Hannibal în spatele măȘtii

Capitolul 52

Servitoarea întindea pe pat pijamaua de mătase a lui Grutas când el o strigă să-i mai aducă prosoape.

Nu-i făcea nicio plăcere să-i ducă prosoape lui Grutas, în baie, dar era mereu obligată să o facă. Trebuia să meargă acolo, dar nu trebuia și să privească. Baia lui Grutas era toată în faianță albă și oțel inox, cu o cadă mare în mijloc, iar boilerul se afla într-o încăpere separată, de acolo ieșind țeava care intra în cabina dușului.

Grutas zăcea în cadă. Prizoniera pe care o adusese de pe vas îi rădea pieptul cu un aparat de ras de închisoare, cu lama blocată cu o cheie. Jumătate din fața ei era tumefiată. Servitoarea nu dorea să-i întâlnească privirea.

Ca într-o cameră destinată spălării creierului, baia era în întregime albă și suficient de mare cât să încapă patru oameni deodată. Acustica ei ciudată amplifica toate sunetele. Hannibal putea să audă scârțâitul părului lui între cap și faianță așa cum stătea lipit de podeaua albă a cabinei dușului. Acoperit cu câteva prosoape albe era aproape invizibil din camera de baie prin geamul mat al ușii. Sub prosoape, își putea auzi propria respirație. Ca atunci când fusese înfășurat în carpetă împreună cu Mischa. Doar că, în locul respirației ei calde, simțea mirosul pistolului, al uleiului special de armă și al pulberii cartușelor.

Putea să audă glasul lui Grutas, dar nu-i zărise fața decât prin geam. Tonalitatea vocii nu se schimbase – melancolia care precede furtunile.

— Încălzește-mi halatul flaușat, îi ordonă Grutas servitoarei. Pe urmă aș vrea o baie de aburi. Să dai drumul.

Ea intră în camera boilerului și deschise robinetul. În încăperea albă, singurele lucruri colorate erau ramele roșii ale termometrului și ale manometrului. Păreau să fie instrumente de pe un vapor, așa cum aveau cifrele inscripționate mai mari, ca să poată fi văzute prin aburi. Acul manometrului se îndrepta deja către zona roșie.

Grutas stătea cu mâna sub cap. Sub braț, avea tatuat însemnul naziștilor din SS. Brusc, își încordă mușchii și stropi în jur.

— Bum! Donnerwetter! și râse când prizoniera lui sări în laturi. Nu, nu te mai lovesc. Îmi place cum arăți acum. O să-ți repar dintele cu o proteză pe care poți să o ții într-un pahar, în spatele patului, să nu stea în drum.

Hannibal ieși prin ușa de sticlă într-un nor de aburi, cu arma îndreptată către inima lui Grutas. În cealaltă mână avea o sticlă cu alcool.

Pielea lui Grutas scârțâi când se ridică în cadă, iar femeia se feri de el înainte să realizeze că Hannibal era în spatele ei.

— Mă bucur că ești aici, spuse Grutas. Se uită la sticlă, sperând că Hannibal este beat. Mereu am simțit că-ți datorez ceva.

— Am discutat asta cu Milko.

— Și?

— A propus o soluție.

— Banii, desigur! I-am trimis prin el, iar el ți i-a dat ție? Foarte bine!

Hannibal i se adresă femeii, fără să o privească.

— Udă-ți prosopul în cadă. Du-te în colț, stai jos, și acoperă-ți fața cu el. Hai! Udă-l în cadă.

Femeia înmuie prosopul și se duse în colțul camerei cu el.

— Ucide-l, șuieră ea.

— Atât de mult mi-am dorit să-ți revăd mutra, spuse Hannibal. Mutra ta am pus-o pe toți cei pe care am lucrat. Credeam că ești mai solid.

Servitoarea intră în cameră cu halatul. Prin ușa deschisă a băii putu să vadă amortizorul pistolului. Se retrase din cameră, papucii ei nescoțând niciun sunet pe covoraș.

Grutas se uita și el la armă. Era pistolul lui Milko. Avea o culată adaptată pentru amortizor. Dacă tânărul Lecter nu era obișnuit cu arma, era limitat la un singur foc. Pe urmă avea să se chinuie cu ea.

— Ai văzut ce lucruri am în casă, Hannibal? Chilipiruri din timpul războiului! Ești obișnuit cu lucrurile frumoase și poți să le ai. Suntem la fel! Noi suntem oamenii noi, Hannibal. Tu, eu, crema, mereu o să rămânem la suprafață! și se jucă cu clăbucii din apă, pentru ca tânărul Lecter să se obișnuiască cu mișcările lui.

— Tăblițele de identificare nu plutesc, spuse Hannibal aruncând în cadă tăblița lui Grutas, care căzu pe fundul căzii ca o frunză. Alcoolul plutește.

Hannibal aruncă sticla, iar ea se sparse pe dale lângă Grutas, stropindu-l pe cap, cioburi ajungându-i în păr. Hannibal luă bricheta Zippo din buzunar ca să-i dea foc lui Grutas. În timp ce-i deschidea capacul, Mueller îi lipi țeava armei în spatele urechii.

