Horia sima

8. MAREA PROVOCARE

Era în Ajunul Anului Nou. Zi de bucurie pentru toti Românii, zi de speranta în restaurarea patriei în vechile ei hotare. Numai cugetul negru al lui Antonescu gândea altfel. Pentru el, Anul Nou nu era decât un nou prilej ce i se oferea pentru a defaima Miscarea, întristând inimile tineretului legionar.

Generalul a imaginat pentru Anul Nou o dubla actiune contra Miscarii, la nivele diferite, dar cu acelasi obiectiv: sa creeze în jurul ei o atmosfera de neliniste si teama, pentru a justifica lovitura de Stat de mai târziu. Miscarea ar pregati noi acte de teroare, de asta data la scara nationala, în toate orasele si judetele tarii, iar el, Conducatorul Statului, responsabil de ordinea interna, da semnalul de alarma, neputând tolera la infinit dezmatul unei grupari catilinare.

Miscarea trebuia stigmatizata chiar în Sfânta Noapte a Noului An, prin interventia omului sau de încredere, Alexandru Rioseanu, Subsecretar de Stat la Interne; de alta parte, el însusi, Antonescu, îl va confirma. Folosindu-se de proclamatia de Anul nou, va adresa un aspru avertisment legionarilor, facându-i responsabili de „anarhia” din tara.

Eram în Bucuresti, în Ajunul Anului Nou 1941, când mi se aduce la cunostinta un straniu ordin semnat de Rioseanu, Subsecretar la Interne. Nu era numai grav prin continutul lui, dar si prin procedeul folosit pentru a-l transmite organelor subalterne. Rioseanu, fara sa-l întrebe pe superiorul lui, Generalul Petrovicescu, si fara ca acesta sa stie macar ceva, si-a permis sa se adreseze direct prefectilor si Legiunilor de Jandarmi, pentru a-i face raspunzatori de mentinerea linistii si ordinii în judetele lor.

La ce se referea acest ordin? La o fapta cumplita ce-o pregateau legionarii: ei planuisera ca în noaptea de Anul nou sa lichideze uneltele regimului carlist care mai ramasesera nepedepsiti la Jilava. Dar nu numai atât. Amenintarea unui masacru se întindea asupra tuturor oamenilor politici de toate culorile. Miscarea ar fi vrut ca printr-o singura lovitura sa termine cu toti adversarii ei politici, raspunzatori de prigoanele suferite. Deci, conform acestui ordin, un Maniu, un Bratianu, nici ei nu ar fi fost crutati! Mi-a stat mintea în loc când am citit ce-a scris Rioseanu. Ce intriga diabolica! Si acum sa reproducem continutul acestui ordin scelerat:

”Ministerul având informatii ca în ajunul si noaptea Anului Nou s-a hotarât executarea oamenilor politici ai vechiului regim din judetul dv. va invit ca de urgenta, împreuna cu comandantul garnizoanei si comandantul legiunii de jandarmi, sa luati cele mai severe masuri pentru garantarea vietii tuturor acestor oameni politici ce sunt în acest judet.

Se vor supraveghea locuintele lor în asa fel ca la prima tentativa de dezordine sa se ia masurile convenite.

Va invit ca prin masurile ce veti lua sa asigurati linistea si ordinea cea mai perfecta în judetul dv. Toti cei ce se vor abate de la ordinele si dispozitiile în vigoare vor fi imediat arestati si deferiti instantelor judecatoresti. În caz ca se vor opune cu focuri de arma, sa se traga în ei.”

Informatiile, pe baza caruia s-a alcatuit acest ordin, n-aveau nici o baza reala. Toata lumea legionara si întreg poporul se pregateau sa petreaca Anul Nou în voie buna, nadajduind ca va fi mai bun decât cel precedent, când tara a suferit atâtea dezastre. Nicaieri nu s-au semnalat dezordini. Nici urma de acele planuri si proiecte ale legionarilor de a-i ucide pe oamenii politici. Ordinul lui Rioseanu era fals si mincinos de la un capat la altul. Presupusa noapte a Sf. Bartolomeu în România era o inventie criminala a lui Rioseanu, care, la rândul lui, a actionat cu acoperirea si la instigatia Generalului. Conducatorul avea nevoie de noi piese de acuzatie contra Miscarii, pentru a le servi prompt si constiincios Berlinului.

