Govornean Lilia Ostafii Olga
Yüklə 482,17 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Говорнян Л.С .
- Рецензенти: Жерновей Г.Я.
- Бостан Л.О.
- 4. Сorespondența lui Ion Creangă cu Mihai Eminescu
- 6. La hramul mănăstirii Neamțu
- 7. De Sfânta Înălțare
|
Govornean Lilia Ostafii Olga LIMBA ROMÂNĂ CULEGERE DE TEXTE PENTRU EXPUNERI CU ÎNSĂRCINĂRI CREATIVE EVALUAREA FINALĂ DE STAT CLASA a 11-a CERNĂUȚI 2011 Рекомендовано _________________________________________________________________________
Укладачі: Говорнян Л.С., Остафій О.Р. Пропоновані тексти для учнів 11-го класу вибрані відповідно до діючих критеріїв оцінювання навчальних досягнень школярів у системі загальної середньої освіти. Вони передбачають перевірку знань, умінь і навичок учнів як з окремих тем, так і з відповідних розділів програм. Cuvânt înainte Culegerea de texte pentru expuneri are drept scop evaluarea finală de stat a elevilor din clasa a 11-a, în școlile cu limba română de predare din Ucraina. Limba este condiția existenței omului ca ființă privelegiată, pentru că prin ea omul judecă, prin ea comunică și în ea își păstrează comoara spirituală pe care a adunat-o din cele mai vechi timpuri. Prin urmare, limba este codul genetic al unui popor... (Gustav Freitag). Studiul limbii și literaturii române se prezintă ca un sistem unic, al cărui scop principal este formarea culturii lingvistice și literar-artistice a elevilor. Cunoștințele teoretice sunt utile doar atunci, când pot fi aplicate creator în practică. Așadar, teoria fără practică este inutilă, iar practica fără teorie este oarbă. Textele din această culegere sunt selectate din literatura cultă și populară, astfel încât să acopere întreaga varietate de stiluri funcționale ale limbii române. Scopul culegerii e să verifice capacitățile, deprinderile, abilitățile elevilor de a înţelege, a vorbi, a citi şi a scrie corect în limba română, adică să contribuie în mod real la formarea culturii lor filologice Elevii vor da dovadă de acuratețe, de înțelegere justă a celor auzite, de expunere a mesajului sub formă corectă și clară, de capacitate de argumentare a ideilor, de cursivitate în expunerea orală (la nivel de limbaj, expresie, expunere) conform normelor limbii literare. Elevii vor folosi deopotrivă cunoștințele acumulate și imaginația proprie, vor demonstra înalte capacități intelectuale și culturale, vor face dovada unei bune stăpâniri a noțiunilor și conceptelor însușite în procesul educațional. Textele incluse în culegere corespund normelor limbii literare contemporane. Pe lângă cerințele de bază ce se rezumă în expunerea amănunțită, concisă, selectivă a textelor, elevilor li se propun sarcini cu caracter creativ. Acestea vin să provoace spiritul inventiv al elevului, să-i stimuleze opiniile proprii despre text, să-i dezvolte logica și ideile, să-i determine atitudinea față de acțiunile și personajele din texte. Prin aceste sarcini, elevilor li se propune să continuie textul cu meditații personale, cu narațiuni proprii, astfel încât ele să capete noi valențe, îmbogățindu-se cu gânduri și păreri originale în aprecierea personajului sau a acțiunii. Ca volum, textele pentru expuneri variază în funcție de tipul expunerii (amănunțite, concise, selective) și sarcinile stabilite. La evaluarea lucrărilor se va ține seama de respectarea normelor ortografice și de punctuație, de aspectul lucrării scrise, de valabilitatea argumentelor și opiniilor proprii ale elevilor față de text, dar și de utilizarea corectă și adecvată a limbii române literare în exprimarea gândurilor. Lucrările vor fi evaluate cu o singură notă pentru aspectul lingvistic, ținându-se seama, totodată, de respectarea normelor lexicale și stilistice a limbajului, conform următorului tabel:
