Graiul românesc din Sêfdû

') Pygini Fab. 274: Arcades res divinas primi Diis fecerunt.—HerodotI lib. II. c 52: Efl-Dov 8s jtâv-u itpâîzpov ol ITeXasŢoi vl'îoisi Èitsu^éjisvoi.

') HerodotI lib. II. c. 51 şi 53. — I'Iatonis Cratylus (Ed. Didot, voi. II. p. 293). — Romanii încă atribuiau Pelasgilor riturile lor religiose. O vi di i Fast. lib. II. v. 281—282: înde Deum colimus, devectaque sacra Pelasgis Flamen adhuc prisco more Dialis agit.

") Arnohii lib. IV. 25. — Augustin! De civit. Dei, II. 29.

⁴) Festus, v. Lapidera. — Ciceronis Fam. 7. 12. — Gcllii lib. I, 21. - Şi astă-dî în inele părţî locuite de Români, ţeraniî j(5râ cu o petră în mână, ori punênd mâna pe petră iud. Covurluî, corn. CăvădinescI şi Mcstecăni).

') Livli lib. I. 24; IX. 5; XXX. 43. — Polybii lib. III. 26.

XXXII. PELASGII MERIDIONALI.

1. Pelasgil în peninsula Hemului.

Pelasgiî, poporul cel estins al lumii vechi, domnise în timpurile antc-istorice, nu numai peste continentul Eladeî, dar peste întregă peninsula Hemului.

Noi vom résuma aicï diferitele date, ce le aflăm în acesta privinţă la autorii grecescî.

Thessalia, teritoriul cel mai fertil şi mai frumos al Grecieï vechï, situat între munţiî Olymp, Ossa, Pelion şi Pind, purta o-dată numele de Pelasgicon Argos^J),Pelasgicon pcdion²), adecă câmpia Pelasgilor, şiPelasgia³).

Epirul, fera luï Pyrrhus, o regiune cu văi adânci, sălbatece şi în parte fertile, a fost o-dată locuit de Pelasgî ⁴). Aici se afla D o dona, metropolă religiosă a Pelasgilor din epoca homerică ⁶), unde suprema divinitate, ce guverna pămentul şi ceriul, era adorată sub numele naţional de «Joe al Pelasgilor», feue, ïïsXaaTowç «).

întreg Peloponesul, o ţeră acoperită cu păduri vaste, brăsdate de rîurî şi pâraie numerose, şi în condiţiunî forte favorabile pentru o viefă pastorală, se numise în vechime Pelasgia, după cum ne spun istoricii Acusilau ') şi Ephor ⁸).

Arcadia, o regiune încunjurată de tdte părţile cu munţi si locuită de un popor pastoral, cu moravuri simple si patriarchate, avuse o-dată numele de «Pclasgia» ⁹).

') Homerl Ilias. II. v. 681: rhXasfixiv ^vAp-[oţ. — Strabonis Gcogr. VIII. 6. 5.

^s) Strabonis Geogr. IX. 5. 22: rtsXaayixiv irsSiov.

') Hccat.iei Fragm. 334: ^CII ©EoaaXîa Se IhXao-fJa IxaXcîto à-ô rTsXoirfou toy jîaaiXeô-oa-noi; (Fragm. Hist, grace. I. Ed. Didot p. 25. — Cf. ibid. vol. IV. p. 501. — Eustathii Comm. in Dionysium v. 427.)

⁴) Strabonis lib. V. 2. 4: itoXXol Se xaï là 'Ilîtsipiur.xà l$vr\ IlîXaa-ctxà t'p-!)x'x«v,

•) Straboiils lib. VII. 7. 10.

«) Homcri Ilias XVI. 233.

*) Acusilai fragm. 11: IIsXaGfoc ù-f' ou -fj neXotriyyvjaoa %upK, ~t\ xal 'Anïa Xs-

Yo(J.évr), [iÉy^p'. 'l'apiaXiaç xal AapEcovjc, IleXaofJa exX^S-fj (Frag. Hist, graec. I. p. 101.)

⁸) Ephori fragm. 54: Koit tv]v lhXoicowr,-oy Se U^a-^lnv opoc xXr|8-?jvat (Ibid. p. 248). — Plinii lib. IV. 5. 1: Peloponnesus appellata et Pelasgia.

