Horia sima

4. ÎNTOARCEREA LA OBERSLZBURG

N-am fost înstiintat nici când a plecat Generalul Antonescu sa-l vada pe Hitler la Obersalzberg si nici la întoarcerea lui la Bucuresti. Mai târziu s-a spus ca nu m-am prezentat sa-l salut pe Conducatorul statului, cum cerea protocolul, nici când s-a urcat în avion si nici la sosire. În realitate, am fost tinut într-o ignoranta totala asupra acelor doua date. Antonescu n-a binevoit nici sa-mi treaca conducerea guvernului, în timpul absentei lui din tara, cum a procedat alta data.

Am aflat ca vizita generalului la Hitler s-a desfasurat într-o singura zi, 14 Ianuarie, si ca a doua zi Antonescu revenise la Bucuresti.

L-am vazut pe General îndata dupa sosirea lui. Era însotit de Fabricius. Amândoi ma priveau scrutator, dar fara vreun semn de neliniste. L-am întrebat pe General cum a decurs audienta „militara” la Führer. Mi-a raspuns scurt: „ bine si cu rezultate pozitive, pentru tara”. Fabricius a dat si el din cap afirmativ. Ma priveau amândoi cu un surâs enigmatic. Simteam ca era ceva necurat la mijloc. Întrebând pe Fabricius de sosirea lui Killinger, mi-a raspuns evaziv ca înca nu s-a stabilit ziua când îsi va prezenta scrisorile de acreditare. Era ceva anormal.

Banuielile mele s-au risipit când am aflat ca Generalul Antonescu semnase o decizie prin care largea atributiile Secretarului de la Interne, Dr. Victor Biris. Acest gest de atentie mi s-a parut de bun augur. Tocmai la Interne, unde Generalul s-a aratat întotdeauna nemultumit si nu înceta cu admonestarile! Asta însemna ca a gasit la Hitler o atmosfera favorabila Miscarii si vrea sa dreaga lucrurile.

În realitate, cum s-a adeverit mai târziu, recompensa oferita lui Biris era cu tâlc, o masura de ordin tactic, destinata sa ne însele vigilenta, acoperind lovitura ce-o va da peste câteva zile.

Nici în zilele urmatoare, pâna la 20 Ianuarie, nu s-a petrecut nimic deosebit în relatiile mele cu Antonescu. Se parea ca vechile animozitati au intrat ca prin farmec în adormire. Dar nu era asa. Aparentele înselau. Pregatirile erau în toi ca sa ne atace cu armata.

 

5. MARI ADUNARI LEGIONARE ÎN TOATA TARA

Pentru Duminica, 19 Ianuarie 1941, am convocat publicul sa participe la o serie de întruniri, atât în capitala, cât si în provincie, pentru a-i asculta pe oratorii trimisi de la Centru, carora le-am fixat sa trateze acelasi subiect: „Lupta Germaniei si Italiei pentru a instaura o noua ordine europeana”.

Aceste conferinte n-au fost improvizate. Îsi au o istorie mai veche. Ideea lor s-a zamislit într-o convorbire avuta cu Generalul Antonescu, cam pe la începutul lunii Decembrie, dupa ce a trecut valul Jilavei si apele s-au potolit.

– Domnule Sima, Guvernul si Legiunea savârsesc o multime de lucruri bune pentru tara, dar mi se pare cp aceste fapte nu se cunosc suficient în public.

– Aveti dreptate, Domnule General, dar cum credeti D-voastra ca s-ar putea mari eficacitatea propagandei noastre?

– Ar trebui ca oameni instruiti de-ai D-voastra sa mearga în provincie si sa explice poporului efortul ce-l facem zi de zi ca sa-i vindecam ranile trecutului.

– Bine, Domnule General. Urmarind sugestia D-voastra, voi face în asa fel încât cel putin odata pe luna personalitati de la Centru sa viziteze capitalele de provincie si sa explice lumii politica guvernului.

Cum aceasta discutie s-a petrecut în Decembrie si nu mai era timp suficient pentru a convoca lumea la adunari, din cauza apropierii Sarbatorilor, am amânat proiectul pâna în Ianuarie. Convocarea de la 19 Ianuarie nu era decât punerea în aplicare a unei dorinte exprese a Sefului Statului, formulata de el cu o luna si mai bine înainte.

Cu aprobarea lui Antonescu, asadar, am organizat aceasta serie de întruniri, fara ca sa ridic nici în acel moment vreo obiectie. Am ales ca subiect al acestor conferinte „Lupta Germaniei si Italiei pentru a instaura o noua ordine europeana”, deoarece România intrase într-o noua faza de politica externa, aderase la sistemul de aliante al Puterilor Axei, si era necesar ca poporul sa afle ratiunea acestei schimbari si perspective ce ni se deschid într-o Europa nationalista. Era un prim subiect ce trebuia tratat, urmând ca, luna de luna, sa abordam alte probleme care sa reflecte politica guvernului si realizarile lui. Ideea lui Antonescu era excelenta si am adoptat-o cu toata convingerea.

Oratorii alesi sa vorbeasca publicului în diferite puncte ale tarii erau de prima linie: ministrii legionari si toate figurile marcante ale Legiunii au fost mobilizate si au plecat în orasele unde s-au anuntat adunari: Constantin Papanace la Timisoara, Traian Braileanu la Sibiu, Alexandru Constant la Brasov, P.P. Panaitescu la Galati, Victor Biris la Constanta, si altii... În capitala, trei oratori în trei locuri diferite, au vorbit în sali arhipline: Vasile Iasinschi, profesorul Eugen Chimoaga si Viorel Trifa.

Succesul întrunirilor a fost impunator. Zeci de mii de oameni au umplut salile unde s-au tinut aceste conferinte, aplaudându-i frenetic pe oratori, izbucnind în urale când se rostea numele lui Hitler, lui Mussolini si al Conducatorului Statului.

Desi participarea publicului a fost masiva în toate orasele, nu s-a înregistrat nici cel mai mic incident. Multimile, dupa ce au intonat Sfânta Tinerete Legionara, s-au împrastiat în perfecta liniste la casele lor.

Si acum comentariile rauvoitorilor care ne-au dat lovitura la 21-23 Ianuarie 1941: „Aceste adunari au fost convocate de mine în vederea pregatirii rebeliunii”. Iata cum o initiativa a lui Antonescu, realizata conform dorintei lui, s-a întors împotriva noastra, devenind cap de acuzatie în Pe Marginea Prapastiei si în alte scrieri si articole de aceeasi speta infama. În timp ce publicul ce umplea salile acestor conferinte si-l aplauda pe Antonescu, el îsi scotea pe ascuns pumnalul din teaca sa ne loveasca miseleste pe la spate...

Si un alt aspect deceptionant, pe care l-am descoperit mai târziu. În timp ce noi copleseam cu elogii Puterile Axei, conducatorii ei ne aratau într-un mod cu totul neasteptat ce înseamna „noua ordine europeana”: închisori si lagare de concentrare. Noua ordine europeana era pentru Miscare tot vechea ordine, cunoscuta de pe timpul lui Carol, cu deosebire ca se schimbase calaul...