Ucraina este destinaţia ideală pentru orice perioadă a anului. Aici poţi găsi practic orice îţi pofteşte inima: munţi pitoreşti, măreţia cărora îţi stăpâneşte sufletul încât pierzi noţiunea realităţii, plaje splendide cu cel mai fin nisip, sau prundiş, trasee extreme şi tratamente moderne de calitate înaltă, precum şi monumente de arhitectură din cele mai interesante. Unele locuri de pe teritoriul Ucrainei actuale erau din cele mai vechi timpuri preferate de oameni bogaţi şi faimoşi. Capitala Ucrainei, Kievul, este considerată a fi unul din cele mai frumoase oraşe din lume. Numeroasele monumente de arhitectură, ca de exemplu: rămăşiţele Porţilor de aur, Catedrala Sofia, Lavra Pecerskă, Biserica Spasului de pe Berestov, precum şi mereu aglomeratul Hreşciatik, principala stradă a capitalei, cartierele vechi ale oraşului, numeroasele teatre şi muzee, lasă turiştilor o impresie de neuitat. Arhitectura monumentelor istorice ale Kievului se caracterizează prin combinaţia de stiluri, ceea ce îi redă un specific aparte. Printre cele mai însemnate atracţii arhitecturale ale Kievului se numără construcţiile perioadei de domnie a lui Iaroslav Înţeleptul, care pot fi admirate şi astăzi. Deasemenea, prin Kiev vă va aduce o deosebită plăcere plimbările prin parcul Lipki. Dar să nu uităm și de celelalte orașe ale Ucrainei... Odesa — în care oamenii sunt deschişi la suflet şi binevoitori, iar soarele încălzeşte nu doar trupul, dar şi sufletul. Odesa, fiind situată pe malul Mării Negre, este cel mai vioi oraş din sudul Ucrainei. Partea centrală a oraşului este reprezentată de clădiri caracteristice clasicismului. „Oraşul cu aromă de cafea“, cum este deseori numit Lvovul, reprezintă un adevărat tărâm al intrigilor istorice şi culturale ale epocilor şi, în primul rând, povestea tuturor curentelor religioase, reprezentată prin numeroasele catedrale şi biserici, unde reprezentanţi ai diferitor confesiuni îşi găsesc împăcarea şi consolarea. Atracţiile Ucrainei, concentrate în Lvov, poartă un caracter cu totul deosebit faţă de cele din Kiev. Aici domină un alt stil al arhitecturii, iar străzile oraşului amintesc mai mult de oraşele vechi din Europa.
Însărcinări:
Fie că eşti bogat sau sărac, muncitor de rând sau funcţionar guvernamental, sportiv renumit, general sau femeie de casă — respectă legea. Despre aceasta se afirmă în documentul fundamental al statului nostru — Constituția Ucrainei. Statul cere de la cetăţean doar strictul necesar. Nu pentru sine, ci pentru ca să asigure drepturi, libertăţi, viaţă demnă tuturor cetăţenilor săi, să le apere interesele. Nu întâmplător drepturile şi obligaţiile stau în acelaşi rând. Ele sunt indisolubil legate! Dreptul generează îndatoriri, iar îndatoririle bine exercitate dau posibilitatea să se realizeze şi să se afirme mai plenar drepturile. Bunăoară, în articolul douăzeci și șapte al Constituției Ucrainei se subliniază: „Fiecare om are dreptul său inalienabil la viaţă”. Aceasta înseamnă că statul are datoria de a apăra prin toate mijloacele sale viaţa şi securitatea cetăţenilor. Însă, totodată, aceasta este şi obligaţia fiecărui cetăţean! Iată ce se spune în articolul șaizeci și opt: „Fiecare este obligat să respecte cu stricteţe prevederile Constituţiei Ucrainei şi legile Ucrainei, să nu atenteze la drepturile şi libertăţile, demnitatea şi onoarea altor cetăţeni. Necunoaşterea legilor nu scuteşte de răspundere juridică.” Dar oare fiecare om, cu atât mai mult cel cu puţină ştiinţă de carte, împovărat de grijile şi nevoile sale cotidiene, poate cunoaşte toate legile? Trebuie să spunem deschis: nu poate. Atunci ce-i de făcut? Problema este complicată şi, totodată, simplă. Am vorbit deja despre valorile general-umane, despre bine şi rău. Nu-i greu deloc să memorizăm cele zece porunci ale lui Dumnezeu, între care sunt: porunca a patra — „cinsteşte pe tatăl şi mamă-ta”, porunca a cincea — „nu ucide”, porunca a şaptea — „nu fura”, porunca a opta — „nu mărturisi fals”. Mai pe scurt se poate spune în felul următor: nu face şi nu dori altcuiva ceea ce nu-ţi doreşti ţie. Apropiate de poruncile Domnului sunt şi cerinţele morale ale altor religii mondiale. Este suficient să se respecte aceste porunci, pentru ca să nu se păşească pe o cale criminală. În viaţă apar diferite situaţii, când omul trebuie să cunoască o lege anumită, pentru ca să nu sufere el însuşi şi să nu provoace daune altora. De exemplu, cea referitoare la moştenire sau la locuinţă. În asemenea cazuri urmează să vă consultaţi cu cei care cunosc legile — cu avocaţi şi jurişti. Şi numai clarificând totul în amănunt — veţi putea adopta o decizie judicioasă, echilibrată, veţi putea să vă apăraţi interesele şi drepturile voastre.
