HotăRÂre nr. 14 din iunie 2015 privind aprobarea Programului pentru implementarea Planului Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii ngn

Sprijin pentru Agenda Digitală pentru România 2020

Comunicaţiile de bandă largă permit şi facilitează dezvoltarea unei game largi de servicii TIC, crescând în acelaşi timp productivitatea şi competitivitatea, respectiv creşterea PIB-ului; este acceptat la nivel mondial că tehnologia informației și comunicațiilot (TIC) a determinat creşterea productivităţii cu 40-50% în ultimii 10 ani, mai multe studii arătând o puternică corelare între penetrarea accesului de bandă largă şi PIB pe cap de locuitor (R² = 0,5419 ). Repercusiunile pozitive ale extinderii accesului de bandă largă în regiunile mai puţin dezvoltate ale unei ţări au făcut obiectul numeroaselor studii internaţionale, care au conturat principalele beneficii anticipate pe termen lung pentru zonele afectate:

• 
  Creşterea activității regionale a afacerilor prin eCommerce, datorită capacităţii:
  

• 
  de a accesa o bază mai mare de clienţi,
  
• 
  pentru întreprinderi de a oferi noi servicii, şi
  
• 
  de a accesa informaţii relevante pentru afaceri într-un timp mai scurt şi printr-o modalitate mai puţin costisitoare;
  

• 
  Îmbunătăţirea calităţii vieţii datorită:
  

• 
  simplificării proceselor de tranzacţionare cu statul şi cu companiile, şi
  
• 
  economiei de timp cu transportul;
  

• 
  Dezvoltarea telemedicinei, cu repercusiuni directe în reducerea necesităţii pentru consrucţia de infrastructuri de îngrijire medicală dispersate, prevenirea deceselor, economii de costuri relevante în sistemul de asigurări şi reducerea costurilor de transport şi de gestionare a situaţiilor de urgenţă;
  
• 
  Dezvoltarea învăţămantului la distanţă şi promovarea învăţării pe tot parcursul vieţii (Life-Long-Learning): comunicaţiile de bandă largă vor contribui la punerea în aplicare a noilor metode de învăţare, sporind astfel calitatea predării şi accesibilitatea;
  
• 
  Diminuarea excluziunii sociale în grupuri de populaţie izolate geografic (eInclusion);
  
• 
  eGuvernare: comunicaţiile de banda largă vor facilita interacţiunea dintre Guvern şi cetăţeni/companii, ceea ce va duce la creşterea eficienţei administraţiei publice şi accesibilităţii;
  
• 
  eEconomie: comunicaţiile de bandă largă contribuie la dezvoltarea afacerilor e-business, având ca rezultat reducerea costurilor şi creşterea competitivităţii companiilor.
  

Prin asigurarea unei acoperiri echitabile şi acces la comunicaţii de bandă largă pe întreg teritoriul României, măsura va ajuta la realizarea unei mai mari coeziuni şi contribuie la formarea pieţei unice pentru servicii TIC.


Mecanisme de monitorizare

Furnizorii de reţele NGN/NGA care vor beneficia de ajutor de stat vor fi obligaţi să publice informaţii legate de acces (printre altele, specificaţii tehnice, termeni şi condiţii) pentru părţile interesate şi pentru a oferi acces liber tuturor operatorilor de comunicaţii electronice. Respectarea obligaţiilor va fi supravegheată de către Ministerul pentru Societatea Informaţională (MSI) - UIP pe baza rapoartelor trimestriale prezentate de companiile respective.

Monitorizare tehnică
a) Monitorizarea construcţiei reţelelor de bandă largă NGN

Pentru toate dezvoltările NGN sprijinite de stat dezvoltatorii vor trebui să depună la MSI - UIP rapoartele de progres în ceea ce priveşte stadiul de punere în aplicare. În timpul construirii reţelelor NGN, echipe de auditori de expertiză corespunzătoare (tehnicieni/ingineri, economişti, contabili, etc. din domeniul TIC) vor fi numiţi de către MSI - UIP să verifice domeniul de aplicare fizică şi financiară a proiectelor specifice.

