Grefier : I. B



Yüklə 38.46 Kb.
tarix08.04.2018
ölçüsü38.46 Kb.




Dosar nr(...)

R O M Â N I A


CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECTIA CIVILĂ


DECIZIE Nr. 317

Şedinţa publică de la 03 T. 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE : (...) (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) M.

GREFIER : I. B.

S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de T. N. împotriva încheierii de şedinţă pronunţată în dosarul nr(...) al T r i b u n a l u l u i I a ş i ,la data de 14 mai 2008.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă avocat E. S. pentru recurentul T. N.,consilier juridic D. pentru intimaţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie I şi avocat M. D. pentru intimatul T. Ş.,lipsă fiind intimaţii E. M.,N. M. şi R U..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată.

La dosar s-a depus prin serviciul de Registratură întâmpinare formulată de intimatul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative,duplicatul fiind comunicat din oficiu de către instanţă şi recurentului T. N. spre luare la cunoştinţă.

Prin Serviciul de Registratură s-a depus şi întâmpinare formulată de intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului I,cu duplicat.

Avocat M. pentru intimatul T. Ş. depune la dosar întâmpinare,cu duplicat.

Se înmânează duplicatul întâmpinărilor formulate de intimaţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului I şi T. Ş. apărătorului recurentului T. N. spre luare la cunoştinţă.

Avocat E. pentru recurentul T. N. depune la dosar chitanţa nr. (...) din 26 iunie 2008 în sumă de 4 lei şi timbru judiciar în sumă de 0,15 lei prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar ,certificat medical nr. 11976 din 01.09.2008 şi bilet de externare din 01.09.2008.

Avocat M. D. pentru intimatul T. Ş. şi consilier juridic D. pentru intimaţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului I precizează că au depus întâmpinări la termenul de astăzi întrucât pentru primul termen de judecată nu li s-au comunicat motivele de apel.

Instanţa lasă dosarul la ordine pentru a se lua cunoştinţă de întâmpinările depuse pentru termenul de astăzi.

La a doua stricare se prezintă recurentul T. N. asistat de avocat E. S.,consilier juridic D. pentru intimaţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului I şi avocat M. pentru intimatul T. Ş.,lipsă fiind celelalte părţi.

Nemaifiind alte cereri de formulat,instanţa consideră recursul în stare de judecată şi dă cuvântul la dezbateri.

Avocat E. pentru recurentul T. N. având cuvântul,arată că a formulat recurs împotriva încheierii pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i la data de 14 mai 2008,prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 19 alin. 3 Cod procedură civilă până la rezolvarea definitivă a cauzei penale.

Apărătorul susţine că ceea ce solicită recurentul T. N. este just şi legitim,având în vedere că a depus la dosar certificate medicale prin care a făcut dovada că fiica sa este în spital,negăsindu-se nici o soluţie pentru extragerea glonţului,fiind astfel necesară o operaţie ce trebuie efectuată în străinătate . Arată că părinţii nu au posibilităţi financiare să suporte o astfel de operaţie ,iar cei vinovaţi şi Statul nu o plătesc.

Cauza suspendării o reprezintă art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă,însă în acest text de lege se prevede că instanţa poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

Apărătorul susţine că la data când s-a dispus suspendarea nu era în posesia adresei Parchetului de pe lângă Curtea de A P E L I A Ş I ,prin care se comunica faptul că nu a fost începută urmărirea penală.

În aceste condiţii,cazul de suspendare prevăzut de art. 19 alin. 2 Cod procedură penală se subsumează dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.

Avocat E. susţine că a formulat recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea,apreciind că această încheiere este nelegală şi solicită admiterea recursului,casarea încheierii şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii la T r i b u n a l u l I a ş i.

Consilier juridic D. pentru intimaţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului I având cuvântul,solicită respingerea recursului având în vedere atât motivele invocate în întâmpinările depuse la dosar,cât şi faptul că la data judecării cauzei la T r i b u n a l u l I a ş i ,recurentul T. N.,prin apărător a susţinut că dispoziţiile art. 19 din C o d u l d e procedură penală sunt imperative,această susţinere fiind consemnată în încheiere. Prin ceea ce s-a invocat în recurs şi ce s-a susţinut oral la termenul de astăzi se contrazice cu ceea ce s-a invocat la T r i b u n a l u l I a ş i.

