Gramatica limbii turce substantivele (İSİmler)

GRAMATICA LIMBII TURCE

SUBSTANTIVELE (İSİMLER)

PLURALUL SUBSTANTIVELOR (İSİMLERİN ÇOĞUL YAPILMASI)

Majoritatea substantivelor formeză pluralul adăugând -ler SAU -lar.

Singular (TEKİL)	Plural (ÇOĞUL)
câine (kopek)	câini (köpekler)
carte (kitap)	cărţi (kitaplar)
trandafir (gül)	trandafiri (güller)
cutie (kutu)	cutii (kutular)
un ţipăt (bir çığlık)	ţipete (çığlıklar)
o muscă (bir sinek)	muşte (sinekler)
un oraş (bir şehir)	oraşe (şehirler)
o doamnă (bir bayan)	doamne (bayanlar)
un copil (bir bebek)	copii (bebekler)

Limba turcă nu are forme neregulate.

TIMPURILE (ZAMANLAR)

PREZENTUL SIMPLU (GENİŞ ZAMAN)

Trebuie să adăugaţi –er la sfârşitul verbului.

Eu beau lapte în fiecare zi. (Ben) her gün süt içerim.

Tu bei lapte în fiecare zi. (Sen) her gün süt içersin

El bea lapte în fiecare zi.

Ea bea lapte în fiecare zi. (O) her gün süt içer.

El/ea (obiect) lapte în fiecare zi.

Noi bem lapte în fiecare zi. (Biz) her gün süt içeriz.

Voi beţi lapte în fiecare zi. (Siz) her gün süt içersiniz.

Ei/ele beau lapte în fiecare zi. (Onlar) her gün süt içerler.

Exemple:

a. El merge la şcoală în fiecare dimineaţă. (O) her sabah okula gider.
b. Ea întelege limba engleză. (O) ingilizce anlar.
c. El amestecă nisipul cu apa. (O) su ve kumu karıştırır.
d. El încearcă din greu. (O) çok çalışır.
e. Ei îi place să cânte la pian. (O) piano çalmayı çok sever.

Exemplu: a gândi, prezent simplu (geniş zamanda “düşün” fiili)

Afirmativ (OLUMLU)	Interogativ (SORU)	Negativ (OLUMSUZ
Eu gândesc (Düşünürüm)	Gândesc? (Düşünür müyüm?)	Nu gândesc. (Düşünmem)
Tu gândeşti (Düşünürsün)	Gândeşti? (Düşünür müsün?)	Nu gândeşti. (Düşünme)
El/ea gândeşte (Düşünür)	Găndeşte? (Düşünür mü?)	Nu gândeşte. (Düşünmez)
Noi gândim (Düşünürüz)	Gândim? (Düşünür müyüz?)	Nu gândim. (Düşünmeyiz)
Voi gândiţi (Düşünürsünüz)	Gândiţi? (Düşünür müsünüz?)	Nu gândiţi. (Düşünmessin)

P:S: Pentru a forma propoziţii negative la prezentul simplu trebuie să adăugaţi –me, - ma la sfârşitul verbului. Pentru a forma întrebări trebuie să adăugaţi –mü la sfârşitul verbelor

De exemplu verbul este Git (a merge), forma negativă este Gitme (nu merge)

TIMPURILE (ZAMANLAR)

PREZENTUL CONTINUU (ŞİMDİKİ ZAMAN)

1. PREZENTUL CONTINUU, formă

În limba turcă trebuie să adăugaţi–iyor la sfârşitul verbului pentru a forma prezentul continuu.

Afirmativ
Subiect	Verb	-iyor
ea	vorbeşte
O	konuş	uyor.
Onlar	konuş	uyorlar.
Negativ
Subiect	Verb	-m/iyor
ea	nu vorbeşte
O	konuş	m/uyor.
Interogativ
Subiect	Verb	-m/iyor/mu?
ea	vorbeşte?
O	konuş	muyor mu?

Exemplu: a merge, prezent continuu

Afirmativ (OLUMLU)	Negativ (OLUMSUZ)	Interogativ (SORU)
Eu merg (Ben gidiyorum)	Eu nu merg (Ben gitmiyorum)	Eu merg? (Ben gidiyor muyum?)
Tu mergi (Sen gidiyorsun)	Tu nu mergi. (sen gitmiyorsun)	Tu mergi? (Sen gidiyor musun?)
El/ea merge (O gidiyor)	El/ea nu merge (O gitmiyor)	El/ea merge? (O gidiyor mu?)
Noi mergem (Biz gidiyoruz)	Noi nu mergem (Biz gitmiyoruz)	Noi mergem? (Biz gidiyor muyuz?)
Voi mergeţi (Siz gidiyorsunuz)	Voi nu mergeţi (Siz gitmiyorsunuz)	Voi mergeţi? (Siz gidiyor musunuz?)
Ei merg (Onlar gidiyorlar)	Ei nu merg (Onlar gitmiyorlar)	Ei merg? (Onlar gidiyorlar mı?)

TIMPURILE (ZAMANLAR)

PERFECTUL COMPUS (GEÇMİŞ ZAMAN)

PERFECTUL COMPUS, FORMă

În limba turcă trebuie să adăugaţi –di, -dı la sfârşitul verbului.

Exemplu: a merge, perfect compus.

