Guidelines for Applying Protected

Beneficii
Beneficiile unui sistem ce poate fi aplicat internaţional, în mod transparent, sunt semnificative. Principalul avantaj este că permite evaluarea la nivel global a siturilor Ramsar existente. În plus, este facilitată dezvoltarea şi stabilirea unui sistem de situri Ramsar în care fiecare ţară poate să-şi menţină propria reţea Ramsar, făcând însă parte în mod clar din cadrul global al ariilor protejate. Permite de asemenea reţelei de situri Ramsar să relaţioneze şi să-şi aducă aportul la dezvoltarea unui sistem global comprehensiv, adecvat şi reprezentativ de arii protejate.

Se doreşte pregătirea unui ghid mai detaliat al legăturilor dintre siturile Ramsar şi categoriile UICN de arii protejate.

Convenţia privind Diversitatea Biologică
La cea de-a VII-a întrunire a Conferinţei Părţilor Semanatare (COP 7) a CDB din 2004, 188 de Părţi Semnatare au fost de acord cu un Program de lucru privind ariile protejate, una dintre cele mai ambiţioase strategii de mediu din istorie. Programul îşi propune ca, până în 2010 (pentru mediul terestru) şi 2012 (pentru mediul marin), să stabilească „sisteme naţionale şi regionale de arii protejate complete, gestionate cu eficacitate şi ecologic reprezentative”. El conţine peste 90 de acţiuni ţintă specifice, cu termene de realizare, pentru statele membre şi alţii.
Mai specific, Programul „recunoaşte valoarea unui sistem unic internaţional de clasificare a ariilor protejate şi avantajul oferirii de informaţii comparabile de la o ţară la alta şi de la o regiune la alta şi prin urmare salută efortul actual al CMAP UICN de a îmbunătăţi sistemul de categorii UICN şi încurajează părţile, alte guverne şi organizaţii relevante să desemneze categoriile de management al ariilor protejate pe care le deţin, oferind informaţii corespunzătoare categoriilor UICN îmbunătăţire în vederea raportării”
CDB a stabilit de comun acord o definiţie proprie a ariei protejate ca fijnd: o arie definită geografic desemnată sau reglementată şi gestionată în vederea realizării unor obiective de conservare specifice. Există un acord tacit între Secretariatul CDB şi UICN ca cele două definiţii să însemne practic acelaşi lucru. Semnificativ, Programul de lucru al CBD recunoaşte explicit categoriile UICN de arii protejate:
Explorarea stabilirii unui sistem armonizat şi a unui calendar de raportare a siturilor desemnate conform Convenţiei privind Zonele Umede, Convenţiei privind Patrimoniul Mondial, şi programului MAB (Omul şi Biosfera) al UNESCO, precum şi a altor sisteme regionale, după caz, ţinând cont de activitatea în curs a CMMC UNEP privind armonizarea raportării şi de sistemul de categorii UICN de management al ariilor protejate în vederea raportării (s.n.)
La cea de-a noua Conferinţă a Părţilor Semnatare a CDB din 2008, a fost reafirmat şi confirmat sprijinul pentru aceste categorii.
“9. Reafirmă alineatul 31 al deciziei VII/28 care recunoaşte valoarea unui sistem unic internaţional de clasificare a ariilor protejate şi avantajul oferirii de informaţii comparabile de la o ţară la alta şi de la o regiune la alta şi prin urmare salută efortul actual al Comisiei Mondiale pentru Ariile Protejate de a îmbunătăţi sistemul de categorii UICN şi încurajează părţile, alte guverne şi organizaţii relevante să desemneze categoriile de management al ariilor protejate ariilor pe care le deţin, oferind informaţii corespunzătoare categoriilor UICN îmbunătăţite în vederea raportării”
Există deci o îndrumare clară din partea CDB ca ţările să utilizeze sistemul de categorii UICN în raportarea progreselor realizate în stabilirea şi menţinerea sistemelor de arii protejate.

