Gânduri de Crăciun
Yüklə 88,41 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- O legenda despre vâsc !
|
Gânduri de Crăciun Cand eram mica mi s-a spus o poveste si as vrea sa v-o impartasesc si voua pana nu o sa fie prea tarziu si o sa o uit.Deci hai sa reasamblam povestea... Odata,intr-un orasel ca acesta, o fetita si-a pus o dorinta incredibil de mare:sa umple lumea toata cu fericire si sa apara pe lista Mosului. In acelasi timp,la zeci de kilometri distanta,un baietel si-a pus o dorinta in acelasi moment.Ca lumea ar fi mai buna daca Mos Craciun l-ar auzi "Am vise si am iubire,am picioarele pe pamant si familia langa mine.Poti sa trimiti niste fericire? Tot ce e mai bun din mine de la Est la Vest si bunicii mele un motiv sa zambeasca.Este sezonul cand trebuie sa zambesti,este frig afara dar noi inghetam cu cu un motiv bun.Vreau sa cunosc o fata odata care ar vrea sa impartaseasca niste iubire,sa putem sa ne deschidem sufletele,sa le lasam sa zburde in voie,asa poate sa impartaseasca niste fericire cu mine ." Mosule stiu ca esti acolo,iti aud renii,iti vad zapada de pe cizme,o sa le arat si lor ,asa iubirea va creste in continuare si o sa ne traiam vietile in continuare mult mai bine. CRACIUNUL Crăciunul sau Nașterea Domnului este o sărbătoare creștină celebrată la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domnești ale Bisericilor bizantine, a patra mare sărbătoare după Paști, Rusalii și Vinerea Mare.[necesită citare] În anumite țări, unde creștinii sunt majoritari, Crăciunul e de asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungește în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine și o sărbătoare laică, celebrată atât de către creștini cât și de către cei necreștini, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Moș Crăciun”. LEGENDA BRADULUI Cea mai frumoasa dintre legende este legenda populara romaneasca care povesteste ca "demult, tare demult, cand picioarele sfinte ale Domnului Iisus mai paseau pe acest pamant, s-a iscat din senin o furtuna, cum nu se mai pomenise. Grindina era cat oul de porumbel, vantul smulgea pietrele din loc, iar cerul se intunecase ca la venirea noptii, macar ca era miez de zi.Iisus Hristos si Sfantul Petru tocmai se aflau atunci pe drum, la marginea unei paduri si au cerut adapost copacilor, care insa se ascundeau, care mai de care mai zgribuliti si mai infricosati. Mandrii stejari si fagi nu au vrut sa-i primeasca la adapostul lor, pentru ca abia isi puteau pazi frunzisul bogat de urgia cerurilor - unde sa-i mai adaposteasca si pe cei doi calatori? Merii si perii au spus ca trebuie sa-si apere fructele, salciile si plopii s-au facut ca nu-i baga in seama si au tacut.Dintre toti, doar bradul s-a invoit sa le ofere adapost. El a spus: Fructe mandre pe care sa le apar nu am, frunzisul meu e facut din ace ascutite care nu se tem de grindina, oamenii ma ocolesc si ma socotesc nefolositor, dar daca vreti sa-mi cinstiti acoperamantul cu prezenta voastra, eu va voi primi cum voi sti mai bine si am sa invelesc trupurile voastre cu ramurile mele dese.Zis si facut. Domnul Iisus si Petru au fost paziti cum nu se poate mai bine de bradul cel vrednic. Apoi, furtuna s-a oprit, iar soarele a rasarit din nou, mandru pe cer.Atunci, iesind din adapostul cetinei, Iisus cuvanta astfel catre brad: Dintre toti copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar eu, prin voia Tatalui Meu, te voi rasplati. Fie ca de azi inainte, iarna, tu sa nu-ti mai lepezi frunzisul ca ceilalti copaci, ci sa-l pastrezi vesnic. Apoi, fie ca acele tale intepatoare sa capete o mireasma care sa-i bucure pe oameni, sa le dea putere si sa le vindece bolile, astfel incat ei sa te pretuiasca cum se cuvine. Cat despre lipsa ta de rod, fie ca in miez de iarna, cand toate fructele pamantului se vor fi terminat, oamenii sa te impodobeasca si sa puna pe ramurile tale toate bunatatile, iar atunci cand se vor strange in jurul tau, ei sa se gandeasca la Mine, pentru ca tu esti copacul cel mai drag Mie.