Afirmativ (OLUMLU)	Negativ (OLUMSUZ)	Interogativ (SORU)
Eu am mers (Ben yürüdüm.)	Eu nu am mers (Yürümedim)	Eu am mers? (Yürüdüm mü?)
Tu ai mers (Sen yürüdün)	Tu nu ai mers (Yürümedin)	Tu ai mers? (Yürüdün mü?
El/ea a mers (O yürüdü)	El nu a mers (Yürümedi)	El a mers? (Yürüdü mü?)
Noi am mers (Biz yürüdük)	Noi nu am mers (Yürümedik)	Noi am mers? (Yürüdük mü?)
Voi aţi mers (Siz yürüdünüz)	Voi nu aţi mers (Yürümediler)	Voi aţi mers? (Yürüdünüz mü?)
Ei au mers. (Onlar yürüdüler)	Ei nu au mers (Yürümediler)	Ei au mers? (Yürdüler mi?

Exemple:

a merge

a. El a mers intr-un club aseară. (Dün akşam bir klübe gittiler)

b. El a mers la cinema aseară? (Dün akşam sinemaya gittiniz mi?)
c. El nu a mers la culcare devreme aseară. (Dün gece erken yatmadı)

TIMPURILE (ZAMANLAR)

VIITORUL (GELECEK ZAMAN)

Viitorul, formă

Pentru a exprima viitorul trebuie să adăugaţi–cek, -cak la sfârşitul verbului.

Exemplu: a vedea, viitor

Afirmativ (OLUMLU)	Negativ (OLUMSUZ)	Interogativ (SORU)
Eu voi vedea (Göreceğim)	Eu nu voi vedea (Görmeyeceğim)	Eu voi vedea?? (Görecek miyim?)
Tu vei vedea (Göreceksin)	Tu nu vei vedea (Görmeyeceksin)	Tu vei vedea?? (Görecek misin?)
El/ea va vedea (Görecek)	El nu va vedea (Görmeyecek)	Ea va vedea? (Görecek mi?)
Noi vom vedea (Göreceğiz)	Noi nu vomvedea (Görmeyeceğiz)	Noi vom vedea? (Görecek miyiz?)
Voi veţi vedea (Göreceksiniz)	Voi nu veţi vedea (Görmeyeceksiniz)	Voi veţi vedea? (Görecek misiniz?)
Ei vor vedea (Görecekler)	Ei nu vor vedea (Görmeyecekler)	Ei vor vedea? (Görecekler mi?)

ARTICOLUL HOTĂRÂT (BELİRLİ ARTİKEL)

-ul; -a (BİR)

ARTICOLUL NEHOTĂRÂT (belirsiz artikel)

UN / O (BİR)

În limba turcă articolul hotărât şi articolul nehotărât au aceeaşi formă: BİR. Însă la plural nu se foloseşte nici un articol.

Exemplu:

Un băiat (Bir çocuk)
Un măr (Bir elma)
O maşină (Bir araba)
O portocală (Bir portakal)
O casă (Bi rev)
O operă (Bir opera)

TIPURI DE ADVERBE

ADVERBE INTEROGATIVE (SORU SÖZCÜKLERİ)

Acestea sunt:

De ce (Neden, Niçin) , unde (Nerede), cum (Nasıl), când (Ne zaman)

De obicei ele se pun înaintea verbului.

Exemple:

• 
  De ce ai întârziat atât? (Neden bu kadar geç kaldın?)
  
• 
  Unde este paşaportul meu? (Pasaportum nerede?)
  
• 
  Ce faci? (Nasılsınız?)
  
• 
  Cât costa acea haină? (Şu palto kaç lira?)
  
• 
  Când ajunge trenul?
  

PRONUMELE PERSONALE (ŞAHIS ZAMİRLERİ)

PRONUMELE PERSONALE (ŞAHIS ZAMİRLERİ)
Subiect Özne	Indirect Obje – zamir	Reflexiv refleksif
Eu (Ben)	Mie, pe mine (Beni)	Eu însumi/însămi (Kendi kendime)
Tu (Sen)	Ţie, Pe Tine (Seni)	Tu însuţi/însăţi (Kendi kendine)
El (O)	Lui, pe el (onu)	El însuşi (Kendi kendine)
Ea (O)	Ei, pe ea (onu)	Ea însăşi (Kendi kendine)
El/ea (O)	Ei/lui, pe el/pe ea (onu)	El însuşi/ ea însăşi (Kendi kendine)
Noi (Biz)	Nouă, pe noi (bizi)	El însuşi/ ea însăşi (Kendi kendimize)
Voi (Siz)	Vouă, pe voi (Sizi)	Voi înşiva/înseva (Kendi kendinize)
Ei (Onlar)	Lor, pe ei (Onları)	Ei înseşi/ ele însele (Kendi kendilerine)
PosESIVE (SAHİPLİK)
adjective (SIFAT)	pronume (ZAMİR)
Meu, mea, mei, mele (Benim)	Al meu, a mea, ai mei, ale mele (Benim ki)
Tău, ta, tăi, tale (senin)	Al tău, a ta, ai tăi, ale tale (Senin ki)
Lui/său, lui/sa, lui/săi, lui/sale (Onun)	Al lui/său, a lui/sa, ai lui/săi, ale lui/sale (Onun ki)
Ei/său, ei/sa, ei/săi, ei/sale (Onun)	Al ei/său, a ei/sa, ai ei/săi, ale ei/sale (Onun ki)
Lui/ei/său, lui/ei/sa, lui/ei/săi, lui/ei/sale (Onun)	Al lui/ei/său, a lui/ei/sa, ai lui/ei/săi, ale lui/ei/sale
Nostru, noastră, noştri, noastre (Bizim)	Al nostru, a noastră, ai noştri, ale noastre (Bizim ki)
Vostru, voastră, voştri, voastre (Sizin)	Al vostru, a voastră, ai voştri, ale voastre (Sizin ki)
Lor, lor, lor, lor (Onların)	Al lor, a lor, ai lor, ale lor (Onların ki)