Gassmann și Dieter se repeziră din ambele părți la arma lui Hannibal. Mueller îndreptă gura țevii în jos și i-o luă din mână. Apoi și-o puse la centură.

— Nu trageți, spuse Grutas. Să nu spargeți faianța pe aici. Vreau să stau nițel de vorbă cu el. Pe urmă poate să moară într-un cazan, așa cum a murit și sora lui.

Grutas ieșise din cadă și stătea pe un prosop. Făcu semn femeii, acum disperată să-i facă pe plac. Ea îl stropi cu sifon prin locurile rase în timp ce el se rotea cu brațele desfăcute.

— Ai idee ce senzație îți dă sifonul? întrebă Grutas. Te simți ca și cum te-ai naște din nou. Sunt cu totul nou, într-o lume nouă, în care nu este loc și pentru tine. Nici nu-mi vine să cred că l-ai ucis de unul singur pe Milko.

— Cineva mi-a dat o mână de ajutor, spuse Hannibal.

— Țineți-l deasupra căzii și tăiați-i gâtul când vă spun eu.

Cei trei oameni se luptară cu Hannibal să-l pună la podea și să-l țină cu capul și gâtul deasupra căzii. Mueller avea un cuțit cu buton. Puse lama pe gâtul lui Hannibal.

— Uită-te la mine, conte Lecter, prințul meu, întoarce-ți capul și uită-te la mine, o să-ți taie repede beregata și o să sângerezi masiv. Nu o să doară prea mult.

Prin ușa de la camera boilerului, Hannibal putea vedea acele manometrului mișcându-se.

— Răspunde-mi la asta, spuse Grutas. Dacă micuța ar fi murit de foame, i-ai fi dat să mănânce din mine? Pentru că țineai la ea?

— Desigur.

Grutas zâmbi și-l ciupi de obraz pe Hannibal.

— Uite. Uite că o simți. Iubirea. Și eu mă iubesc la fel de mult. Niciodată nu o să-mi cer iertare. Ți-ai pierdut sora în război, spuse Grutas râzând și râgâind. Râgâitul ăsta este părerea mea. Cauți simpatie? Este în dicționar, după sifilis. Taie-l, Mueller. Este ultimul lucru pe care-l vei auzi, îți spun pentru ce ar fi trebuit să trăiești. Tu…

Explozia zgâlțâi baia și boilerul sări din perete, cu apa țâșnind prin toate țevile, iar luminile se stinseră. Luptându-se pe întuneric, la podea, Mueller, Gassmann, Dieter se aruncaseră peste el încurcați fiind de femeie. Cuțitul ajunse în brațul lui Gassmann făcându-l să înjure și să țipe. Hannibal izbi puternic cu cotul pe cineva, drept în față, și fu imediat în picioare, lumina unei împușcături izbucni în camera cu pereții de faianță, iar schijele îi atinseră fața. Fum, fum greu acoperind pereții. O armă era jos, pe dale, Dieter se repezi după ea. Grutas ridică arma în timp ce femeia sărea pe el și-l zgâria cu unghiile pe față, iar el o împușcă de două ori în piept. În picioare, cu pistolul înainte. Hannibal aruncă furtunul umed în ochii lui Grutas. Dieter sari în spatele lui Hannibal, Hannibal aruncându-se pe spate și impactul cu marginea căzii care-i termină rinichii lui Dieter și acesta îi dădu drumul. Mueller sărind peste el în timp ce încerca să se ridice, încercând să-și înfigă degetele în beregata lui. Hannibal îl pocni pe Mueller în față, își coborî mâna printre ei, găsi pistolul pus la centura acestuia și apăsă pe trăgaci cu arma încă în pantalonii acestuia, masivul neamț rostogolindu-se și urlând, Hannibal fugind cu pistolul. Încetini în dormitorul cufundat în întuneric, apoi merse mai repede pe culoarul plin de fum. Luă în drum găleata servitoarei și o purtă cu el prin toată casa, auzind un singur foc de armă în urma lui.

Portarul ieșise din gheretă și era la jumătatea drumului spre intrarea principală.

— Adu apă! strigă Hannibal la el. Îi dădu omului găleata și se grăbi mai departe. Mă duc după furtun!

Alergând pe alee se strecură printre pomi imediat ce avu ocazia. Auzi focuri de armă în urma lui. În susul dealului, către livadă. Repară în grabă aprinderea, pipăind după firul ascuns.

Acceleră ușor, apasă demarorul. Un șoc. Încă unul. BMW-ul se trezi cu un bubuit, iar Hannibal țâșni din tufișuri, pe o alee printre copaci, lovi țeava de eșapament de un ciot, apoi dispăru cu zgomot în noapte în timp ce țeava ruptă scotea scântei pe șosea.

•

Pompierii statură până târziu, scoțând tăciunii din subsolul casei lui Grutas, stropind pereții cu apă. Grutas stătea la marginea grădinii, cu fumul și aburii în spate, scrutând în direcția Parisului.