POVESTE DE CRACIUN Afara s-a pornit o ninsoare ce acopera intregul sat.Stelute albe si reci fac o broderie minunata copacilor ce si-au pierdut haina verde.Prin valul de ninsoare merge un batran cu o barba alba si deasa,ce poarta o haina carpita si niste pantaloni rupti.Langa el mergeau doi copii la fel de necajiti ca batranul cu barba deasa. Batranul nu ii cunostea dar a intrat in vorba cu ei.A aflat ca cei doi copii necajiti faceau parte dintr-o familie de oameni saraci si parintii lor se certau mai tot timpul.Tatal lor a fost dus de multe ori la politie pentru ca o batuse pe mama lor.Batranului i se prelinse o lacrima calda pe obrajii lui batrani.Ii era mila de copii ce se chinuiau in fiecare zi sa mai traieasca. Curand mosul batran se opri la casa lui si ii pofti pe cei doi copii in casa lui,dandu-le mancare si intrebandu-i unde stau.Dupa ce au plecat cei doi musafiri sarmani, batranul a inceput sa mestereasca jucarii din lemn.A doua zi reusise sa faca un sac cu astfel de jucari din lemn si porni spre casa micilor copii.Era seara,caci se inoptase desi batranul porni de dimineata,dar drumul pana la casa copiilor era lung.Se opri la radacina unu copac si pentru o ora adormi.El visa cum Dumnezeu il felicita pentru lucrul minunat pe care il face.Acesta il rasplateste pe batran dandu-i puterea de a deveni Mos Craciun.Imediat batranul se trezi,dar nu mai era la fel.Nu mai avea aceleasi haine ponosite,ci niste haine rosii si o caciula la fel de rosie,iar in sacul sau nu erau jucari de lemn ci niste jucarii magice ce puteau vorbi se se puteau misca.Langa batran era o sanie si o multime de reni ce o conduceau.Mosul isi continua drumul catre casa copiilor in acea sanie magica ce zbura.Dupa ce isi termina treaba mosul se intoarse acasa,dar casa nu mai era la fel ci mai frumoasa si mai mare,iar inauntru erau 60 de pitici ce lucrau de zor la jucariile magice. Dumnezeu aparu in fata mosului si ii spuse: -Tu esti mos Craciun.Datoria ta de azi inainte este sa le dai copiilor tot ce isi doresc si de ce au nevoie.Ti-am dat si ajutoare:renii si piticii. SUCCES DE ACUM INAINTE AI GRIJA DE COPII SARMANI SA NU LE LIPSEASCA CE ISI DORESC! 
LEGENDA CIORAPILOR DE CRACIUN Unul dintre simbolurile sarbatorii de Craciun este saculetul in forma de ciorap, in culorile Craciunului, unde se pun cadourile de la Mos Nicolae sau de la Mos Craciun. Acest obicei dateaza inca din vremuri stravechi si nu este o pura forma de marketing, asa cum suntem tentati sa credem. Frumosii ciorapi moderni de astazi, foarte mari, colorati si ornati cu simboluri de Craciun sunt predecesorii ciorapilor clasici. Se spune ca pe vremea Sfantului Nicolae, cel care oferea cadouri copiilor in preajma Craciunului, traia un taran sarac ce avea 3 fete de maritat, insa fara zestre. Intr-o seara fetele au atarnat la uscat, langa foc, sosetele proaspat spalate. Sfantul Nicolae, care obisnuia sa ofere cadouri noaptea pentru a nu fi vazut, a pus o punga cu bani de aur intr-una dintre sosete. A continuat asa pana cand toate cele 3 fete au avut zestre si s-au putut marita.Acesta a fost inceputul folosirii sosetelor pe post de saculet pentru cadouri. In Europa exista chiar familii care isi confectioneaza singure aceste sosete, imprimandu-le cu numele membrilor ei si agatandu-le pe semineu, pentru a fi gasite usor de catre Mos Craciun.In zilele noastre exista o multitudine de modele de ciorapei de diverse culori, cu diferite imprimeuri, care mai de care mai mari si mai frumosi. Chiar daca nu exista semineu in fiecare casa, obiceiul se pastreaza inca, ciorapeii fiind agatati oriunde. In ei, copii gasesc cadouri mai marunte, dulciuri ori jucarii mici insa bucuria este la fel de mare. 
