbim, mergem, dăm din umeri, hainele pe care le purtăm, gesturile pe care le facem, modul în care privim interlocutorul, spun mult mai multe decât simplele cuvinte pe care le rostim.

Comunicăm în mod nonverbal cu ajutorul gesturilor, expresiilor faciale, a tuturor mişcărilor corpului. O mişcare a umerilor poate spune: “ Nu mă întreba pe mine, nu ştiu”. Apropierea mâinilor poate însemna apreciere, ieşitul val-vârtej dintr-o încăpere, trântind uşa, denotă furie. Evitarea privirii în ochi a persoanei căreia i te adresezi poate semnifica faptul ca vrei să ascunzi ceva sau că ceea ce spui este o minciună. Deşi oamenii nu reacţionează de cele mai multe ori la astfel de mesaje, nu înseamnă că nu sunt afectaţi de acestea şi că nu ne judecă atitudinea. De cele mai multe ori, nu suntem conştienţi de modul în care transmitem aceste semnale nonverbale, nu ne dăm seama că le avem, dar ele sunt evidente pentru cei din jurul nostru.

În ultimii ani s-a acordat o atenţie sporită limbajului corpului. Cercetătorii din întreaga lume s-au străduit să stabilească natura exactă a relaţiei dintre acest tip de comunicare şi efectul acesteia asupra receptorului. Interpretările diferă de la unii la alţii. Toţi au fost însă de acord că mesajele nonverbale dezvăluie informaţii despre vorbitor precum atitudinea, sentimentele, convingerile, corectitudinea, abilităţile acestuia. Limbajul corpului transmite instantaneu un răspuns interlocutorului şi îl face pe acesta să răspundă imediat prin acelaşi tip de mesaj nonverbal. Talentul şi priceperea unui facilitator este să îşi cunoască şi să îşi stăpânească perfect limbajul nonverbal pe care să îl coreleze perfect cu vorbele pe care le rosteşte.

Orientarea şi poziţiile pe care le adoptăm în raport cu ceilalţi atunci când comunicăm sunt şi ele deosebit de importante. Putem influenţa şi semnala atitudinea noastră prin apropierea de ceilalţi şi poziţia pe care o adoptăm vis-à-vis de interlocutorul nostru. Fiecare dintre noi, din dorinţa de a ne proteja, ne înconjuram de un” spaţiu personal”. Acest spaţiu reprezintă distanţa la care acceptăm să interacţionăm unii cu ceilalţi.
Spaţiul intim este rezervat celor foarte apropiaţi nouă: soţ/ soţie, copii. Acesta este cuprins între contactul intim şi aprox. 50 cm în jurul nostru. Pătrunderea în acest spaţiu echivalează cu un atac la intimitatea persoanei şi este drastic sancţionat.