8. Eficacitatea categoriilor UICN UICN a subliniat întotdeauna că orice categorie are la bază un obiectiv şi nu are a face cu eficacitatea: adică, dacă o arie protejată nu reuşeşte să-şi îndeplinească obiectivul, aceasta nu este o scuză pentru a trece la altă categorie (ci mai curând de a dezvolta capacitatea de management). Însă mulţi factori interesaţi cer stabilirea unei relaţii mai strânse între categorii şi eficacitate: în secţiunea următoare sunt studiate câteva soluţii.

Evaluarea managementului şi categoriilor UICN
Eficacitatea managementului ariilor protejate s-a bucurat de tot mai multă atenţie ca element esenţial pentru menţinerea unui bun sistem de arii protejate, iar evaluarea pe parcurs sau evaluarea iniţială a managementului este considerată acum ca un instrument foarte util de îmbunătăţire a eficacităţii, care oferă informaţii concise şi practice pentru manageri şi ceilalţi factori interesaţi. Evaluarea eficacităţii managementului este definită ca evaluare a calităţii gestionării unei arii protejate – în principal după măsura în care protejează valorile şi realizează scopurile şi obiectivele. Termenul „eficacitatea managementului” reflectă trei „teme” principale ale managementului ariilor protejate:
● aspecte de proiectare ce ţin de fiecare sit în parte şi de sistemele de arii protejate;

● cât de adecvate şi de potrivite sunt sistemele şi procesele de management;

● respectarea obiectivelor ariei protejate inclusiv conservarea valorilor.
Evaluarea este acum recunoscută ca o componentă a unui management reactiv şi proactiv al ariei protejate; atât pentru a ajuta managerii să ia deciziile de rutină privind alocarea timpului şi resurselor cât şi tot mai mult, ca o fază a progresului raportării privind conservarea în context internaţional, prin convenţii şi acorduri precum CDB. În Programul de lucru în ariile protejate al CDB, de exemplu, statele semnatare s-au angajat să elaboreze sisteme de evaluare a eficacităţii managementului şi să raporteze cu privire la 30% din ariile lor protejate până în 2010.
Prin evaluarea eficacităţii managementului se poate:
● Permite şi sprijini o abordare adaptivă a managementului;

● Contribui la alocarea eficientă a resurselor;

● Promova responsabilizarea şi transparenţa;

● Genera o implicare a comunităţii şi dezvolta sprijinul pentru ariile protejate.

Gama de motive pentru realizarea evaluării împreună cu marea diversitate a ariilor protejate – cu valori şi obiective, contexte culturale, regimuri şi probleme de management diferite – înseamnă că nu este practic să se elaboreze un instrument de evaluare unic. Din acest motiv, CMAP UICN a decis elaborarea unui cadru comun (ed. a 2-a, Hockings şi colab. 2006), care să ofere o bază consecventă de proiectare a sistemelor de evaluare, să ofere îndrumări cu privire la ceea ce trebuie evaluat şi să ofere criterii largi de evaluare. Procesul de evaluare recomandat de UICN este prezentat sumar în Tabelul 18 de mai jos. Pe baza acestui cadru, se pot utiliza o serie de „instrumente” de evaluare pentru a realiza evaluări la scări şi grade de detaliere diferite.
Tabelul 18. Elemente ale cadrului CMAP de evaluare a eficacităţii managementului ariilor protejate

	Proiectare		Adecvare/potrivire		Realizare
	Context	Planificare	Date de intrare	Proces	Date de ieşire	Rezultate
Accentul pus în cadrul evaluării	Importanţă Ameninţări Mediu politic	Concept şi planificare	Resurse necesare pentru gestionare	Cum se efectuează managementul	Implementarea programelor şi acţiunilor de management	Măsura în care au fost realizate obiectivele
Criteriile evaluate	Valori Ameninţări Vulnerabilitate Factorii interesaţi Contextul naţional	Legislaţie şi politică Conceperea sistemului Planificarea managementului	Adecvarea resurselor disponibile pentru management	Cât de potrivite sunt procesele de management	Rezultatele acţiunilor de management	Efectele managementului în raport cu obiectivele