*) Stoph. Bjz. : 'Apxaoîa- èxaXeîto Ss IhXaoYÎv], iuç N'.xôXao; TCé|i,TCf(j. — Hci'odotl lib. I. 146: 'ApxàSîç DsXasYol. — Conferesce cu privire la Pelasgiî din Elada şi Bruck, Quue

s u l, regatul lui Agamemnon, celebru prin oraşele sale Mycena şi T'rvnt unde s'au descoperit în timpurile ndstre tesaure nepreţuite ale uneî 'vilisatiunî înmormântate pelasge, a fost de asemenea o patria a Pelasgilor. T-i Escbyl si Euripide, Argosul portă numele de Pela s g i a ^]).

Beoţia de asemenea, o ţeră avută de turme de oî, de ciredï de vite, . ergheliî de caT, unde se aflau faimoşii'munţi Parnas şi Helicon cu văile l r cele frumose dedicate divinităţilor, a fost în vechime locuită de Pelasgî ²). Tot ast-fcl si Attica, o simplă provincia agricolă, ne apare la începutul istorieî sale ca o regiune locuită de Pelasgî³). Athena, centrul vieţeî inte­lectuale si politice a Greciei vechi a fost întemeiată de Pelasgî. în timpul când Pelasgiî domnise peste Grecia, scrie Herodot, Athenieniï au fost Pelas^î *)• Zidul cel puternic, ce încunjura o-dată acropola Atheneî, era con­struit de Pelasgî, ïïsXasyw.èv tîî-/oî ⁵). Chiar şi în timpurile imperiuluî roman o parte din oraşul Atheneî purta numele de Palasgicon °).

Macedonia întregă, o ţeră cu ideale marî politice, şi stăpâna lumiî în timpurile luî Alesandru cel Mare, avuse în vechime o populaţiune pelasgă ⁷). Macedo, patriarchul naţional al Macedonieî, ne apare în vechia genealogia a poporelor din peninsula Hemului, ca un descendent al luî Pelasg ⁸). De asemenea scrie Herodot, că Pelasgiî, ce locuiau în regiunea Pinduluî, se numiau Macedoni °).

Vechile populafiunî ale Illyrieî, erau de aceeaşi naţionalitate cu Mace­donenii ¹⁰). Diferitele ginţî ale acesteî regiunî, Liburniî, Dalmaţiî, lapodiî,

/eteres de Pelasgis tradiderint. Dissertatio inauguralis historica, Vratislaviae, 1884.

') Aeschyli From. v. 860; Suppl. v. 250 scqq. — Euripitlis 'Oplstfjţ v. 675. 849. 1611; 'I'fi-flvsia -'f] ev A&Xîîc, v. 1494; 'ÏTp-xxXrjç uaivonsvot, v. 462. — EllStilthii Comm. in Dio-lysium, 347: Eôf.it'3-rjç te xaï toûc 'Apf eiouţ IljXoia-coùç otosv elr.uiv, IlâXat ITsXasTol, âavatSoc. il îîôtîpov. — Str.ibonis lib. VIII. 6. 9,

') Strabouis lib. IX. 2. 25: eTp-rjiai V "m t-îjv Do'.mtîav ţaDtr,v Èntfixr^âv irme Gpâxsc, isc«3â|ieyot toôç BoiOjToôc, xaï UeXaoToi v.ù.1 âXXoi pip^apoi. — Ibid. IX. 2. 3.

⁵) Hcrodoti lib. I. c. 57 : -A 'Awxèv «'vot è6v nsXaoYtxlv. — Cf. ibid. lib. VI. 137; 'fil. 94.

⁴) Hcrodotl lib. VIII. 24.

*} Hcrortoti lib. V. 64.- Fragm. Hist graec. II. 111. 17; IV. 457. 3.

') Strabonts lib. IX. 2. 3. - Cf. ibid. V. 2. 3; V. 2. 8.

') JustinUib. VII. 1. 1: Macedonia ... Emathia cognominata est. . Popul us elasg i.

^e) Apolloaorl Bibi. lib. III. 8. 1.

. '"• l- ⁵6: olxse ev ll-vSw MaxsSviv (sâ-voţ) xaXeuiievov

> ^PPlaiil Bell. Mithr. 55.

Dindariï, Brygiï, Byllioniï, Taulanţil, DasarefiT, Ardieiï, Dardaniï etc. au numc, moravuri şi tradifiunï pelasge.

Illyria aşa numită «barbara> purta din timpul luï August, numele de IHyris Romana.