Când am citit ordinul lui Rioseanu, m-am înfiorat de miselia acestui om. Eu nu primisem nici cea mai neînsemnata informatie ca s-ar pregati ceva contra oamenilor politici: dimpotriva, tensiunea scazuse în tara dupa agitatiile din luna Noiembrie, si toata lumea respira usurata ca s-au normalizat relatiile cu Conducatorul Statului.

Nu puteam lasa ordinul lui Rioseanu fara replica. Daca nu mi-as fi spus cuvântul, ar fi însemnat ca-l aprob, fiind de acord cu dispozitiile luate. Putea avea urmari incalculabile. În afara de prefecti, Legiunile de jandarmi si garnizoanele militare au fost alarmate pentru a lua masuri de protectie a fostilor oameni politici. Daca s-ar fi pus în aplicare, se ajungea inevitabil la conflicte între autoritatile militare si civile, dominate de legionari. Prefectii cunosteau situatia din judetul lor si nu ar fi permis sa se organizeze expeditii de aparare a celor presupusi a fi amenintati de legionari. De alta parte, ordinul emanat de la Rioseanu nu era nici cel putin legal. Constituia un abuz de putere, caci nu purta semnatura Generalului Petrovicescu. Un ordin atât de grav, care tulbura toata tara, nu putea fi trimis de un Subsecretar de Stat, ignorând autoritatea superiorului sau.

Am redactat în graba un alt ordin, scurt si concis, adresat prefectilor, prin care anulam interventia criminala a lui Rioseanu. În toata tara, spuneam eu, domneste perfecta liniste, si nici unui om politic nu-i este amenintata viata. A trecut „Anul Nou” si temuta baie de sânge, anuntata de Rioseanu, s-a rezumat la jocuri si cântece. Lumea petrecea...

Dupa Anul Nou, în prima mea convorbire cu Antonescu, i-am atras atentia asupra gravitatii ordinului dat de Rioseanu si i-am cerut îndepartarea lui din guvern. S-a facut vinovat de o provocare a Miscarii si de o grava încalcare a autoritatii superiorului sau, Generalul Petrovicescu. Dupa cum poate constata singur, nu s-a petrecut nici cel mai mic act de violenta de Anul Nou, nicaieri în tara, nici în cel mai îndepartat colt. Generalul mi-a raspuns vadit încurcat, când i-am spus ca incidentele profetizate nu se produsesera, cu niste fraze inteligibile. Cum era sa-l dea afara pe Rioseanu, când erau complici la savârsirea acestui atentat contra Legiunii?

Într-adevar, atacul lui Rioseanu era combinat cu un alt atac, care venea direct de la Conducatorul Statului. În noaptea de Anul Nou, cum e obiceiul, Antonescu a adresat o proclamatie catre tara. Mare mi-a fost mirarea când, în mesajul sau, reia tema dezordinilor din tara, adresând un sever avertisment legionarilor. De Anul Nou, un Conducator de Stat, chiar de cea mai joasa speta, trece peste neajunsurile guvernarii si adreseaza cuvinte de încurajare, pace si fratietate cetatenilor. Numai în discursul lui Antonescu se auzea un alt ton, cu vociferari si amenintari la adresa legionarilor.

M-am adresat si eu în noaptea de Anul Nou poporului, cu o cuvântare radio-difuzata. Nu am atacat pe nimeni, ci am exaltat roadele guvernarii noastre, sub conducerea Generalului Antonescu. Am prezis un an de grandioase realizari în România, cum n-a mai cunoscut istoria noastra moderna. Asa ar fi fost, daca nu pândeau fiarele de la Presedintie...