Horia sima

3. PARADA TRUPELOR GERMANE

Abia ne-am întors de la Alba Iulia si la Bucuresti ne-a asteptat un nou eveniment important: parada militara a trupelor germane.

Ca urmare a intrarii României în Pactul Tripartit, Misiunea Militara Germana a organizat în capitala o defilare a trupelor germane de instructie, atât ca omagiu pentru adeziunea tarii noastre la acest pact, cât si ca o demonstratie a fortei combative a Reichului.

Defilarea a avut loc în ziua de 3 Decembrie si s-a desfasurat pe Soseaua Jianu, începând de la Statuia Aviatorilor.

S-a construit o tribuna destinata înaltelor autoritati ale Statului si alaturi de ea alte tribune, rezervate celorlalti invitati. În tribuna principala, în centru, a luat loc M.S. Regele Mihai I. La dreapta Regelui, în linie, protocolul german l-a asezat pe Generalul Ion Antonescu, pe Horia Sima si pe Fab- ricius, Ministrul Germaniei la Bucuresti. În stânga Regelui, erau Generalul Hansen, Comandantul Misiunii Militare Germane si Generalul Speidel, Comandantul Misiunii Germane de Aviatie.

În aceeasi tribuna, în al doilea rând, se aflau înaltele autoritati militare ale Statului: Colonelul Râmniceanu, adjutant al M.S. Regelui, Generalul Pantazi, Subsecretar de Stat la Apararea Nationala, Comandorul Jienescu, Subsecretar de Stat pentru Aviatie, Amiralul Koslinski, Subsecretar de Stat pentru Marina, Generalul Dobre, Subsecretar de Stat pentru Aprovizionarea Armatei, Generalul Ioanitiu, Seful Marelui Stat Major, Generalii Tataranu si Iacobici.

O alta tribuna era rezervata membrilor din guvern: Sturdza, Petrovicescu, Mares, Mihai Antonescu, Vasile Iasinschi, Alexandru Constant. În tribuna guvernului se mai afla si D. Lupu, Primul Presedinte al Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

Corpul Diplomatic a fost reprezentat de Merry del Val, Ministrul Spaniei la Bucuresti, Macici, Ministrul Slovaciei, si atasatii militari ai Germaniei, Italiei si Japoniei. Au mai fost prezenti la defilare reprezentantii presei straine: germane, italiene si japoneze, între care Costa Trandafilo, atasatul de presa al Italiei, Dr. Schikert, Dr. Voss, Karl Hermann Theil, acreditati pe lânga diferite agentii si organe de presa ale Reichului.

Pe întreg parcursul Soselei Jianu, de-o parte si de alta, s-a însiruit un numeros public. Se distingeau detasamentele de camasi verzi, batalioanele tineretului german din România, precum si numerosi functionari de la marile ministere si muncitori de la întreprinderile din capitala.

Defilarea a început la orele 12. O formatie de avioane de vânatoare germane a strabatut cerul ca niste sageti, urmate de alte grupuri de avioane, de alt tip. Defilarea este deschisa de o echipa de vânatori români în accentele muzicii lor militare, care intoneaza arii patriotice. Defilarea vânatorilor este impecabila. Toti ostasii sunt patrunsi de solemnitatea momentului Odata defilarea încheiata, muzica româneasca se încoloneaza dupa unitatea de vânatori si o muzica germana îi ia locul.

Trec mai întâi prin fata tribunei, trupele motorizate germane, cu statele lor majore: infanterie motorizata, formatiuni de tancuri si artilerie antiaeriana.

Urmeaza trupele pedestre: un batalion de aviatie si un batalion de infanterie.

Impresia a fost de neuitat pentru toata asistenta, atât prin tinuta martiala a unitatilor germane cât si prin calitatea armelor cu care erau înzestrate. Pâna atunci armata germana nu suferise nici o înfrângere si în mintea tuturor parea sa fie o formidabila forta militara, necunoscuta în istorie, careia nu-i va putea rezista nici o putere de pe glob.

Parada a luat sfârsit aproape de orele doua. M.S. Regele, Generalul Antonescu si Horia Sima i-au felicitat pe comandantii misiunii militare germane si si-au luat ramas bun de la membrii guvernului si de la corpul diplomatic.