în fine întreg teritoriul Thracieî, care într'o vechime depărtată cuprindea si populaţiunile omoglote din nordul Dunăriî de jos a fost de asemenea o teră pelasgă ^J). Troianiî şi Mysieniï, ne spune Herodot, făcuse în timpurile preistorice o mare espediţiune în Europa, şi dcnşiî supusese întregă T h raci a până la Marea ionică ^!J. O probă aşa dar, că Thracil constituiau în aceeaşi epocă una şi aceeaşi naţionalitate etnică cu Pelasgiî din Asia mică.

în fine poetul Eschyl ne înfăţiseză următdrca iconă despre estensiunea do-minaţiuniî pelasge în părţile de sud-ost ale Europei. Regele Pelasg din Argos

se esprimă ast-fel către Danaos: «Eu sunt Pelasg Domnul acestei teri.

Gintea Pelasgilor, numită ast-fel cu tot dreptul după numele mieû, regele lor, stăpânesce acesta ţeră. Eu domnesc peste tot pămc'ntul, din care se scoberă rîul Algos (Altos?) şi Strymonul, ce curge din partea de unde apune serele, între hotarele împerăţiel mele se află şi ţera Perrhebilor (din nordul Thessalieî) şi ţinuturile dincolo de Find lângă Paconï si munţii Dodonel (Epirul). Marca întrerupe, ce e drept, hotarele terci melc, însă domnia mea se estinde şi dincolo de mare, ér numele ţerel ace­steia este Apia» ³). Rîul cel important, de care ne vorbesce aici Pelasg, ce curgea de la marginea lumii, de unde apune serele, care îngheţa în timpul iernel ⁴) şi care se afla în zona de unde suflă vânturile cele reci ⁶), nu este nici de cum Strymonul Thracieî, ci Istrul cel faimos al Europei ⁶).

') în timpurile maî târdiî se mal amintesc în peninsula muntelui A t h o s unele resturi ale vechilor Pelasgî (Herodot, I. 57.--Strabo, VII. 35.--Thucyd i des, IV. 109).— Scymnus din Chio (Orb. Dcscr. v. 585) încă vorbesce de Pelasgioţiî emigraţi din Thracia în insulele Scyros şi Schinthos. — Cf. Giseke, Thrakisch-Pelasgische Stămrne der Balkanhalbinsel, pag. 25. 31.— Gooss (Skizzcn zur vorromischcn Cultur-geschichte der mittlcren Dunaugegcnden, in Archiv d. Vcr. f. sicbcnb. Lndskundc, N. F. XIV, p. lis): welche (lllyrier, Thraker) mit den Pclasgcrn Griechenlands und den Siculern Italiens identisch sind.

^l) Hcrodoti lib. VII. 20.— Strabo (XIII. 1. 31) de altă parte constată, că multe nume proprii sunt comune la Thracî şi la Troian î. — Mysieniï (Moîot), ce emigrase din rhracia în Asia mică, erau de aceeaşi origine şi limbă cu Mo es i sdu Mysii dintre Dunăre şi Hem. (Strabo, Xlt. 3. 3; VII. 3. 2; XIII. 1. 8).

') Aeschyli Suppl. v. 250.

') Acscliyli Persacus, v. 497.

*) Aeschyli Agamemnon, v 192.

') Plndni-l OJymp. III. 18.

în timpurile vechi rîurile cele mari, cu deosebire Istrul cel sfânt, (căruia . _sacrifică si Alesandru cel Marc), scrviau în locuţiunile oficiale spre a înfăţişa mărimea, puterea şi trăinicia unul imperiu.

Rcgiî cei vechi, după cum ne spune D in o n, da ordin se aducă apă din Istru si din Nil, pe care o conservau în tcsaurul lor, ca se probeze mărimea imperielor, şi în consecinţă, că ci sunt domniî tuturor *). Aceleaşi cugetărî voicsce se le esprime Pelasg, şi acesta este adevëratul înţeles al tradiţiuniî, pe care ne-a transmis'o Eschyl ²).

2. Pelasgiî în insulele Mării egee.

De la Cârpaci şi din peninsula liemuluî, Pelasgiî se respândise încă în cele mai depărtate timpuri preistorice prin tote insulele principale ale Ar-chipelaguluî.

Insula Lemnos consecrată dculul pelasg Vulcan, cum si insula vecină Imbros, amcnddue situate în apropiere de Dardanele, au fost locuite de Pelasgî, din o vechime forte obscură ⁸).

Insula Samothracc din aceleaşi părţi ale mării cgee, celebră prin cultul Cabirilor seu Corybanţilor, şi unde descălecase mai ântâiu Dardan, al doilea patriarch al poporului troian, avuse la început o populaţiune pelasgă «).