O scurtă povestioară de Crăciun Paul a primit cadou de Crăciun o maşină nou-nouţă de la fratele său. În seara de Ajun, când a coborât din biroul său să-şi ia maşina parcată în faţa clădirii, a văzut un copil de vreo şapte ani învârtindu-se cu ochii mari în jurul maşinii sale. - Este maşina dumneavoastră , domnule? a întrebat el.Paul a dat din cap. - Fratele meu mi-a dat-o cadou de Crăciun. Băiatul rămase năuc. - Vreţi să spuneţi că fratele dumneavoastră v-a dat-o aşa... gratis? ... fără să plătiţi nimic? Domnule! Aş vrea... "Desigur, se gândi Paul, ştiu ce-i trece prin cap. Ar vrea să aibă şi el un frate bogat ca al meu." Dar ceea ce spuse apoi copilul îl făcu pe Paul să rămână cu gura căscată: - Aş vrea să pot fi şi eu un astfel de frate. Paul se uită cu uimire la băieţelul din faţa lui şi, mânat de un impuls interior, îi zise: - N-ai vrea să te duc cu maşina mea? - Cum să nu?! Tare mi-ar plăcea! După un scurt raid prin cartier, băiatul se întoarse spre Paul. Ochii îi străluceau de emoţie. - Domnule, n-aţi vrea să treceţi prin faţa casei mele? Paul zâmbi. Ştia ce dorea băiatul. Vroia să le arate vecinilor căsoseşte acasă cu o maşină mare, nou-nouţă. Dar Paul greşea din nou. - Vreţi să opriţi aici? Lângă treptele acelea, vă rog! Urcă apoi scările în fugă. După câteva momente îl auzi cum revine. De data aceasta nu se mai grăbea. Ducea în braţele sale un frăţior mai mic. Era handicapat. L-a aşezat pe ultima treaptă a scării, după care s-a aşezat lângă el. Strângându-i umerii cu mâna dreaptă, cu cealaltă arătăspre maşina lui Paul. - Vezi, Jonny? Asta e maşina, exact cum ţi-am spus sus. Fratele lui i-a dat-o cadou de Crăciun şi nu l-a costat nici un cent. Într-o zi am să-ţi dau şi eu una exact la fel ca asta şi ai să vezi de unul singur ce lucruri extraordinare sunt de Crăciun în toate vitrinele din oraş, despre care am încercat să-ţi povestesc.Paul s-a dat jos din maşină. L-a luat în braţele sale pe micuţul olog, l-a aşezat pe scaunul din faţă. Cu ochii sclipind de bucurie, fratele lui mai mare s-a aşezat lângă el şi toţi trei au început o călătorie de neuitat prin oraşul împodobit de Crăciun. În seara aceea de Ajun, Paul a înţeles pentru prima dată ce a vrut Iisus să spună când a afirmat că este mai bine să dai decât să primeşti. Trei zile pana la Craciun Intr-un luminis larg parca era o pajiste mai mare inconjurata de padure cat vezi cu ochii era un satuc cu vreo cateva case.Acolo era si casa lui Alan un spiridus,o casa micuta facuta din patru pereti, din barne asezate orizontal cu un gemulet micut in partea stanga usa se deschidea in doua bucati deoarece Alan find micut nu avea nevoie decat de putin spatiu pt a iesi si intra. Mai erau aproximativ trei zile pana la Craciun bietul Alan nu reusi sa ispraveasca inca nimic trebuincios pt Craciun .In dimineata primei zile el se gandi sa mearga sa lucreze pt Otto cel mai bogat dintre sateni pt a primi macar cateva bucate pt Craciun .Iesi pe use afara-il intampina un frig napraznic dar nici urma de zapada doar nori grei fumurii zaceau asteptand parca sa rabufneasca. Totusi pamantul era inghetat vantul suiera printr-e ramurile copacilor afara nici macar vreo urma de vietate. Merse pe cararea ce ducea spre centrul satului acolo se ivi o poarta masiva de lemn ce inconjura ograda lui Otto .Ajuns in fata porti pentru el paru gigantica incerca bietul sa impinga de ea dar in zadar asa ca se gandi sa intre printr-e tarusi din gard reusi, insa cand ridica privirea dadu de un dulau mare negru atunci ne mai apuca sa rosteasca macar un sunet fu deja in pas alrgator spre usa casei, care se deschise exact in momentul cand Alan atinse prima treapta a scarilor ,o voce grava parca de uriasi zise : -Hei nazdravanule husi de aici .Alan ,dar ce vant te aduce pe la mine? Atunci bietul Alan privi spre imensul om si zise cu o voce parca familiala : -Ma ma ma…. Ma-am speriat vai de mine cred ca nazdravanul ma uitat.Ma gandeam ca-i avea ceva de munca si pt mine .Doar se apropie Craciunul oameni gogospodari ca dumneata au mult de lucru in vremea asta,ma gandeam sa-ti dau o mana de ajutor. Otto se gandi prelung ce-ar putea