Consilier juridic D. solicită a se avea în vedere şi dispoziţiile Legii nr. 218/2002 potrivit cărora este absolvit de răspundere poliţistul care a provocat o vătămare în exerciţiul funcţiunii. Urmează ca pe calea acţiunii penale să se stabilească dacă poliţiştii au acţionat legal sau nu ,fiind astfel necesară suspendarea acţiunii civile până la soluţionarea cauzei penale.

Solicită respingerea recursului şi menţinerea încheierii T r i b u n a l u l u i I a ş i.

Avocat M. D. pentru intimatul T. Ş. având cuvântul,susţine că recurentul,prin apărător a mai depus la dosar certificate medicale,al căror duplicat nu a fost însă comunicat intimaţilor spre luare la cunoştinţă.

Apărătorul susţine că motivele de recurs sunt formulate pe un anumit temei,iar prin concluziile orale s-au invocat dispoziţiile art. 41 pct. 1,adică un alt temei juridic.

Indiferent de temeiul suspendării judecării cauzei,recurentul a formulat recurs împotriva unei încheieri prin care i s-a dat dreptate.

Solicită a se avea în vedere că la termenul din data de 14 mai 2008,la T r i b u n a l u l I a ş i,intimatul T. Ş. a lăsat la aprecierea instanţei suspendarea judecării cauzei,având în vedere că instanţa a pus în discuţie suspendarea şi a preconizat că probabil măsura suspendării va fi admisă.

Ulterior,i s-a părut curios faptul că recurentul T. N. a formulat recurs împotriva încheierii prin care instanţa a dat curs solicitării sale.

Apreciază că recursul formulat de T. N. împotriva încheierii de suspendare este un recurs pe lângă lege,fiind un recurs formulat împotriva unei încheieri prin care i s-a dat dreptate. Calea legală pe care recurentul ar fi trebuit să o urmeze cu privire la încheierea de suspendare era cu totul alta şi temeiul de drept altul.

Avocat M. cere respingerea recursului şi solicită a se avea în vedere că prestaţia intimaţilor a fost corectă pe parcursul procesului şi nu trebuie sancţionaţi cu o eventuală plată a cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentului recurs.

Apreciază că dreptul procesual se exercită în anumite limite şi faptul că ulterior recurentul,prin apărător a apreciat ca nu îi place soluţia şi a formulat recurs reprezintă de fapt un aspect,o modalitate de a şicana părţile,care sunt de bună credinţă.

Solicită cheltuieli de judecată.

Avocat E. pentru recurentul T. N. având cuvântul în replică,arată că prezenta cauză se judecă după procedura civilă,însă dispoziţiile art. 19 Cod procedură penală sunt imperative. Arată că la instanţa de fond nu a avut cunoştinţă despre faptul că nu s-a început urmărirea penală,întrucât dacă ar fi ştiut în mod evident nu ar fi fost de acord cu suspendarea.

Apărătorul susţine că nu a înţeles să facă şicane părţilor,însă fiica recurentului este afectată şi suferă,iar potrivit art. 244 indice 1 Cod procedură civilă se poate formula recurs împotriva oricărei încheieri prin care s-a dispus suspendarea.

Solicită admiterea recursului.

Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,

CURTEA DE APEL :
Asupra recursului civil de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Reclamantul T. N. în calitate de părinte al minorei T. Grădina, la data de 22.10.2007 a chemat în judecată pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Inspectoratul Judeţean de Poliţie I, E. M. – Şeful Inspectoratului de Poliţie al Judeţului I, R E. – Şeful Detaşamentului de Intervenţie Rapidă a Poliţiei Judeţului I, N. M. – Şeful Poliţiei Municipiului I şi T. Ş. din Detaşamentul de Intervenţie Rapidă a Poliţiei Municipiului I pentru a fi obligaţi în solidar la plata sumei de 2.200.000 Euro.