*) Dinouis fragm. 16 (in Fragm. Hist. gr. II. 92).

') Părerea luî Niebuhr despre Pelasgiî din Europa (Rômische Geschichte, I

Thcil. Berlin, Verlag Reimer, 1833 p. 56): Ich stehe an dem Ziel, von wo aus sich der

Krcis uberschaut, worin ich pelasgische Vôlker... al s fest angesessene, măch-

tige, ehrenvollc Nationen, in jener Zeit gcfundcn und erwiesen habe, die grôs-

Btentueils, vor unsrer hellenischcn Geschichte liegt. Nicht aïs Hypothèse, sondern mit

voiler historischer Uberzeugung, sage îch, dass eine Zeit war wo die Pclasger,

vielleicht damais das a usgedehnteste aller Vôlker in Europa, vom Padus und

Arnus bis gegen Bosphorus wohntcn . . . dass die nordlichcn Inscln im agăischen

Meer die Kette zwischcn den Tyrrhenern Asiens, und dem pelasgischen Argos er-

ie ten. — Niebuhr este singurul dintre istoricii germani, care începuse se aibă vederi

Bai clare asupra epocci pelasge. însă ictfna etnografică, ce ne-o presintă densul, nu e

-ompletă. în cercetările şi studiele sale asupra vechilor Pclasgî, densul avuse în vedere

iuraai peninsula italică şi balcanică. Atât i se părea de ajuns pentru istoria sa romană.

') Herodoti lib. VI. 140: M^tic^c & Ki^voţ . . . v_ţt xanavo-a; \\ •EXa'.ouvuot toû èv

"pso^^io _£; atjuvov îtpoTjYÔpsus élevai ex t-rjţ v-qoou toîs; ITeXaafoîot. — Strabonis lib.

v^xXîidvj; Zk tcpiitouç

(rtsXaoYoiJî) tu nspi A^jivcv «al "I
•t-at. — Herodoti lib. v. 26. — Strabonis lib. VII. frag. 35: Şx-r
" J t(o - -

₄. . tv, vt j

> Herodoti lib. ]]. 51. _ Slmboiiis lib. VII. fragm. 49. 50.

Tot ast-fel şi D e Io s, insula cea sfântă a anticităţiî grecesc!, unde Latona, pelasgă, persecutată de Junona, născuse pe deul cel poporal al lumii vechî, se numise o-dată Pelasgia, după cum scrie Nicanor Alexandrinul ^l).

Insula Creta, regatul luî Minos, a celuî maî mare legislator din epoca ante-troiană, patria adoptivă a Cureţilor seu Corybanţilor, ni se presintă de asemenea locuită de Pelasgî ^a).

Insula Şam os, patria filosofului Pythagora, a fost în vechime pelasgă ^s). Dionysiu Periegetul numcsce acostă insulă reşedinţa Junoneï pelasge ⁴).

Insula Lesbos, patria maî multor bărbaţi erudiţi şi escelenţl, de unde erau filosofii Pittac, Theophrast, Phanias, istoricii Hellanic şi Theophane, cântăreţii Arion şi Terpander, poetul Alceu şi poetesa Sapho, încă se nu­mise o-dată Pelasgia ⁵).

Chiar şi insula Rhodos, unde se afla una din cele şepte minuni ale lumii vechi, statua cea colosală de aramă consecrată Sorcluï (Solis colossus), a fost la început pelasgă ⁶).

De asemenea au fost locuite de Pelasgî, insula Scyros ⁷) si insula C h i o ⁸), al cărei locuitori se glorificau, că betrânul cântăreţ Homer a fost unul din cetăţenii lor.

în fine o insulă pelasgă a fost şi Eubea. Aici, după cum ne spun tra-diţiunile, dcscălecase Hellops, un fiu al lui Ion seu lanus, si de la acest Hellops insula Eubea a fost numită mal ântâiu Hellopia °).

3. Pelasgil în Asia mică, în Syria, Mesopotamia şi Arabia.

încă din timpurile primitive ale istoriei, rasa pelasgă se estinsese departe nu numai în continentul Europei dar şi în regiunile Asiei mici, pe câmpiile

*) Nlcnnorls Fragm. 11: AvjXoc sxaXecio x'/.l Hsiao-pa. (Cf. Fragm. Hist.

grace. III. 633).

•) Hoiuerl Odys. XIX. 177. — Hcrodoti lib. 1.173.—Diodori Siculi lib. V. 64. 80. 81.— Dioniysii Hulic. lib. I. 18. 1.