face un omulet atat de mic si firav ca Alan,dupa cateva momente zise: -Sa sti ca cautam demult pe cineva pt treaba asta pe care am sa ti-o dau tie .Intra te rog! Intra inauntru se scutura de frig si apoi privi spre prima camera in care avea vedere din hol acolo se afla un brad imens care insa nu atingea tavanul.Otto il conduse acolo si ii zise : -Uite ,vreau sa impodobesti acest brad ,zise uriasul cu o voce tremuranda parca a unui copil . Bietului Alan ii lua toata ziua dar in final razbi si impodobi bradul era un brad superb cu inimi de turta dulce cu stelute aurii cu bombonele si globuri ,cu girlande colorate iar in varf trona o imensa stea argintie din sticla .Otto fu multumit si Alan se intoarse acasa istovit cu cateva bucate si cu un banut de argint pe care il puse bn in buzunarul sepcutei sale ,era un buzunar secret in care micul spiridusi isi tinea banii.Intra in casa si se apuncase de asi face un foc cand trase din gresala de un lemn nepotrivit si se trezi acoperit de un morman de lemne .Iesi cu greu sarmanul Alan de sub gramada de lemne dar piceorul lui era lovit asa ca era nevoit sa-l panseze. Regreta foarte mult ca nu mai putea merge dupa un brad.Era tris ,nu se putea ca tocmai el sa ramana fara un bradut de Craciun.Asa ca ii trecu prin minte ideia ca totusi poate avea un brad se apuca si ciopli niste gauri intr-un lemn ingust pe care in implunta intr-un ghiveci cu nisip ,apoi iesi afara si culese un brat de crengute de brad si le inplunta in micile gauri scobite mai devreme.Apoi il impodobi cu tot ce avu el mai bun nuci ,conuri de brad si cateva prajiturele, fu cel mai minunat brad pe care il avuse el vreodata ,facut de mana lui ,pomul avea in varf un glob de sticla cu peisajul casei sale. Trecu o zi in care bietul Alan statea si se gandea cum va petrece el Craciunul singur acum avea de toate dar in zadar nu se puta bucura de el. Dar in dimineata ultimei zi inainte de ajunul Craciunului se trezi puse mana pe penita lua o bucata de foaie si scrise: Draga Mosule Inciuda greutatilor pe care le-am avut incercand sa imi fac un Craciun cat mai fericit am reusit iti multumesc .Dar totusi asi dori o familie . Cu drag, Alan Atunci Alan se opri lua foaia o mototoli si o arunca in foc ,dar inainte ca acea fila sa atinga flacarile fu luata de un vant si scoasa pe cos si lasata pe acoperisi .Acolo o gasi si Mos Craciun cand o izbuti de citit cazu primul fulg de nea apoi urmat de alte cateva mi de stoluri care acoperira dintrodata tot tinutul intr-o mantie alba de sarbatoare . Alan ramase la masa adormise cu capul spriginit de brate visand ca zboara printr-e nori si culege intr-un saculeti primi fulgi de nea ce cad din fiecare nor .Apoi fu trezit din visare de un brat ce ii atinse umarul sari speriat rasturnand scaunul apoi il zari pe mosneag, rumen la fata cu o barba de un alb mai stralucitor ca omatul imbracat intrun palton rosu si cu o scufie cu un mot de blana alba in varf .Batranelul rotofei ii zambi apoi ii spuse bland cu o caldura dulce in glas: -Alan sa sti ca familia ta suntem noi intreaga lume dar acum vei putea simti ceea ce numesti tu caldura unei famili .Tu vei veni cu mine in taramul acela inghetat si de azi esti cel mai de seama ajutor al meu . Atunci Mosneagul batu din palmi iar casa se desprinse incet de pamant ca nu dupa mult timp sa se aseze inapoi .Erau intr-un alt tinut inconjurati de brazi impodobiti de luminite colorate de mirosul prajiturelelor, iesi din casa si vazu o casuta inzapezita era casuta Mosului. De atunci Alan calatoreste mereu alaturi de Mos Craciun pt a imparti cadouri de Craciun copiilor si culege primi fulgi de nea pt ai semana in nori de anul ce vine. De atunci Mosul se bucura in fiecare an de ajutoare ,oferindu-le mereu o casa spiridusilor care sunt tristi si fara o familie ,iar Alan este cel ce contuce productia de jucari el fiind primul ajutor al Mosului Steaua de Craciun Faimoasa floare care de secole se leaga de minunatele pregatiri de Craciun, se pare ca s-a nascut din darul unui copil. Legenda spune ca in 25 decembrie dintr-un an uitat de istorie, un copil sarac a intrat intr-o biserica