Însărcinări:
... Câteodată îi părea că bolta cerească, atât de senină, nu este altceva decât, pur şi simplu, un balon albastru, roz sau argintiu etc. (cum vroia s-o vadă), o minge (noţiune terestră) pe care o putea arunca până unde dorea,.. iar ea se întorcea mereu la el. Nu-i plăceau norii cenuşii ce acopereau, noaptea, cerul cu toate stelele. În unele momente de reverie avea senzaţia că ele (stelele) sunt foarte aproape, dincolo de ceaţa subţire; le trimitea semnale cifrate în „graiul” lui şi aştepta ore întregi – nemişcat – vreun răspuns, de sus. Cele mai moderne ciberine până astăzi încearcă să le decodifice, dar nu reuşesc. Poate nici nu tăinuiesc vreun mesaj anume, ci sunt, pur şi simplu, vocile nedefinite ale instinctelor neformalizate, necodificate încă… Se simţea, deci, mai mult un fiu al cerului, decât al apei şi al nisipului ori lutului şi pietrei de pe fundul şi de la marginile mării. Primele picături de ploaie îl trezeau din somnolenţă; începea să salte peste valuri, să prindă orice strop ca pe un semnal al marelui ocean de sus. Se cufunda, însă, foarte desperat când îşi dădea seama că cerul vorbeşte nu cu el, ci cu apa, cu pământul, cu copacii uscaţi de pe mal care, în urma ploii, înfrunzeau şi înfloreau peste noapte, cu iarba ce începea să crească din piatra risipită. Odată a văzut cum cade o stea, a sărit s-o prindă. Parcă i-a rămas ceva din ultima ei ardere înecată în mare. Dar lumina a dispărut şi el a pornit să alerge nebun şi să prindă alte stele ce se înecau în străfunduri. Cineva, însă, i le fura de fiecare dată, chiar de sub aripi şi le împingea spre adâncuri tot mai mari, iar de acolo le azvârlea iarăşi pe cer, foarte departe. Noaptea, şi ea ca un balon negru, de data aceasta avea nişte mâini destul de lungi ca să ajungă mai repede decât el la fiecare astru cât de cât strălucitor… Cu timpul multe au început să nu-i placă. Nu înţelegea de ce semenii lui cei mari trebuiau numaidecât să-i înghită pe nişte peştişori minusculi. De ce nu-i lasă să mai crească. Îi era necaz nu numai pe rechini, balene, dar şi pe cei care semănau atât de mult cu el… Se simţea singur, era frate numai cu stelele pe care nici de cum nu le putea prinde în vâltoarea valurilor. … Cu timpul, însă, s-a pomenit că prinde şi el peştişori, se joacă cu ei, ţinându-i între dinţi, apoi… Nu-i înghiţea, nu putea să facă acest lucru (poate din simplul motiv că nu-i era foame – n. red.), ci, până la urmă, îi slobozea în valuri. O singură dată a avut ghinionul de a scăpa pe gât un peştişor auriu – cel mai frumos dintre toţi… Dar, s-a zbenguit, a sărit în sus până când l-a eliberat. ....
