Horia sima

15. CUM A FOST TORPILATA AUDIENTA MEA LA HESS

În volumul precedent am aratat ca delegatii Reichului, Baldur von Schirach si von Bohlen, cu prilejul reînhumarii Capitanului, mi-au transmis din partea lui Rudolf Hess invitatia sa-l vizitez la Berlin. Mi-au comunicat si data întâlnirii, 15 Ianuarie 1941.

În vederea acestui important eveniment, îmi faceam pregatirile necesare si asteptam dintr-un moment într-altul sa mi se indice modalitatea plecarii. Dar 15 Ianuarie se apropia si din partea Legatiei Germane nu se observa nici o miscare.

Chestiunea a luat o alta întorsatura si s-a lamurit mai târziu. Cei doi complici, Fabricius si Antonescu, erau nelinistiti de perspectiva întâlnirii mele cu Hess, a carei scadenta se apropia. Toate planurile lor conspirative contra Legiunii puteau fi date peste cap.

Invitatia nu putea fi anulata. Era vorba de Rudolf Hess, a doua personalitate a Reichului, desemnat de Führer sa-i ia locul, în cazul disparitiei lui. Si atunci au urzit intriga ca sa torpileze audienta mea la Hess într-o forma aparent nevinovata, ca si cum n-ar fi opozitie contra ei. În ce a constat masinatia? Fabricius i-a trimis lui Ribbentrop cererea lui Antonescu de a fi primit urgent în audienta de Führer, într-o chestiune de „ordine interna”, care, daca nu e rezolvata, ar putea periclita colaborarea militara între România si Germania. Sensibil la aceasta chestiune, temându-se de complicatii cu România, destinata sa joace un rol important în viitoarea încaierare cu Rusia, Hitler a dat curs cererii lui Antonescu si a fixat data audientei pe ziua de 14 Ianuarie 1941. Eo ipso, cealalta audienta a mea, la Rudolf Hess, cazuse sau se amânase, prin apropierea celor doua date.

Dar o decizie neprevazuta a lui Hitler crease o noua complicatie în planurile celor doi complici. Antonescu vroia sa mearga singur la Hitler, pentru a obtine mâna libera de la acesta în actiunea de represiune a miscarii, în curs de pregatire. Ori Hitler, vrând sa transeze definitiv conflictul dintre Antonescu si Miscare, în vederea razboiului de rasarit, a luat hotarârea sa ma invite si pe mine.

Ce era de facut? Antonescu, dupa câteva ezitari, a acceptat sa mearga cu mine la Berchtesgaden. Dar, de acord cu Fabricius, a imaginat o alta stratagema pentru a diminua rolul meu în aceasta audienta. În loc ca Fabricius sa vina direct la mine pentru a-mi comunica invitatia Führerului sa se faca prin general, ca si cum ar fi fost obtinuta prin intermediul acestuia si era o favoare ce mi se facea.

Generalul Antonescu a dat invitatiei mele sensul dorit de el: nu eram invitatul direct al Führerului, ci Conducatorul Statului era primit în audienta de Hitler, în 14 Ianuarie, si a considerat oportun sa-l însotesc si eu, intervenind în acest sens la Berlin. Eu eram o anexa în cadrul acestei audiente, un subsidiar, si nu un invitat direct, cum era cazul în realitate.

Manipularea invitatiei mele a mers si mai departe: nu mi-a pomenit nimic de „ordinea interna”, motivul pentru care se ducea Antonescu la Berchtesgaden si mi s-a spus ca în audienta la Hitler, „se vor trata probleme de ordin militar”.

În seara de 12 ianuarie ma aflam la Presedintie. Generalul Antonescu se afla la Predeal. Sunt chemat la secretariatul lui Antonescu, cu rugamintea sa astept o comunicare importanta venita de la Conducatorul Statului, prin teletip. Am asteptat si în câteva minute a venit pe banda un mesaj, dar nu din partea Generalului, ci a lui Mihai Antonescu! Acesta îmi comunica ca Führerul l-a invitat pe Generalul Antonescu la Berchtesgaden, pe data de 14 Ianuarie 1941, pentru a trata chestiuni de ordin militar. Generalul s-a gândit ca ar fi bine sa-l însotesc si eu si a facut demersul necesar la Berlin. În comunicarea trimisa de Mihai Antonescu nu se pomenea nimic de audienta mea la Hess, a carei data era iminenta. Normal ar fi fost ca sa mi se comunice când va avea loc aceasta audienta, eventual dupa întâlnirea cu Hitler.

I-am raspuns, tot prin teletip, ca nu înteleg ce sa caut eu într-o conferinta de ordin militar, daca merge Generalul la Berchtesgaden. Trebuie sa ma consult cu prietenii mei si mâine îi voi da raspunsul.

În dimineata de 13 Ianuarie s-a desfasurat ceremonia de la „Casa Verde”, închinata eroilor Mota si Marin, cazuti în Majadahonda. Dupa ceremonie, a venit la mine Stelzer, primul consilier al Legatiei Germane la mine, pentru a ma întreba daca merg la Berchtesgaden. I-am comunicat ca nu am luat nici o decizie si ca înca nu stiu precis daca este o invitatie a Führerului sau o invitatie a generalului Antonescu, ca sa-l însotesc la Berchtesgaden.

Îndata m-am sfatuit cu o serie de fruntasi ai Legiunii (Petrascu, Stoicanescu, Iasinschi, Corneliu Georgescu etc.). Le-am expus situatia si cu totii au fost de acord sa nu ma duc, pentru ca, cu certitudine este o cursa la mijloc.

Dupa masa a venit la mine, la Presedintie, Fabricius, asigurându-ma ca invitatia vine direct de la Hitler. I-am raspuns ca conditiile în care mi s-a transmis aceasta invitatie ma împiedica sa ma duc. Iar apoi, obiectul ei, chestiuni militare, ies din competenta mea. I-am amintit de audienta mea la Rudolf Hess, fixata pentru 15 Ianuarie, care nici pâna acuma n-a fost programata.

Mai aveam un motiv grav sa nu ma duc la Berchtesgaden în acel moment: Ciordas, fiul cunoscutului martir ardelean, ucis de unguri în 1919, era Consilier la Legatia Româna din Berlin în 1940. Se împrietenise cu Greceanu, Ministrul nostru în Germania, si cu Mircea Dimitriu seful garnizoanei legionare din Berlin. Ciordas juca bridge cu Schmidt, traducatorul oficial al Reichului. În cursul unui joc, Schmidt i-a spus lui Ciordas ca „daca legionarii nu se cumintesc, vor fi eliminati de la putere. Führerul s-a decis definitiv pentru Antonescu”. Ciordas le-a comunicat confidential aceasta convorbire lui Greceanu si lui Mircea Dimitriu, care, la rândul lor, mi-au transmis informatia la Bucuresti, tot cam pe la începutul lui Ianuarie.

Asadar în acel moment, jocul conspirativ Antonescu-Fabricius-Ribbentrop era destul de înaintat. Nu stiu daca mergând s-ar mai fi putut îndrepta ceva. Nu ar fi fost o masa rotunda, la care fiecare sa-si exprime parerile în toata libertatea. Hitler, cu brutalitatea lui caracteristica, mi-ar fi cerut sa trec comanda Legiunii lui Antonescu... Nu stiu ce s-ar fi întâmplat...