pentru a-i oferi lui Iisus un dar de ziua nasterii sale. Fiind trist si rusinat de nedemnul sau dar, un brat de vreascuri, copilul a inceput sa planga. O lacrima a ajuns pe nuielele culese de pe marginea drumului si…minune: vreascurile s-au transformat imediat in cea mai rosie si frumoasa floare pe care el a vazut-o in viata lui si, bineinteles, cel mai frumos dar pentru Iisus. In multe dintre culturile antice si nu numai, arborii au reprezentat dintotdeauna jumatatea drumului dintre cer si pamant precum si uniunea dintre acestea doua. In credintele orientale, in special, copacul reprezinta drumul spre sacru si punctul de intalnire intre om si divinitate. Crestinismul, la randul sau, foloseste arborii pentru a explica intruparea fiului lui Dumnezeu cu misiunea de a salva lumea. Pomul de Craciun este mai intai asociat cu arborele vietii pe care Dumnezeu il asezase in mijlocul Edenului si care dispare dupa ce Adam musca din fructul oprit. Luminitele, fructele si celelalte ornamente semnifica avantajele si fericirea continua de care beneficiau oamenii cand traiau in Rai in comuniune perfecata cu Dumnezeu. Prin nastera lui Hristos, credinta crestina sustine ca si oamenii renasc, iar Pomul de Craciun semnifica salvarea omului si ispasirea lui de pacate. Steaua din varful bradului de Craciun reprezinta credinta crestina care trebuie sa ghideza viata oricarui a
Chiar si culorile ornamentelor au o semnificatie. Albastrul reprezinta rugaciunile de impacare cu Dumnezeu, argintiul este pentru a multumi, auriul pentru a lauda, iar rosul pentru cererile adresate divinitatii. In multe parti ale lumii, fie nu exista Mos Craciun, fie el este acompaniat de diferite personaje desprinse din legende superbe: In SCANDINAVIA, piticii "Tomte" nu aveau la inceput infatisari omenesti, ei trecand deseori la violenta atunci cand fermele nu erau ingrijite cum trebuie. Scandinavicii tin inca destul de mult la aceasta legenda si a aparut practic pentru a-i uni, a-i face sa lucreze mai eficient. Crestinismul a trecut peste Tomte, le-a dat de-a lungul anilor chipuri omenesti, trasaturi blajine si actiuni pasnice, integrandu-i in spiritul Craciunului. Astfel, piticii incep sa fie numiti acum "Joulupukki", ei impartind cadouri micutilor asemeni lui Mos Craciun. Piticii se deosebesc totusi de Mos. Ei se mentin mereu slabi, au o sanie trasa de o capra, sania nu zboara si nici nu vine de la Polul Nord. Oamenii locului spun ca piticii ies chiar din padurile din apropierea caselor, cooperand cu un membru al familiei care trebuie neaparat sa se imbrace la fel. El primeste cadourile si le da apoi copiilor. ITALIENII tin mult la legenda vrajitoarei "La Bafena". Aceasta femeie in varsta era buna la suflet si se spune ca le-ar fi oferit mancare si adapost celor trei magi, in drumul lor spre Iisus. Bafena isi trage un sal negru pe ea si se urca pe matura, pornind in calatorie. Tine un sac plin de cadouri in spate si incearca sa se strecoare peste tot fara sa fie vazuta. Se spune ca daca un copil o spioneaza, ea il va lovi puternic cu matura (metoda excelenta pentru parinti de a tine copii in pat). Bafena intra tot pe cos, lasa cadouri celor cuminti si o bucata de carbune sau putina cenusa celor obraznici. Si, daca tot vine cu matura, batrana vrajitoare are obiceiul sa faca si curat in casa! In OLANDA, vine Sinterklaas, un mos asemanator cu mosul americanilor. Daca infatisarea este oarecum similara, ei bine, povestea difera. Sinterklaas ajunge la sfarsitul lui noiembrie, el luand calea apei tocmai din Spania, intr-un vapor cu aburi. Nu exista reni, sanie sau zboruri spectaculoase. Mosul o ia la pas pe strazi, intalnindu-se cu toti copii. El este ajutat de Black Peter, un copil de culoare care a starnit mult controverse de-a lungul anilor. Unele carti spuneau ca Peter era sclavul lui Sinterklaas, facand referire la perioada de sclavie a negrilor. Ca sa scape de rasism, olandezii au gasit o solutie superba: Peter o ia pe cos inaintea Mosului si de acolo i se trage culoarea! Este cosar de meserie! In RUSIA exista Ded Moroz sau "Mos Gerila", tradus in romana. Ded Moroz imparte cadouri fie