HotăRÂre nr. 218 din octombrie 2008

Can. 530 - Funcţiunile încredinţate în mod special parohului sunt următoarele:

1. administrarea Botezului;

2. administrarea sacramentului Mirului celor care se află în pericol de moarte, conform can. 833, nr. 3;

3. administrarea Viaticului şi a Ungerii bolnavilor, rămânând neschimbată dispoziţia can. 1003, && 2 şi 3 şi împărţirea binecuvântării apostolice;

4. asistenţa la căsătorii şi binecuvântarea cununiilor;

5. celebrarea înmormântărilor;

6. binecuvântarea izvorului baptismal în timpul pascal, conducerea procesiunilor în afara bisericii, precum şi binecuvântările solemne în afara bisericii;

7. celebrarea în mod solemn a Euharistiei în zilele de duminică şi în sărbătorile de poruncă.

Can. 531 - Chiar dacă altcineva a îndeplinit un anumit serviciu parohial, ofertele primite de el de la credincioşi cu această ocazie să le depună la casieria parohiei, în afară de cazul când se constată că voinţa ofertantului este diferită cu privire la ofertele benevole; este de datoria Episcopului diecezan, după ce a audiat părerea consiliului prezbiteral, să stabilească norme care să reglementeze destinaţia acestor oferte, precum şi remuneraţia clericilor care îndeplinesc aceeaşi funcţie.

Can. 532 - Parohul reprezintă parohia în toate treburile juridice, conform normelor dreptului; el să aibă grijă ca bunurile parohiei să fie administrate conform canoanelor 1281 - 1288.

Can. 533 - & 1. Parohul are obligaţia să locuiască în casa parohială, situată în apropiere de biserică; totuşi, în cazuri particulare, dacă există un motiv just, Ordinariul locului îi poate permite să locuiască în altă parte, mai ales într-o casă comună mai multor preoţi, cu condiţia să fie asigurată în mod corect şi adecvat îndeplinirea serviciilor parohiale.

& 2. Dacă nu se opune un motiv grav, parohului îi este permis să lipsească din parohie în fiecare an cel mult o lună continuă sau întreruptă, în vederea concediului; în acest timp de concediu nu intră zilele în care parohul se dedică o dată pe an reculegerii spirituale; totuşi, ca să poată lipsi din parohie mai mult de o săptămână, este ţinut să-l înştiinţeze de aceasta pe Ordinariul locului.

& 3. Este de datoria Episcopului diecezan să stabilească norme prin care să se prevadă ca, pe durata absenţei parohului, parohia să fie îngrijită de un preot înzestrat cu facultăţile necesare.

Can. 534 - & 1. După luarea în primire a parohiei, parohul are obligaţia de a aplica Liturghia pentru poporul ce îi este încredinţat, în toate duminicile şi în zilele de sărbătoare care, în dieceza sa, sunt de poruncă; cine este împiedicat în mod legitim de la această celebrare să aplice Liturghia în aceleaşi zile prin altcineva sau el personal în alte zile.

& 2. Parohul care are grija mai multor parohii este obligat ca, în zilele despre care vorbeşte & 1, să aplice o singură Liturghie pentru tot poporul încredinţat lui.

& 3. Parohul care nu a îndeplinit obligaţia prevăzută de && 1 şi 2 să aplice cât mai curând pentru popor atâtea Liturghii câte a omis.

Can. 535 - & 1. În fiecare parohie să existe registre parohiale, adică registrul de botezaţi, de căsătorii, de decedaţi şi alte registre prescrise de Conferinţa Episcopilor sau de Episcopul diecezan; parohul să aibă grijă ca aceste registre să fie scrise cu exactitate şi păstrate cu atenţie.

& 2. În registrul de botezaţi să se adnoteze şi Mirul, precum şi tot ceea ce are legătură cu starea canonică a credincioşilor în ce priveşte căsătoria - făcând excepţie dispoziţia can. 1133 - adopţia, primirea unei trepte preoţeşti, profesiunea perpetuă într-un institut călugăresc şi schimbarea ritului; aceste adnotări să fie întotdeauna trecute şi în certificatul de Botez.

& 3. Fiecare parohie să aibă ştampila proprie; certificatele eliberate privind starea canonică a credincioşilor, ca, de altfel, şi toate actele care pot avea o importanţă juridică să fie semnate de paroh sau de un delegat al său şi întărite cu ştampila parohială.

& 4. În fiecare parohie să existe o arhivă, în care să fie păstrate registrele parohiale, scrisorile Episcopilor şi celelalte documente a căror păstrare este necesară sau folositoare; toate acestea trebuie să fie inspectate de Episcopul diecezan sau de un delegat al său cu prilejul vizitei sau cu altă ocazie potrivită, iar parohul să aibă grijă ca ele să nu cadă în mâini străine.