") Hcrodoti lib. I. 142. - Cf. ibid. lib. VII. 94.

⁴) Dlonysii Orb. Descr. v. 534.

⁵) Stnvbonis lib. V. 2. 4: vu. -pip tyjv Aéagov IIsXaaŢÎav slfi-rjuaoi. Herodoti lib. V. 26.
") Uiodori Siculi lib. V. 55 seqq. — Strabonis lib. X. 3. 7; XIV. 2. 7.

') Diodori Siculi lib. XI. 60. ') Straboula lib. XIII. 3. 3. ^s) Stephauus Byz., v. 'EXXonta.

le fertile ale Tigrului şi Eufratului şi pe ţermurclc oriental al Mcditeraneî ¹).

în ce privcscc Asia mică, geograful Strabo, născut în Cappadocia, scrie rmătorele: «că Pclasgiî au fost un popor mare, se potc documenta şi alte isv6re. Anume Menecrat Eiaita, în cartea sa despre «Originile ora-selor> ne spune, că întreagă regiunea maritimă, ce se numesce acum Ioni n înccpênd delà Mycale şi de la insulele vecine a format o-dată lo­cuinţele Pelasgilor» ²). Tot ast-fel ne scrie Hcrodot, că Ionien i î, carî trecuse din Achaia şi din Pelopones pe ţermurele Asieî mici (în Lydia şi în Caria) erau de naţionalitate Pelasgî.

între oraşele cele maî renumite ale Pelasgilor lonienî au fost Efesul şi

Miletul.

în E f es se afla templul cel magnific al Diane! Efcscne, una din minunile lumii vechi, unde acesta divinitate era înfăţişată, nu ca o virgină, ci după ideile religiose pclasgc, ca o mamă nutritôre a tuturor fiinţelor viï; avênd pcptul seu acoperit cu un mare numer de ţîţe ³).

Cu deosebire Miletul ajunsese la un grad înalt de prosperitate. Incurs de mal multe sccule, Miletul figurd-ză ca primul oraş maritim si comercial al lumiî vechi, rival al Fenicienilor, Cartagcnienilor şi al EtrusciJor. încă înainte de timpurile argonautice, Milcsienil devenise intermediari între porturile Me-diterancî si intre ţinuturile cele avute de turme, de cereale, de vin şi de metale, din nordul Mării negre şi al Dunării de jos. Cu deosebire în părţile despre Dacia, Milesienil întemeiasc o mulţime de agenţii, de stabilimente comerciale si têrgurï permanente.

Din Milet era Thaïes, unul din cel 7 înţelepţi aï lumii vechi si istoricul Hecatcu.

*) Ulcfciibach, Origines curopacac, p. 78: Zunachst hintcr dicscm thrakischcn S t am m e, wohnt, j c n se i t s an Jranier und Semiten grenzcnd, der pe Iii s-gischc, d. i. der (damais noch cinhcitlichc) griechisch-italische Stamm.

') Sirabonis lib. XIII. c. 3. 3: or. S' ol Ils^ac-ţoi fiéya -Jjv fftvoc, x«i Jx tyjç £M.i)c istopiac outoiţ EX(j.afc:up:îaO'aî 'o'j.j'.' Mîvfxf/âtT|î Ţ&5v ô 'lïXatfjî èv T&îţ rcîpl xt'.ssiov ifYjol tvjv napaXîav tt₍v vûv 'louviv.-rjv r.ûsav, ùxà MuxâXfjţ af/ţajxsvriv, uno UeXacŢuv otxeis&a'. jtpOTîpov xa! Tàç nX-f]3tov v-ijîouî. —-Œ ibid. lib., XIV. 2. 27. — Horodoti lib. VII. c. 94:

iiov;; %? S;cv p.-v y&ivov ev Ilîl.ojtovvrjaio olxsov Ev.'/Xîâvco HsXao-j-ol AîftaXî!;.—

UracV, Qaae vctcres de Pelas^is tmdidcrint, Vratislaviae, 1SS4, p. 49: Jam vero in Asia minore Pclasgi magnum atque continuum spatium obtincbant. Nam tota fere ora ad occasum vergens quondam Telasgis impieta fuisse putabatur: In

Caria ante Carcs Pclasgos ct Lelcges habitasse; totam oram loniam Pe-

^asgorum fuisse etc. Despre Pelasgiï din Caria amintcsce şi Mela (I. 16). După

eph. Byz. y. Nivof], Lelegii (cari locuiau în Pisidia şi Caria) erau de naţionalitate Pelasgî.