În motivarea acţiunii reclamantul arată că în dimineaţa zilei de 20.07.2007, orele 430, în comuna D., judeţul I a avut loc o descindere a organelor de poliţie, fiind folosite armele din dotare. Fiica sa minoră a fost împuşcată, fiind supusă unei intervenţii chirurgicale, însă nu s-au putut scoate toate alicele, fiind necesară o operaţie la o clinică din Germania.

Suma pretinsă reprezintă echivalentul prejudiciului produs de prepuşi, primii doi pârâţi, iar de ceilalţi prin ordinele date şi acţiunile directe.

În drept cererea este întemeiată pe dispoziţiile art.1000 al.3, art.998, art.999 Cod civil.

T r i b u n a l u l I a ş i, prin încheierea din 14 mai 2008 dată în dosarul (...), în temeiul art.19 al.3 Cod procedură penală dispune suspendarea cauzei până la rezolvarea definitivă a cauzei penale ce face obiectul dosarului nr.331/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de A P E L I A Ş I.

În luarea măsurii tribunalul reţine că pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de A P E L I A Ş I se află înregistrat dosarul penal nr.331/P/2007 ce are înrâurire hotărâtoare asupra faptei ce a determinat promovarea acţiunii de faţă şi faţă de dispoziţiile art.19 alin.3 Cod procedură penală care prevăd că, poate să pornească acţiune în faţa instanţei civile persoana vătămată care s-a constituit parte civilă sau pentru care s-a pornit din oficiu acţiunea civilă în procesul penal, dar acesta a fost suspendat, iar în caz de reluare a procesului penal, acţiunea introdusă la instanţa civilă se suspendă.

Împotriva încheierii T r i b u n a l u l u i I a ş i a declarat recurs T. N., încadrând motivele de recurs în art.304 pct.9 şi art.304 ind.1, art.244 ind.1 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivului de recurs se susţine nelegalitatea încheierii, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art.19 al.2 Cod procedură penală care se subsumează dispoziţiilor art.244 al.(1) şi (2) Cod procedură civilă, măsura fiind pusă în discuţie din oficiu de instanţă.

Susţine recurentul că reclamantul nu şi-a exercitat dreptul de opţiune cu privire la acţiunea civilă, iar în situaţia în care nu s-a început urmărirea penală împotriva făptuitorilor nu sunt incidente dispoziţiile art.19 alin.(2) şi (3) Cod procedură penală, şi cu atât mai puţin nu-şi au aplicare dispoziţiile art.244 alin.(1) pct.2 Cod procedură civilă.

În susţinerea recursului depune comunicarea Parchetului de pe lângă Curtea de A P E L I A Ş I nr.331/P/2007 din 3.06.2008, din care rezultă că în dosarul nr.331/P/2007 în care T. N. a formulat plângere împotriva ofiţerilor de poliţie E. M., R E. ş.a. se efectuează acte premergătoare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art.20 raportat la art.174 Cod penal, art.180, art.182, art.250 Cod penal.

Prin întâmpinare Ministerul Internelor şi Reformei Administrative susţine că prevederile art.244 alin.(1) pct.2 reglementează un caz de suspendare facultativă a judecăţii şi anume, când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da. U. rezolvării acţiunii civile până la soluţionarea irevocabilă a celei penale este certificată şi consacrată de prevederile art.19 Cod procedură penală, sens în care sunt şi dispoziţiile art.22 al.(1) Cod procedură penală privind autoritatea lucrului judecat.

Se arată că instanţa de fond corect a suspendat judecata şi potrivit dispoziţiilor art.200 Cod procedură penală, conform cărora urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, identificarea făptuitorilor şi în stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul pentru a se dispune trimiterea în judecată.

Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Reclamantul a investit tribunalul cu acţiune civilă, întemeiată pe dispoziţiile art.1000 al.3, art.998-999 Cod civil, a cărei judecată are loc potrivit dispoziţiilor C o d u l u i d e procedură civilă.

Faptul că reclamantul a formulat şi plângere penală împotriva pârâţilor persoane fizice nu împiedică exercitarea acţiunii civile, în instanţa civilă. Întreruperea judecăţii acţiunii civile poate fi dispusă numai în cazurile şi cu îndeplinirea condiţiilor cerute de C o d u l d e procedură civilă între care şi suspendarea reglementată prin art.242-245 ce constituie dreptul comun.