Însărcinări:
4. Сorespondența lui Ion Creangă cu Mihai Eminescu „Bădie Mihai... Ai plecat și mata din Iași, lăsând în sufletul meu multă scârbă și amăreală. Să dea Dumnezeu să fie mai bine pe acolo, dar nu cred. Dar, iartă și mata, căci o prietinie care ne-a legat așa de strâns nu poate să fie ruptă fără de ciudă din partea aceluia care rămâne singur. Această epistolie ți-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună, unde mata, uitându-te pe cerul plin cu minunății, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase… frumoase… Dar coșcogemite om ca mine, gândindu-se la acele vremuri, a început să plângă… „Bădie Mihai, nu pot să uit acele nopți albe când hoinăream prin Ciric și Aroneanu, fără pic de gânduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Iașul nostru uitat și părăsit de toți. Și dimineața când ne întorceam la cuibar, blagosloviți de aghiazma cea fără de prihană și atât iertătoare a Tincăi, care ne primea cu alai, parcă cine știe ce nelegiuire am făptuit și noi. Ți-aș scrie mai multișor, însă a venit Enăchescu și trebuie să plec cu dânsul la tipografie.” „ ... Ce-i cu Bucureștiul, de ai uitat cu totul Iașul nostru cel oropsit și plin de jidani? O fi musai viață burlăcească pe acolo, dar nu se cade să ne uiți prea de tot. Veronica a fost azi pe la mine și mi-a spus că și cu dânsa faci ca și cu mine. De ce? Ce rău ți-am făcut noi?! De Crăciun te asteptăm să vii. Tinca a pregătit de toate și mai ales „sarmalele“, care ție îți plăceau foarte mult. Eu am început să scriu, dragă Doamne, o comedie. Când voi isprăvio, nu știu. Atâta știu, că subiectul e copiat, așa cum prea bine știi că pot copia, e luat din viața de la sat, unde stau de când am părăsit Humuleștii. M-am întâlnit cu fratele Conta. La Iași ninge frumos de ast-noapte, încât s-a făcut drum de sanie. Ciricul e mai frumos acum. Vino, frate Mihai, vino, căci fără tine sunt străin.” „ … Slavă Domnului c-am primit vești de la tine! Eu te credeam mort și mă luam de dor cu amintirile, când erați în jurul meu, care acum vă fuduliți prin capitală. De ce lași pe Veronica să se zbuciume? Te-am așteptat de Crăciun să vii, dar… Acum stau lângă horn cu pisicile mele și mai pun rânduială în cele însemnări. Tu, te cerți cu politicienii prin Timpul; ce-ai pățit de te-ai făcut așa războinic? ” După Ion Creangă 402 de cuvinte Însărcinări:
5. Plecarea la școală Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul, în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamțului de atâtea veacuri! Dragi-mi erau tata și mama, frații și surorile, și băieții satului, tovarășii mei din copilărie, cu care, în zile geroase de iarnă, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara, in zile frumoase de sărbători, cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, prundul cu știoalnele, țarinile cu holdele, câmpul cu florile și mândrele dealuri, de după care-mi zâmbeau zorile în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi-mi erau șezătorile, clăcile, horele și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire! De piatră de-ai fi fost, și nu se putea să nu-ți salte inima de bucurie când auzeai, uneori în puterea nopții, pe Mihai scripcarul din Humulești umblând tot satul câte c-o droaie de flăcăi după dânsul și cântând. Și câte alte petreceri pline de veselie nu se făceau pe la noi, de-ți părea tot anul zi de sărbătoare! Vorba unei babe: „Să dea Dumnezeu tot anul să fie sărbători și numai o zi de lucru, și atunci să fie praznic și nuntă.” Apoi lasă-ți, băiate, satul, cu tot farmecul frumuseților lui, și pasă de te du în loc străin și așa depărtat, dacă te lasă pârdalnica de inimă! Și doar mă sileam eu, într-o părere, s-o fac a înțelege pe mama că pot să mă îmbolnăvesc de dorul ei... și să mor printre străini! ca văru-meu Ion Mogorogea, Gheorghe Trăsnea, Nică Oșlobanu și alții s-au lăsat de învățat și, despre asta, tot mănâncă pâine pe lângă părinții lor. Dar zadarnică trudă! Mama avea alte gânduri; ea îmi pregătea cu îngrijire cele trebuitoare, zicându-mi de la o vreme cu asprime: — Ioane, cată să nu dăm cinstea pe rușine și pacea pe gâlceavă!... Ai să pleci unde zic eu și Zaharia lui Gâtlan merge cu tine. Luca Moșneagu, megieșul nostru, vă duce cu căruța cu doi cai ca niște zmei. Ia, mai bine, repezi-te până la el de vezi, gata-i de drum? Că mâine des-dimineață, cu ajutorul Domnului, plecați. După Ion Creangă 348 de cuvinte Însărcinări: 1. Expuneți amănunțit textul. 