') l'aiisaniao lib. IV. 31. 6; VII. 5. 2.

O altă grupă însemnată de Pelasgï stabilitï pe litoralul Asicï micï, din sus de lonienî, o formau EoliI »). EÏ erau rCspândiţt prin tetă regiunea Troieî de la Cyzic până în apropiere de rîul Hermus în Lydia ²) şi aveau aceeaşi limbă ca şi Pelasgiî din Lesbos şi din Arcadia. După tradiţiunî Eoliî erau însă de origine din Thessalia. Cel mai avut, şi maî puternic oraş pe teritoriul acestor Eolî a fost Troia, cetate pelasgă incunjurată cu zidurï vechi cyclo-pice, construite după legendele grecescl de Apollo şi Neptun ^s).

Alte seminţiî vechî pelasge pe teritoriul Asieï micï erau Mysieniï *), Bithyniî ⁶), Phrygieniî ⁶) şi Cauconiî '), populaţiunî pastorale, carî încă din timpurî forte obscure emigrase acolo, unii din Mesia de la Dutvăre, alţiî din Scythia, din Thracia şi din Macedonia.

De aceeaşi origine cu Mysieniï şi Cariî erau Lydieniî⁸), o populaţiune avută, întinsă şi viteză, stabilită pe ţSrmurclc de apus al Asicï micï °) O parte din acestï Lydienï, după cum ne spune Herodot, trecuse în Italia sub numele de Tursenï ¹⁰).

Ufme numerose despre estensiunea etnică a Pclasgilor pe teritoriul Asicï micï maï aflăm în Lycia ¹¹), Paphlagonia ¹²), Pişi di a ^l3) Lycaonia, Cilicia şi Cappadocia ¹⁴).

') Herodotl lib. VII. 95: A'.oXsiţ ...... xai ţ'o itâ).?: xc/.)-î'i[j.syoi llsXao-jol.

>) Strnbonis lib. XIII. 1. 3. — Cf. Pansania lib. X. 24. 1.

») Jubaiuville, Leş pr. habit., I. p. 93. seqq.—Fior, Ethn. Untcrsuchung u. d. Pelasgcr. p. 14. <) Straltonis lib. VIII. 3. 2; XIII. 8. 1. —Plinii lib. V. 32. *) Herodot lib. VII. 75. — Strabonis lib. XII. 3. 3. «) Hcrodoti lib. VII. 73; V. 49; II. 2. ') Strabonis lib. VIII. 3. 17; XII. 3. 5. ») Hcrodoti lib. I. 171.

•) Numele etnic de Aoîoţ, .Au^;ioî (întocmai ca şi Eupoţ, lupoi etc., corespunde, în ce privescc vechia pronunţare, la forma Ludos, Ludi. Vechia patria a Lydienilor înainte de stabilirea lor în Asia mică se parc a fi fost in nordul Dunării de jos. Aristotcle amintia, ca un Scit cu numele Lydus aflase arta de a topi arama (Plinii VII. 57. 6: Aes conflare et. temperare, Aristoteles Lydurn Scythen monstrasse). în ţera Făgăraşului numele familiar de Lud maî esistă şi astă-c}î forte răspândit, în districtul Săliscii şi Tălmaciului se amintesce la a. 1383 un

") Lclegiî, cari locuiau în Pisidia erau de naţionalitate Pelasgî întocmai ca şi

Lelegil din regiunile Troieî şi Cariei. Cf. St e ph. B y z. v. Nive-r).—Strabonis lib.

XIII. l. 59. — în Iliadă (X. 426) Lelegiî sunt amintiţi lângă Cauconî si «divinii Pelasgï».

") Djpă vechil autori, Cappadociï efaû nnmaï un ram din aceeaşi trupină etnică cu

Tradiţiunca, că locuitorii din Lycaonia eraţi înrudiţi de apropo cu Ro­manii o aflăm esprimată şi în Novela 25 a împeratulul Justinian: L y c a o n u m gen tem . . • tradiderunt nobis qui vetera conscripserunt et naraverunt, quo-

o

niam est cognatissima Romanorum¹).

Mai notăm aici că istoricul Ephor din Eolia ²) amintesce în Asia mică ca populaţiunî barbare (seu emigrate din părţile de nord ale Eladeï) pe C iii c I, Lycil, Pamphylï ⁸), Bithynï, Paphlagonï, Mariandynï, Troieni, Carï, Pisidï, Mysienï, Chalybï, Phrygienï şi Milyenî *).