intrand pe cos, fie aparand la diverse petreceri. El vine de regula insotit de o nepoata, Snegurochka. Legenda spune ca Ded Moroz fusese un vrajitor ce rapea copii si cerea cadouri pentru rascumparea acestora. Rusii l-au reconvertit intre timp, spunad ca, pentru a-si repara greselile din trecut, Mos Gerila a inceput sa imparta chiar el cadourile micutilor. Mosul vine la rusi si in celelalte state care au suferit o influenta rusa categorica in troika, o sanie trasa de un cal. In MAREA BRITANIE, conceptul de Father Christmas era puternic pana nu demult. Acum el se cam confunda cu Santa, chiar daca deosebiri sunt multe intre cele doua persoanje. La inceputuri, Father Christmas nu aducea cadouri nimanui, el fiind bucuros si plin de optimism iarna. Avea o haina verde si a intrat in magica poveste a lui Dickens, "A Christmas Carol", devenind personajul “Ghost of Christmas Present”. Father Christmas, asociat cu bunatatea si cu dragostea pentru copii, a inceput sa le dea cadouri acestora. Are reni, coboara pe cos si degusta, recapatandu-si puterile, mancarea lasata de familie special pentru el. Acest simbol al sezonului are atatea legende asociate cu o multime de carti care au fost scrise pe baza acestui subiect.Unii spun ca "modernul" brad de Craciun,isi are originile in "Pagan Yule celebration".Familiile Pagan,aduceau la viata copacii in casa astfel incat "the wood spirits"(spiritele lemnului),ar avea unde sa stea la caldura pe timpul sezonului rece.Clopoteii erau atarnati pentru a stii cand spiritele sunt prezente.Mancare si dulciuri erau atarnate de crengi pentru ca spiritele sa manance,iar o stea cu cinci capete,o pentagrama era pusa in varful copacului.Unii spun ca legenda bradului de Craciun incepe undeva prin anii 1300 in nordul Europei cand niste artisti interpreti se plimbau pe strazi cu niste crengi uriase umplute cu mere pentru a vestii miracolul.Aceste crengi reprezentau "Gradina Edenului" in scenete despre Adam si Eva care erau jucate de catre acestia pe scarile Bisericii.Treptat,acest copac "Paradis" cum a fost numit s-a transformat in pomul vietii,pomul copilului lui Hristos. 
Una dintre primele scrieri despre pomul de Craciun a aparut in 1605,unde un turist spune ca a vazut in Germania un brad impodobit cu mere,bomboane,lumanari,trandafiri din hartie si napolitane.Trandafirii erau simbolul Fecioarei Maria,napolitanele reprezentau gazda care ii primise iar lumanarile erau copii.Scriitorul a numit copacul "Christbaum".200 de ani mai tarziu,acesta a fost adus si in Anglia de catre printul german Albert,sotul reginei Victoria . Povestea de Craciun pentru suflet: De ce plange Mos Craciun? Cu cateva zile inainte de Craciun, am avut un musafir neobisnuit calcandu-mi pragul casei. Iata cum s-a intamplat. Tocmai imi terminasem treburile gospodaresti specifice pregatirilor de Craciun si ma pregateam sa ma duc la culcare, cand am auzit un zgomot venind din fata casei. Am deschis usa holului si, spre uriasa mea surprindere, era Mos Craciun in persoana; se vedea in spatele unui brad frumos. Si-a pus degetul la gura, semn sa nu strig. “Ce faci aici??”, ma pregateam sa il intreb.Cuvintele mi s-au oprit in gat cand am vazut ca avea lacrimi in ochi. Alura vesela cu care suntem obisnuiti sa il vedem pe Mos Craciun disparuse.Apoi el mi-a spus simplu si convingator: “Invata-i pe copii!”. Eram contrariata. Ce vroia sa spuna cu aceste cuvinte?? El mi-a anticipat intrebarea si, cu o miscare rapida, a scos un sac mic de jucarii din spatele bradului adus de el. In timp ce eu stateam acolo complet uluita, Mos Craciun mi-a repetat: “Invata-i pe copii! Invata-i, invatati-i adevarata semnificatie a Craciunului, cea veche care acum s-a uitat cu desavarsire! Prea putini copii din ziua de azi stiu cu adevarat ce inseamna Craciunul…”. Mos Craciun s-a intins spre sacul sau si a scos de acolo o coroana verde de brad proaspat. “Invatati-i pe copii ca verdele proaspat al bradului de Craciun ramane asa, verde, tot anul, simbolizand speranta omenirii ce nu piere niciodata. Toate acele bradului sunt indreptate spre exterior, adica spre Cer, semn al simbolului ca