 

4. AM AVUT NOROC…

Înainte de a pleca spre Alba Iulia, anturajul feminin din jurul lui Antonescu, în frunte cu Doamna Goga, l-a sfatuit pe General sa nu mearga la manifestatia de 1 Decembrie, deoarece „legionarii ar putea sa-l omoare”, dupa cele întâmplate la Jilava.

Teama lui sa nu aiba parte de un glonte mi-a destainuit-o Generalul la întoarcerea de la Alba Iulia, în trenul ce ne aducea spre Bucuresti:

– Auzi, Domnule Sima, cu ce umbla lumea: ca legionarii vor sa ma împuste, pe mine, care am facut atâtea pentru ei. Si ai vazut ce entuziasm, ce manifestatie mi s-a facut la fiecare pas. Sunt fericit ca am trait aceste clipe de neuitat în mijlocul legionarilor din Ardeal.

Conducatorul era într-o stare sufleteasca euforica.

La manifestatia de la Alba Iulia, îmbracase peste hainele militare un suman moldovenesc, din acelea purtate si de Capitan, iar pe cap, nu stiu de la cine luase, avea un bicorn ca Mussolini, cu semnul Garzii de Fier în partea dreapta. Aparea în fata maselor populare ca un legionar, desi nu avea camasa verde. În tot timpul nesfârsitei defilari, cu mine alaturi, saluta cu mâna în sus. Disparusera de pe fata lui acele manii si încruntari de mai înainte si acuma parea iluminat de o mare bucurie interioara. Atmosfera de sarbatoare de la Alba Iulia, entuziasmul cu care era întâmpinat de multime, l-au convins ca nimeni nu-i vrea raul. Dimpotriva, priveste la el ca la parintele patriei, chemat de Providenta sa salveze România din nenorocirea în care cazuse.

Dupa ce a trecut si ziua defilarii trupelor germane, mi-a spus îngândurat:

– Domnule Sima, am avut noroc cu ultimele evenimente: înmormântarea lui Codreanu, serbarea de la Alba Iulia si parada trupelor germane. Aceasta succesiune de acte memorabile, ne-a salvat popularitatea. Altminteri, dupa Jilava si mai ales dupa asasinarea lui Iorga si Madgearu, opinia publica ne-ar fi dat peste cap.

– Domnule General, i-am raspuns, câta vreme ramânem împreuna, nu ne poate nimeni da peste cap. Suntem prea tari. Opinia publica este cu noi. Cele trei evenimente au demonstrat înca odata reactia favorabila a poporului la guvernarea noastra. Pentru cei de la Jilava nu plânge nimeni. Cât priveste moartea lui Iorga si Madgearu, eu sunt primul care o regret, stiind ce necazuri ne-a adus. E o întâmplare nefericita, dar nu aveam ce face. Trebuie sa mergem înainte, suportând aceasta lovitura.

Acuma, daca D-voastra credeti ca opinia publica ar fi contra noastra avem un mijloc infailibil sa ne convingem: alegerile.

Pentru a treia oara ma adresez D-voastra, rugându-va sa procedati la consultarea poporului, invitând toate partidele sa participe. Eu sunt gata oricând sa ma supun unui verdict popular.

Sunt convins ca poporul este cu noi si vom obtine majoritati zdrobitoare, în caz de alegeri. În modul acesta nu va mai putea sustine nimeni ca guvernam contra vointei poporului”.

Propunerea mea, clara si categorica, oferita pentru a treia oara Generalului, ca alternativa politica la sistemul existent, nu i-a convenit nici de asta data, desi el deschisese discutia, spunând îngândurat ca „ne-ar fi putut rasturna opinia publica”.

– Bine, sa ma gândesc.

Generalul s-a consultat, cum îi era obiceiul, cu anturajul sau si apoi cu oamenii partidelor. Acestia l-au sfatuit din nou sa nu se avânte pe aceasta cale, deoarece Miscarea Legionara este la zenitul popularitatii ei si rezultatele alegerilor ar putea sa afecteze si pozitia lui.