Vechil locuitori al Armeniei erau, după cum ne spune Herodot, descen­denţi al Phrygienilor ⁶). însă după Strabo originea Armenilor era din Thessalia. Un anumit A r m en u s, originar din oraşul Ar m en iu m în Thessalia, luase parte la espediţiunea Argonauţilor. Acest Armenus colonisa apoi pe omenii, ce-I luase cu sine, îii părţile de sus ale Eufratului şi Tigrului şi de aici numele de Armenia °).

în Syria şi în Mesopotamia întômpinam de asemenea o mulţime de localităţi, ce portă numiri vechi pelasge. Ast-fel aflăm în Syria: oraşele Ba-laneae, Deba, Chaonia, Arimara, Larissa, Mamuga, Chalybon, Barbarissus; munţii Amanus, Casius şi Libanus ⁷). In Mesopotamia⁸) oraşele: Deba, Ombrca, Dorbeta şi Nisibis °).

Frigieniî (Dicfcnbach, Orig. 44). — Unul din oraşele Cappadocieî despre Ar­menia era Dacusa Euphratis (Riese, Gcogr. lat. min. 92). — O altă vechia localitate a Cappadocieî purta numele de Rimnena, seu Romnena (Strabo, XII. 1. 4. Ed. Didot). — EI adorau pe Mama-marc sub numele de Mă şi pe Joe sub numele de zeu; Aaxî-r] (Strabo, Xil. 2. 3, şi 5. 1).

') Osenbriiggen, Corpus Iur. civ. P. III. 177. Nov. 25. — în vechile genealogii ale po-pdrelor, Lycaoniî erau consideraţi ca descendenţi din L y ca o n, fiul lui P el a s g,— Numele vechiû a! Lycaonilor a trebuit se fie în formă pelasgă Lucaoni şi Lucani. Acesta résulta nu numai din modul cum scriau Grecii numele Lycaonilor cu y = u, dar se confirmă şi prin înrudirea lor cu locuitorii din L u ca n i a (Oenotrii), cari încă se con­siderau ca descendenţi din Lycaon (Pherecydis fragm. 85).

') Epliorl fragm. 80 in Frag. Hist, grace. I. p. 258.

"} Pa m p h y 1 il după Herodot (VII. 91) eraù rëmasite aie Troianilor.

⁴) La Pliniu (V. 25. 1): Thracum soboles, Milyae.

') Herodotl lib. VII. 73. — Steph. Byz. v. v. 'Apnsvîa.

⁶) Strabouis lib. XI. 4. 8.

') Ptolcmnei lib. V. c. 14.

⁸) Ptolemael lib. V. c. 17.

⁹) Nisibis, la Philo Nasibis, la Uranius Nesibis, ar fi însemnat în limba Fenicienilor
«Petre adunate şi grămădite» (Steph. Byz. v. NioiŞi;). însă mal mult e de crecjut, că în

a propria a Pelasgilor acest cuvent avea aceeaşi însemnare, pe care o are şi astă-dî imba română: n as i p, n e şip, seu nisip (arena), adecă păment arid, năsipos.

Locuitorii primitivi aï P al es ti n cï înainte de invasiunea Ebreilor sunt de-scrişUn vechiul Testament ca <5menï rësboinicï si avênd o statură gigantică ^J). O parte însemnată din vechile localităţi ale Palestinei portă nume pelasge. Din aceste cităm aicî următorele: In Samaria: Scythopolis, Thirza, séû Tharsae; în Judea: Lydda, Rama seu Arimathia; în Perea, seu în ţinutul dincolo de Jordan: Raphana şi Scythopolis, despre care ne spune Pliniu, că era o colonia de SciţÎ ²).

în Arabia vechile numiri topografice încă au în mare parte un caracter pelasg. Ptolemeu atninf.esce aici oraşele: Istriana, Sătula; Rhadu (sat), Lugana, Carna, Sata, Domana, Baeba, Latha, Albana, Amara, Draga, Săraca, Deva, Delà, Lysa, Petra, Medana, Lydia, Suratha, Gavara, Aurana, Sora etc. ³). Ér la Pliniu maï aflăm şi oraşele: Thatice, Sandura, Nasaudum si Rhemnia *).