Aceste dezvoltări vor fi înregistrate în Registrul de Infrastructură Telecom, ca MSI să poată avea o vedere de ansamblu asupra progreselor înregistrate în vederea îndeplinirii obiectivelor Strategiei Naţionale privind Agenda Digitală pentru România 2020.
b ) Monitorizarea rețelei, gestionarea , întreţinerea şi exploatarea

Operatorii de reţele NGN vor prezenta rapoarte periodice la MSI - UIP cu privire la indicatorii specifici de performanţă cheie legate de gestionarea reţelei: eşecuri majore de funcţionare, incidente de securitate, operaţiuni şi întreţinere.

Monitorizare financiară şi mecanisme de claw-back
Fiecare contract atribuit va fi monitorizat atât în faza de implementare cât şi în timpul perioadei de viabilitate luând în considerare, printre altele, reglementările privind fondurile structurale, calendarul de punere în aplicare şi indicatorii propuşi.

În conformitate cu prevederile Ghidului Comisiei Europene privind  aplicarea ajutorului de stat pentru dezvoltarea rapidă a rețelelor broadband, un mecanism de claw-back  pentru o perioadă de 10 ani va fi prevăzut pentru fiecare astfel de dezvoltare.

5. Măsuri de stimulare a investiţiilor private în infrastructura NGN

Aşa cum a explicat Comisia Europeană în comunicatul propriu cu privire la comunicaţiile de bandă largă²⁸, statele membre pot alege mai multe tipuri de măsuri pentru a accelera dezvoltarea reţelelor de comunicaţii de bandă largă şi în special a reţelelor NGN, altele decât finanţarea directă a companiilor (a se vedea Anexa 5). Aceste măsuri nu trebuie să implice în mod obligatoriu acordarea unei subvenţii de la stat în sensul Articolului 107, paragraful (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (“TFUE”).

1. Încurajarea accesului la infrastructura pasivă existentă

• 
  Îmbunătăţirea accesului operatorilor la infrastructura asociată existentă permite reducerea cu 30-60% a costurilor de dezvoltare ale NGA;
  
• 
  Acordarea accesului la infrastructură de către companiile de utilităţi;
  
• 
  Îmbunătăţirea transparenţei referitor la inventarierea infrastructurii existente.
  

Pentru a planifica în mod eficient dezvoltarea unor reţele de comunicaţii electronice de mare viteză şi pentru a asigura cea mai bună utilizare a infrastructurii existente corespunzătoare reţelelor de comunicaţii electronice, cei care sunt autorizați pentru furnizarea reţelelor de comunicaţii electronice trebuie să aibă acces cel puţin la informaţiile minime despre infrastructura fizică disponibilă în zona prevăzută pentru dezvoltare.

Aceste informaţii trebuie să permită o evaluare a potenţialului de a utiliza infrastructura existentă într-o zonă specifică anume şi de a reduce riscul de afectare/distrugere accidentală a acestor infrastructuri fizice existente şi trebuie gestionate de un singur punct de informare, care să permită accesul la informaţiile minime ce sunt deja disponibile în format electronic în cadrul limitelor de asigurare a securităţii şi integrităţii reţelelor precum şi a protejării secretelor de serviciu şi asigurarea unei operări legitime.

Lucrările civile finanţate integral sau parţial din surse publice trebuie să se axeze pe maximizarea rezultatelor pozitive colective prin exploatarea externalităţilor favorabile ale acestor lucrări din cadrul sectoarelor şi prin asigurarea oportunităţilor de nediscriminare de a partaja infrastructura existentă sau planificată în vederea dezvoltării reţelelor de comunicaţii.

Accesul la infrastructura existentă

La nivel naţional, Legea nr. 154/2012 detaliază condiţiile care trebuie îndeplinite pentru ca un furnizor să poată beneficia de dreptul de acces pe proprietăţi (Art.4, Art.5 alin.(1))

Cu toate acestea, cu privire la utilizarea infrastructurii şi construcţiilor dezvoltate la nivel local (inclusiv noile reţele de apă, energie, transport sau canalizare) pentru a facilita amplasarea infrastructurii rețelelor de bandă largă, este important de subliniat faptul că “zonele albe” sunt situate în zone unde reţelele de apă sau canalizare sunt subdezvoltate şi crearea acestor reţele necesită timp şi fonduri care nu sunt disponibile în acest moment tuturor autorităţilor locale. Oricum, aceste reţele sunt în general dezvoltate la nivel local şi nu răspund nevoilor operatorilor de bandă largă de a interconecta un număr mare de localităţi pentru a implementa o reţea backhaul.

2.