gandurile omului se indreapta toate, cu speranta, spre divinitate.” A scos apoi din sacul sau o stea stralucitoare pe care a pus-o in varful bradului adus de el. “Invatati-i pe copii ca steaua se pune in varf de brad ca simbol al promisiunilor pe care noi, oamenii, le-am facut – catre noi insine soi catre semenii nostri – si pe care ni le reamintim privind steaua de Craciun, exact asa cum Dumnezeu a promis sa salveze lumea iar steaua e simbol ca El s-a tinut de cuvant.” Apoi a scos din sac o lumanare frumoasa de Craciun, din cele cu care suntem obisnuiti sa ornam frumos casa in seara de Ajun. “Invatati-i pe copii ca lumanarile simbolizeaza faptul ca Iisus a luminat lumea prin nasterea Sa pe acest pamant si cand vedem o flacara arzand de Craciun sa ne reamintim ca este un simbol al luminii prin care El ne arata drumul prin intuneric.” Inca o data s-a aplecat in sacul lui si a scos o globuri rosii. “Invatati-i pe copii ca globurile rosii care orneaza bradul simbolizeaza natura eterna a iubirii. Adevarata iubire supravietuieste mereu. Iubirea este ca un glob de afectiune, iar ea straluceste de Craciun precum globurile in bradul frumos impodobit.”. Apoi Mosul a scos din sac un ornament decorativ cu el insusi. “Invatati-i pe copii ca Mos Craciun simbolizeaza generozitatea si binele pe care il simtim pe durata lunii decembrie atunci cand daruim si suntem buni cu oamenii.” A scos apoi o frunza din planta sfanta a Craciunului. “Invatati-i pe copii ca planta aceasta sfanta semnifica nemurirea. Ea reprezinta coroana de spini purtata de Iisus iar bobitele rosii ale plantei reprezinta picaturi de sange varsate de El.” Apoi, a scos din sac un cadou impachetat frumos si a spus “Invatati-i pe copii ca Dumnezeu a iubit asa de mult oamenii si lumea incat ne-a daruit pe singurul sau Fiu exact in ziua de Craciun, atunci cand s-a nascut Iisus. Sa ii multumim in fiecare an, de Craciun, lui Dumnezeu pentru acest dar nepretuit. Invatati-i pe copii ca magii cei intelepti s-au inchinat in fata pruncului sfant si i-au daruit aur si mir. Si noi trebuie sa facem cadouri in acelasi spirit ca magii intelepti”. Cand a scos din sacul sau un ingeras simbol de agatat in brad, a completat, oftand “Invatati-i pe copii ca ingerii au fost cei care au vestit cu trompetele lor vestea glorioasa a nasterii Mantuitorului.” Deodata am auzit un sunet cristalin si curat facut de un clopotel iar Mos Craciun a scos din sacul sau ultimul simbol si anume clopotelul auriu. “Invatati-i pe copii ca, precum oaia ratacita care a fost gasita cu ajutorul sunetului de clopotel, la fel acest sunet ii va reuni pe oameni in jurul sau. Clopotelul simbolizeaza indrumarea, ghidarea si reintoarcerea acasa, la matca, la suflet.” Mos Craciun s-a uitat la bradul impodobit si chipul i s-a mai luminat. S-a uitat spre mine si i-am intrezarit din nou sclipirea traditionala in ochi. El spuse: “Tine minte si transmite tuturor parintilor sa ii inveti pe copiii lor adevarata semnificatie a sarbatorii Craciunului si sa nu mai fiu eu pus mereu in centrul atentiei, pentru ca eu am fost creat ca un simbol de a reaminti oamenilor an de an prin tot ce aduce atmosfera acestei luni sa il purtam in inima, in gand, in vorbe si in fapte pe Cel de la care totul a inceput candva.
In timp ce Mosul vorbea cu o voce blanda si soptita, eu ma uitam la bradul impodobit si la lumanare, iar cand am intors capul sa il mai vad o data… disparuse… Multumesc, Mos Craciun… Nu voi uita niciodata si iti promit ca ii voi invata pe copii.
Crăciunul se serbează de mai bine de 4000 de ani, cu multe secole înaintea naşterii lui Iisus Hristos. Multe dintre tradiţiile de Crăciun îşi au "rădăcinile" încă de la celebrarea mesopotamiană a Anului Nou. Mesopotamienii credeau în existența mai multor zei şi a celui care îi conducea, Marduk. În fiecare an, la sosirea iernii, mesopotamienii sărbătoreau Zagmuk, deoarece se credea că liderul lor purta războaie cu forţele răului şi avea nevoie de susţinători. Primii europeni credeau în spirite, vrăjitoare, stafii şi spiriduşi, motiv pentru care ţineau sărbători şi ritualuri în apropierea Solistiţiului de Iarnă.