După cum vedem Pelasgil într'o epocă depărtată, după ce copleşiră cu triburile şi cu turmele lor întreg teritoriul Asieî inicî, făcură o mişcare de espansiune mal departe. Din Asia mică eî străbătură în Syria, Assyria, Pa­lestina, până în regiunile cele mal fertile ale Arabic! de lângă oceanul meri­dional, întemeiând peste tot locul diferite centre mari ale vieţel lor pastorale, agricole şt comerciale.

4. Pelasgiî in Egipet ţi Libya.

Curentul migraţiunil pelasge către părţile de sud se estinse şi peste re­giunea de nord a Africel.

încă din primele timpuri neolitice, am pute dice, chiar din ultimele tim­puri ale epoceî paleolitice ⁶) numerose triburi pastorale pelasge trecură de pe continentul Europei şi al Asiei anteriôre pe câmpiile cele fertile ale Nilului şi de aici în regiunile cele vaste ale Libye!.

în Libya încă aflăm un trib numit Nisibes şi o localitate Ari n a; ér pe teritoriul Ro­mâniei de astă-df întâmpinăm cinci sate numite Nisipî, Nisiptfsa şi Nisipuri.

') Deuteron. Cap. 2. 10-20; Cap. 3. 3—11. —losua, 12 4.

') Plinii lib. V. 16.

») Ptolcmacl lib. VII. 7; V. 16 şi 18.

⁴) Plinii lib. VI. 35. 1.

') Silexe paleolitice admirabil frumos tăiate, avônd tipul Saint-Acheul, au fost descoperite nu de mult în Algeria lângă satul Remchi (L'Anthropologie, Ann. XI, 1900, p. l scqq.).

Aceste triburi pastorale si rësboinice tot-o-dată, insă dotate cu calităţi rnarî civilisatdre, întemeiară cea d'ântâiu domnia politică peste Egipet.

Cea maî vechia dinastia cgiptenă, aşa numită a «deilor» era de naţio­nalitate pclasgă '). Grecii, după cum seim, încă atribuiau epitetul de Stot, séû «divinï», numaï Pclasgilor ²).

Saturn, unul din strămoşii ceï maî iluştri al rascï pelasge, domnise, după cum ne spun tradiţiunile istorice, nu numaï în Europa dar şi peste Egipet şi Libya ³).

Theba cea maî vechia şi mai grandiosă capitală a Egipetuluï porta un nume pelasg. Homcr o numesce cetatea cu averi' imense şi cu 100 de porţi ⁴). Mai esista încă tradiţiunea, că oraşul Thcba din Egipet a fost întemeiat de un rege pelasg, Ogygus din Beoţia ⁶), care trăise înainte de diluviul cel mare al lui Deucalion (Noe). în fine Thebaniî, după cum scrie Diodor, aveau aceeaşi tradiţiune ca şi Pelasgfihdin Europa, că eî sunt ceï maï vechî omeni de pe pămont ").

Religiunea cea vechia a Egiptenilor încă portă caracterul naţionalităţii pelasge.

Egipteniî, după cum ne spune Diodor, adorau la început ceriul şi pă-m en t u l, seu pe U ran si Gaea, pe care o numiau Mamă ⁷). De asemenea maî aflăm in Egipet şi cultul lui Saturn, al luî Amon, al Latoneî, al luî Apollo, Dianeï şi Ilithyieî, divinităţi pelasge ⁸).

în vechile papyre, pe carî preoţii egipteni le depuneau lângă corpul mu-mielor, se face adesc-orî amintire de ţera cea fericită şi divină din părţile de nord ale lumii vechi, situată lângă rîul cel mare şi sfânt, unde se au născut deiî şi unde migreză sufletele celor decedaţi ⁹).

Vechii locuitori aï Egipetuluï aveau aceeaşî credinţă a vieţeî după morte, pe care o aveau şi Pelasgiî din Europa, cu deosebire Hypeiboreiî. Columna Ceriului de pe Carpaţî figureză şi pe cutiele mumielor egiptene ca simbol al vieţeî eterne şi fericite ¹⁰).

') Cf. Mancthouis Fragmenta in Fiag. Hist, gracc.lt. p. 526 scqq. — Diodori lib. I. c. 13. ²) Vcdi pag. 669. ') Diodori Siculi lib. I. 13. ⁴) Homcri Ilias IX. v. 381—333. *) Tzctzes in Lycophron v. 1206. *) Diodori Siculi lib. I. 50. ') Diodori Siculi lib. I. 12.

⁸J Herodoti lib. IF. 155. 156. - Diodori Sicali lib. II. 12-13. — rtolcinnci lib. IV. 5.— riinii lib. V. n. i.