Dispoziţiile C o d u l u i d e procedură penală, privind judecarea acţiunii civile (art.14-art.22) alăturat sau nu celei penale,cât şi a părăsirii instanţei civile, sesizată anterior punerii în mişcare a acţiunii penale, sunt aplicabile numai în cazul în care fapta cauzatoare de prejudiciu este şi infracţiune.

Persoana vătămată definită prin art.24 Cod procedură penală are dreptul de a alege modalitatea prin care exercită acţiunea civilă, în cadrul procesului penal, ori în instanţa civilă.

În raport de dispoziţiile C o d u l u i d e procedură civilă prevederile art.19 Cod procedură penală constituie lege specială, ce reglementează dreptul persoanei vătămate, constituită parte civilă în procesul penal, personal sau prin reprezentant de a se adresa instanţei civile.

Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia (art.22 al.1 Cod procedură penală), care sunt şi componente ale răspunderii civile delictuale (art.998, art.999 Cod civil) pe care îşi întemeiază pretenţiile reclamantul.

În art.19 al.(2) Cod procedură penală se prevede că „judecata în faţa instanţei civile se suspendă până la rezolvarea definitivă a cauzei penale”, ca regulă, de la care sunt şi excepţii limitativ prevăzute de lege, situaţii în care procesul penal este întrerupt ori partea vătămată a sesizat instanţa civilă anterior punerii în mişcare a acţiunii penale.

Măsura suspendării judecăţii s-a dispus de tribunal în temeiul art.19 al.3 Cod procedură civilă care prevede: „De asemenea poate să pornească acţiune în faţa instanţei civile persoana vătămată care s-a constituit parte civilă sau pentru care s-a pornit din oficiu acţiunea civilă în procesul penal, dacă acesta a fost suspendat. În caz de reluare a procesului penal, acţiunea introdusă la instanţa civilă se suspendă”.

Din lucrările dosarului rezultă că în instanţa civilă acţiunea a fost pornită la data de 22.10.2007, anterior sesizării organului de urmărire penală, acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare, procesul penal nu a fost suspendat, astfel că nu poate fi nici reluat.

La plângerea părţii vătămate sunt efectuate acte premergătoare conform art.224 Cod procedură penală, iar urmărirea penală nu a început.

În consecinţă, nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art.19 al.3 Cod procedură penală pentru a se dispune suspendarea de instanţa civilă.

La situaţia de fapt dovedită, acţiunea civilă fiind pornită în instanţa civilă, sunt incidente dispoziţiile art.19 al.(4) Cod procedură penală şi nu cele ale art.19 al.(3) Cod procedură penală, cum greşit a reţinut tribunalul.

Faptul că reclamantul, în primă instanţă a lăsat la aprecierea instanţei aplicarea art.19 Cod procedură penală, nu-l lipseşte de dreptul de a exercita calea de atac a recursului, conform art.244 ind.1 Cod procedură civilă, pe toată durata suspendării.

Instanţa de control judiciar are competenţa de a stabili legalitatea suspendării, motivele de recurs invocate pot fi încadrate în art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Suspendarea acţiunii civile până la rezolvarea acţiunii penale, cum se susţine în întâmpinare de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative nu este absolută, ci poate fi dispusă numai în situaţie de excepţie, a prevederilor comune de drept procesual civil şi penal interpretate şi în aplicarea art.6 CEDO a termenului rezonabil. Cum nu este îndeplinită în cauză, condiţia de punerea în mişcare a acţiunii penale, măsura dispusă este nelegală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.312 Cod procedură civilă Curtea admite recursul, casează încheierea şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii la tribunal.

Pentru aceste motive,

În numele legii,



DECIDE:
Admite recursul declarat de T. N. împotriva încheierii de şedinţă pronunţată în dosarul nr.(...) al T r i b u n a l u l u i I a ş i, la data de 14.05.2008, încheiere pe care o casează.

Trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 3.09.2008.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C.S.V. P.G. P.L.

Grefier,

Red.C.S.V.

Tehnored.C.M.

T r i b u n a l u l I a ş i:



-E. D.

23.IX.2008.-



2 ex.-

Dostları ilə paylaş:


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə