Seminarul Teologic “Sf. Ioan Gură de Aur” Târgovişte
Autori:
elevii Florentin Gheorghe şi Cosmin Cârstea;
Coordonator:
Prof. Luminiţa Miloiu;
Prezentare:
Colegiul Naţional “Nicolae Titulescu” Pucioasa, 4 iunie 2010;
Integrarea europeana a avut ca obiectiv depăşirea conflictelor şi a fragmentării politice şi economice “Bătrânului Continent”;
Integrarea europeana a avut ca obiectiv depăşirea conflictelor şi a fragmentării politice şi economice “Bătrânului Continent”;
Încă din secolul al XIX-lea s-au căutat soluţii la aceste probleme, reliefându-se următoarele idei:
abolirea graniţelor;
crearea unei federaţii bazată pe ideea de unitate;
crearea unei uniuni economice;
Grigore Gafencu – om politic, diplomat şi ziarist român;
Grigore Gafencu – om politic, diplomat şi ziarist român;
Studiile:
Universitatea din Geneva;
Doctoratul în Drept la Universitatea din Bucureşti;
Cariera politică:
La vârsta de 32 de ani este ales deputat în Camera Deputaţilor;
adjunct al ministrului de externe, în guvernul Maniu din 1928;
1938-1940: ministru al afacerilor străine;
Viziune politică în calitate de şef al diplomaţiei:
Obiectiv: echilibru între Marile Puteri şi apoi, din 1.09.1939, neutralitatea României, prinsă între Germania, Uniunea Sovietică şi statele revizioniste Ungaria şi Bulgaria;
13 aprilie 1939: România primeşte garanţiile Angliei şi Franţei, care însă nu au fost respectate;
Grigore Gafencu, maturizarea viziunii sale europene
Cariera diplomatică:
1940-1941: ministru la Moscova:
“Libertatea de acţiune a ţărilor de mijloc e cu desăvârşire stânjenită prin faptul că în ciuda rivalităţilor dintre marile puteri vecine – rivalităţi care apasă asupra condiţiilor de viaţă ale acestor ţări – există între Germania şi U.R.S.S. “o colaborare activă şi amicală”;
Nimicirea acestor ţări consemna distrugerea ordinii europene;
Unitatea europeană dorită de germani a se realiza cu forţa armelor şi cu ajutorul ameninţării sovietice – imposibil de realizat;
Membru proeminent al exilului şi jurnalist:
Colaborează la "Journal de Genève" şi la alte ziare din Europa;
1944: apare cartea "Preliminariile războiului din Răsărit“;
După război se mută la Paris unde, în anul 1946, publică volumul "Ultimele zile ale Europei" - lucrare fundamentală pentru înţelegerea cauzelor şi implicaţiilor războiului, a fost tradusă în mai multe limbi;
Descriere a călătoriilor întreprinse în anii 1939 şi 1940 în mai multe capitale "în căutarea Europei“;
Prefaţă: "lumea a făcut un război ca să omoare zonele de influenţă: noi trebuie să facem o pace ca să le omorîm a doua oară".
Fondator al unităţii europene:
iniţiază formarea de grupuri care să propage "Mişcarea Europeană", adică o federalizare a statelor europene, în care să fie inclusă şi România.
S-a stins din viaţă la 30 ianuarie 1957, în locuinţa sa din Paris.
Grigore Gafencu, proiecte europene (I)
Elemente-cheie:
Timp: mai 1942, Geneva
Spaţiu: zona balcanică
Document:“Pour le retablissement de l’equilibre a l’Est”
Concepţie:
Premise:
necesitatea de a avea la gurile Dunării o formaţiune puternică si nu “o puzderie de state, jucării neputiincioase în mâna marilor puteri”;
Propuneri:
constituirea Federaţiei Balcanice care să contribuie la echilibrul european în aceeasi manieră în care o făcuse Imperiul Otoman;
integrarea blocului balcanic într-o Europă continentală unită sau alăturarea acestuia la o Europă axată pe principii liberale;
Grigore Gafencu despre organizarea Europei, septembrie 1942
„Fiecare regiune europeană trebuie organizată cu consensul tuturor (nu sub oblăduirea regională a cutărei sau cutărei puteri) ca să se poată integra într-o rânduială generală, unitară. Nu trebuie distruse sau împărţite unele state sub cuvânt că sunt pricini de război sau de împăcări suspecte şi primejdioase. Toate statele care se pot integra în noile forme de viaţă economică şi care pot contribui la propăşirea comunităţii europene trebuie să-şi păstreze fiinţa naţională. Europa nu poate fi niciodată decât o diversitate, mai bine sau mai rău organizată; cu cât se va ţine seama mai temeinic de caracterul ei de diversitate, cu atât va putea fi organizată mai uşor.”
Grigore Gafencu despre locul României în ansamblul Europei unite
31 octombrie 1942: “Pregătesc dosarul ţării […] documentele pe care le pun la punct, lucrările pe care le scriu vor putea sluji, mie sau altora, în ziua păcii. Toate scrierile mele nu au decât un scop: să lămurească folosul pe care-l reprezintă pentru pace si pentru echilibrul european o Românie liberă, în cuprinsul hotarelor ei drepte.”
Grigore Gafencu, proiecte europene (II)
Elemente-cheie:
Timp: post-1945;
Spaţiu: Europa democratică, inclusiv România eliberată de sub opresiunea sovietică;
Document: programele Consiliului Naţional Român şi ale Uniunii Federaliştilor Europeni;
Concepţie:
Premise:
După război,contribuţia europeană a românilor se va restrânge la aportul românilor aflaţi în exil în spaţiul vestic;
Conducătorii exilului românesc vor forma Comitetul Naţional Roman (C.N.R.) pentru a susţine cauza României şi se vor integra în mişcările şi organizaţiile federaliste care susţineau cauza unităţii Europei;
ConstituireaUniunea Federaliştilor Europeni (The Union of European Federalists), în fruntea căreia va ajunge Grigore Gafencu;
Propuneri:
Constituirea unei Europe federale şi cu adevărat democratice;
Eliberarea “Europei Răsăritene” de sub ocupaţia străină şi integrarea acesteia în ansamblul Europei federale;
Grigore Gafencu, Situaţia internaţională a României sub ocupaţia sovietică:
“Falsificarea voinţei ţării în afară are o înrâurire care merge foarte departe; dată fiind însemnătatea poziţiei pe care România o ocupa la Gurile Dunării şi menirea europeană pe care ţara noastră s-a căznit s-o împlinească atâta vreme, schimbarea samavolnică a cerinţelor celor mai fireşti, geografice şi istorice, duce la tulburarea întregii situaţii internaţionale în Europa de est şi cea de vest. În adevăr, mai mult ca oriunde, politica externă e hotărâtă în România - când nu intervin factori supărători din afară – de condiţii de ordin geografic şi istoric. Aşezată la încrucişarea marilor drumuri,care din Adriatica şi din văile Dunării de sus duc până în fundul Rusiei, şi din Baltica coboară spre Bazinul Mediteranean, România e cheia Europei răsăritene şi de miază-zi”
Grigore Gafencu şi Congresul de la Haga
Congresul de La Haga (7-10 mai 1948) a fost urmarea iniţiativei organizaţiilor favorabile unităţii europene;
Românii au fost reprezentaţi la acest congres de personalităţi ale exilului precum Grigore Gafencu, Nicolae Caranfil, Mihail Fărcăşanu, Iancu Zissu şi Leontin Constantinescu;
Gafencu: mandatarul românilor şi al celorlalte “naţiuni captive”:
A susţinut unitatea europeană între statele din est şi cele din vest;
A demascat dominaţia sovietică asupra statele estice;
Europa era divizată nu prin voinţa ei, ci prin dictat, statele occidentale având ca sarcina opoziţia faţă de expansionismul sovietic şi comunist;
Urmări ale Congresului de la Haga
Congresul a aprobat o parte din cererile lui Gafencu, admiţând căutarea unei soluţii comune între est şi vest;
La înfiinţarea, în 1949, a Consiliului Europei, cea mai importantă realizare a congresului, statelor estice li s-a rezervat, în mod simbolic, câte un loc;
La câteva zile după congres, ca urmare a unui apel lansat de delegaţii români, s-a constituit Grupul Român pentru Europa Unită, ce se va alătura Uniunii Europene a Federaliştilor:
Grupul avea rolul de a reprezenta interesele românilor în cadrul procesului de unificare până când o Românie eliberată şi democratică va fi în stare să îşi reia locul meritat în comunitatea europeană.
Grigore Gafencu şi “durata lungă” a unităţii europene
Grigore Gafencu acţionează în ultimii ani ai vieţii sale ca un ministru de externe de facto al României:
Susţinător al lărgirii şi extinderii unităţii europene, anticipând două dintre politicile cele mai importante ale U.E.;
i s-a reproşat chiar că se ocupa mai mult de cauza europeană decât de cea românească;
În viziunea sa cauza românească era parte componentă a cauzei europene, în general – era de neconceput o Românie eliberată care sa nu poată fi preluată imediat de o Europa unită şi puternică;
A sperat, mai ales după evenimentele din Ungaria, că eliberarea României va fi realizată în scurt timp – nu a mai reuşit să o vadă.
Patriotismul său era unul deschis, larg, al viziunilor cuprinzătoare despre rosturile României ca factor geopolitic important la gurile Dunării şi la Marea Neagră;
Gafencu a fost un european veritabil şi de primă mărime:
Viziunea sa nu a fost unitară, a evoluat de la sfârşitul anilor ’30:
În timpul războiului credea într-o “umbrelă europeană” care să cuprindă uniunile regionale (apropiată de viziunea britanică);
După al Doilea Război Mondial a susţinut o Europă federală din care să facă parte şi Răsăritul Europei;
La 50 de ani după moartea sa, visul sau de a vedea o Românie liberă intr-o Europă unită s-a împlinit;
Să ne aducem aminte ca a fost printre primii şi cel mai important român care au luptat pentru acest ideal.
Bibliografie:
Calafeteanu, Ion, “Grigore Gafencu and the Hague Congress of Europe (1948)”, înS. Miloiu, I. Stanciu, I. Oncescu, Europe as viewed from the margins. An East Central European Perspective from World War I to Present, Valahia University Press, Târgovişte, 2008.
Grigore Gafencu, Jurnal, vol. I, Bucureşti, 1 iunie 1940 – Moscova, 31 august 1941, ed. Laurenţiu Constantiniu, Ed. Pro Historia, Bucureşti, 2006.
Grigore Gafencu, Jurnal, vol. II, Geneva, ianuarie 1942 – martie 1943, ed. Ion Calafeteanu, Ed. Paideia, Bucureşti, 2008.
Grigore Gafencu, Misiune la Moscova 1940-1941. Culegere de documente, ed. Ion Calafeteanu, Nicolae Dinu, Nicolae Nicolescu, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1995.
Grigore Gafencu, Politica în exil 1942-1957, ed. Nicolae Petrescu şi Gheorghe Zamfir, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2000.
Grigore Gafencu, Situaţia politică. Articole, interviuri, portrete şi luări de poziţie publicate în România muncitoare între 1953-1957, ed. Dan Taloş, Ed. Paideia, Bucureşti, 2007.