Legenda lui Moş Crăciun Legenda lui Moş Crăciun este veche de sute de ani şi este derivată din povestea Sfântului Nicolae. Se spune că Sf. Nicolae a renuntat la o parte din averea sa si a decis sa calatoreasca in zonele rurale pentru a-i ajuta pe oamenii saraci. O altă legendă spune că Moş Crăciun trăieşte la Polul Nord împreună cu spiriduşii lui care fac cadouri pentru copiii din întreaga lume. În unele ţări, cadourile de Crăciun sunt aduse în dimineaţa zilei de 25 decembrie, însă în cele mai multe ţări europene, tradiţia spune că darurile trebuie date în Seara de Ajun. Legenda Legenda spune ca atunci cand a venit prima toamna pe lume toate pasarile s-au grabit sa plece spre tari mai calde. Una singura mai ramasese: o pasarica mica si zgribulita, pe o creanga de la marginea codrului. Avea, saracuta, o aripa rupta si nu putea sa zboare prea mult. S-a dus sa ceara ajutorul unui copac, caci acesta avand radacini, de buna seama ca nu va pleca nicaieri si va sti cum sa infrunte frigul si crivatul iernii. S-a dus mai intai la stejar, vazandu-l mai falnic: - Te rog frumos, lasa-ma sa traiesc printre ramurile tale, caci vine iarna si voi muri fara adapost! - Nu pot, i-a raspuns semet stejarul, nu vreau sa-mi mananci ghindele.Cauta-ti de drum! S-a dus, biata pasarica, si la un fag, dar nici acesta nu s-a indurat sa o gazduiasca: - Imi pare rau, i-a zis fagul ingrijorat de vantul ce se intetea. Am deja destule griji si iarna o sa fie grea. Nu pot sa te ajut. Si tot asa, de la un copac la altul... Biata pasarica nici nu stia incotro sa se mai indrepte, cand, trecand pe langa brad, auzi spre mirarea si bucuria ei: - Ei, pasarica, nu te mai framanta I Daca vrei ramai la mine. Poti sta pe oricare dintre crengile mele si impreuna vom trece noi si peste iarna ce vine! Bucuroasa, pasarea isi facu degraba un culcus pe una dintre ramurile bradului. Si chiar din noaptea aceea vantul rece incepu sa sufle. Palide, una cate una, frunzele pomilor cadeau la pamant. Doar frunzele bradului ramaneau verzi, toti fiind uimiti de asa minune. Si vantul se mira nespus, asa ca s-a dus chiar inaintea Creatorului: - Doamne, lasa-ma sa scutur si frunzele bradului, asa cum fac cu toti copacii. .. - Nu, i-a raspuns Dumnezeu vantului. Bradului sa nu-i faci nimic, caci a fost bun cu biata pasarica De el sa nu te atingi! Si de atunci, dragii mei, toti copacii isi pierd haina lor de frunze si flori, doar bradul isi pastreaza totdeauna frunzele verzi, fie vara, fie iarna. Obiceiuri si traditii din Preluca Noua: La data de 20 Decembrie se sarbatoreste Sf.Ignatie Teoforul,atunci se sacrifice cei mai multi porci,iar din ei gospodinele fac carnat,cartabos,jumari,sunca si slanina fiarta. Dupa aceea se apropie sarbatoarea Nasteri Domnului,iar fiecare crestin incearca sa fie mai bun si sa primeasca pe Pruncul Iisus in casele lor. De Craciun se fac colacei,prajituri,cozonaci,sarmale si preparate din porc. Cand se apropie seara de 24 Decembrie,oameni se pregatesc de sarbatoare,iar copii din sat se impart in mai multe cete :piezarii,holteii ,copii cu straita si insurati si pornesc la colindat pana dimineata Glasurile lor cristaline se aud la ferestrele caselor unde este impodobit bradul cel mare cu mirosul lui de cetina pe care copiii abia au asteptat sa-l impodobeasca.Colindele care s-au pastrat din batrani,si pe care copiii le mai colinda sunt: Noi in seara de Craciun, Coborat-o coborat etc Dupa rostirea colindelor copii cu straita si holteii intra in casa,unde fiecare primeste cate un colac,mere,nuci si dulciuri. Insurati pornesc si ei la colindat,se formeaza in cete mai mici si umbla de la o casa la alta. Se mai pastreaza si umblatul cu capra si cu Irodul,copii mai mici si mai mari pornesc si ei o data cu lasatul seri vestind in felul lor nasterea lui Iisus. Iar in data de 25 decembrie umbla copii mai mici,carora li se spune piezari,acestia umbla ziua deoarece sunt micuti,intre 4 si 7 ani,de asemenea si ei colinda iar in dar primesc colaci,dulciuri,mere si bani. Colindele rasuna pana dimineata tarziu cand oameni se pregatesc sa meraga la Biserica,iar copii mai micuti merg a Piez (Straita). De Boboteaza vine Preotul din sat cu Crucea,el merge din casa in casa impreuna cu Deaconul si Fatul cantand Iordanul. In ziua de Boboteaza se merge la Biserica de unde fiecare Credincios isi ia apa sfitita (agheasma), pe care o are tot anul in casa.
O legenda despre vâsc ! |
dept al lui Hristos si aminteste de steaua din Betleem. La randul lor, globurile sau fructele rotunde simbolizeaza ispitele sau darurile pe care Dumnezeu I le-a facut omului.
Povestea unui fulg de nea