2. Ce date noi cunoașteți despre învățătura lui Ion Creangă? Completați textul. 6. La hramul mănăstirii Neamțu Vodă Ştefan, călcând atunci în al patruzecilea an al vârstei, avea obrazul ars proaspăt de vântul de primăvară. Se purta ras, cu mustaţa uşor cărunţită. Avea o puternică strângere a buzelor şi o privire verde tăioasă. Deşi scund de statură, cei dinaintea sa, opriţi la zece paşi, păreau că se uită la el de jos în sus. Pe când suna încă axionul, vlădica Iosif înainta, cadelniţând între făcliile diaconilor, apoi, primind sfânta Evanghelie de la cei care i-o purtau, o înfăţişă măriei sale ca să-i sărute icoanele de smalţ, aşezate în chip de cruce. Vodă făcu semnul creştinesc şi sărută Evanghelia, apoi îndemnă printr-un semn mic, din ochi, pe coconul său să săvârşească acelaşi lucru. Poporul şi dregătorii se aplecară adânc în faţa slăvitei feţe a măriei sale. Prea sfinţitul sărută mâna cu pecetea de aur; Vodă îşi împlini aceeaşi datorie către bătrânul stareţ. Îndată medelnicerul sfântului lăcaş păşi înainte, înfăţişând pâinea şi sarea. Domnul frânse o viţă a colacului. Abia o atinse de buze şi se puse în mişcare cu pas viu. Prundul începu să sune de paşii cailor. Cum prea sfinţitul Iosif umbla greu în odăjdii, Vodă se opri zâmbind o clipă, şi porni iar mai domol, alături de călugăr. Vlădica are barbă înverşunată şi trup încălat, se gândea Jderul cel mititel, râzând în soare şi iscodind cu ochii toate. Ar vrea să grăiască, dar gâfâie şi nu poate. Întoarce ochii deznădăjduiţi către măria sa. L-ar ruga să păşească şi mai încet. A băgat de samă şi Alexăndrel-Vodă asta şi, ca un dezmierdat ce este, îşi îngăduie să zâmbească, înturnând fruntea şi privind soarele şi împrejurimile. A dat cu ochii de Jder cel mititel, care râde fără de sfială. Şi-au legat o clipă privirile. Ionuţ înţelege că Săndrel îşi aminteşte de el. „Îi pare bine, îşi urmează el gândurile. Suntem de o vârstă. Am să-i arăt eu meşteşugurile mele vânătoreşti.” După Mihail Sadoveanu 314 cuvinte Însărcinări: 1. Expuneți amănunțit textul. 2. Îmbogățiți textul cu descrierea hramului din localitatea în care trăiți.
În livezile mănăstirii mai erau încă meri înfloriţi: soarele îi pătrundea de o aburire trandafirie. Slujba dintâi se mântuise la biserica cea mare din cetăţuie, când toaca bătu din nou în turnul de la poartă, după care clopotul cel bătrân începu a suna rar, numai într-o dungă. Grămezile de oameni prinseră a se mişca neliniştite. Se întrebau întâi din ochi, apoi dând glas. O parte umplură medeanul de dinaintea intrării, în jurul fântânii şi a foişorului unde se slujea, iarna, sfinţirea apelor. Prea puţini, şi numai dintre cârmuitorii mănăstirii şi ai ţinutului, cunoscuseră din vreme vestea care se vădea acum. Câţiva slujitori aflaseră ştirea cu două zile mai-nainte şi o ţinuseră tăinuită de poporul care se îmbulzea la hram. Cu două zile în urmă, marţi, sosiseră doi călăraşi de la Suceava cu carte pentru vlădica Iosif. Unul poposise la mănăstire; al doilea trecuse mai departe spre Cetate, spre Vânători şi spre herghelia domnească de la Timiş la apa Moldovei, unde era rânduit de multă vreme, în slujba de comis, bătrânul Manole Păr-Negru, prieten de demult al răposatului Bogdan-Voievod, părintele măriei sale Ştefan-Vodă. Cartea pe care o cetise cu destulă greutate prea sfinţitul Iosif, punând între dânsa şi ochii sfinţiei sale o făclie de ceară, cuprindea vestea de sosire a măriei sale Ştefan-Vodă la hramul sfintei mănăstiri Neamţu.
Yüklə 482,17 Kb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||