& 5. Şi registrele parohiale mai vechi să fie păstrate, conform dispoziţiilor dreptului particular.

Can. 536 - & 1. Dacă, după aprecierea Episcopului diecezan, fiind ascultată părerea consiliului prezbiteral, se consideră că este oportun, în fiecare parohie să fie constituit un consiliu pastoral, care este condus de paroh şi în care credincioşii, împreună cu cei care participă în virtutea oficiului la grija pastorală a parohiei, contribuie la creşterea activităţii pastorale.

& 2. Consiliul pastoral are numai vot consultativ şi funcţionează după normele stabilite de Episcopul diecezan.

Can. 537 - În fiecare parohie să existe un consiliu cu problemele economice, care funcţionează nu numai după normele dreptului universal, ci şi după normele date de Episcopul diecezan şi în care credincioşii, aleşi în conformitate cu aceleaşi norme, îl ajută pe paroh în administrarea bunurilor parohiei, rămânând inviolabilă dispoziţia can. 532.

Can. 538 - & 1. Parohul pierde oficiul prin înlăturare sau prin transferare, efectuate de Episcopul diecezan conform normelor dreptului; prin renunţare, făcută dintr-un motiv just de parohul însuşi, şi care, pentru a fi validă, trebuie să fie acceptată de Episcop, precum şi prin expirarea timpului, dacă a fost numit pentru un timp determinat în conformitate cu dispoziţiile dreptului particular despre care vorbeşte can. 522.

& 2. Parohul, care este membru al unui institut călugăresc sau este încardinat într-o societate de viaţă apostolică, este înlăturat în conformitate cu can. 682, & 2.

& 3. Împlinind vârsta de şaptezeci şi cinci de ani, parohul este invitat să prezinte renunţarea la oficiu Episcopului diecezan care, examinând toate circumstanţele referitoare la persoană şi loc, va hotărî dacă o acceptă sau o amână; Episcopul diecezan trebuie să se îngrijească de întreţinerea adecvată şi de locuinţa aceluia care renunţă, respectându-se normele stabilite de Conferinţa Episcopilor.

Can. 539 - Când parohia devine vacantă sau când parohul nu-şi poate exercita funcţia pastorală în parohie din cauza arestării, exilării sau condamnării la domiciliu forţat, incapacităţii sau îmbolnăvirii, sau din alte motive, Episcopul diecezan să desemneze cât mai curând un administrator parohial, adică un preot care să-l înlocuiască pe paroh conform can. 540.

Can. 540 - & 1. Dacă nu este stabilit altfel de Episcopul diecezan, administratorul parohial are aceleaşi îndatoriri şi se bucură de aceleaşi drepturi ca şi parohul.

& 2. Administratorului parohial nu-i este permis să facă nimic ce ar putea să aducă prejudiciu drepturilor parohului sau să cauzeze vreo pagubă bunurilor parohiale.

& 3. La expirarea funcţiei sale, administratorul parohial să prezinte parohului o dare de seamă.

Can. 541 - & 1. Când parohia devine vacantă, precum şi în cazul în care parohul nu-şi poate exercita funcţia pastorală, înainte de numirea administratorului parohial, vicarul parohial ia în mod interimar conducerea parohiei; dacă sunt mai mulţi vicari, ia conducerea vicarul care a fost numit mai întâi; dacă parohia nu are vicari, parohul indicat de dreptul particular.

& 2. Cine a preluat conducerea parohiei conform & 1 să-l înştiinţeze imediat pe Ordinariul locului despre vacanţa parohiei.

Can. 542 - & 1. Preoţii cărora le este încredinţată în solidar grija pastorală a unei parohii sau a mai multor parohii împreună, conform can. 517, & 1:

1. trebuie să aibă calităţile prevăzute de can. 521;

2. să fie numiţi sau învestiţi în conformitate cu dispoziţiile canoanelor 522 şi 524;

3. dobândesc grija pastorală numai din momentul luării în primire; responsabilul lor ia în primire conform dispoziţiilor can. 527, & 2; în cazul celorlalţi preoţi, profesiunea de credinţă, făcută în mod legitim, înlocuieşte luarea în primire.

Can. 543 - & 1. Dacă unor preoţi le este încredinţată în solidar grija pastorală a unei parohii sau a mai multor parohii împreună, fiecare dintre ei este obligat, conform criteriilor stabilite de ei înşişi, să îndeplinească funcţiile şi sarcinile specifice parohului, despre care vorbesc canoanele 528, 529 şi 530; facultatea de a asista căsătoriile, precum şi puterile de a dispensa acordate parohului în virtutea dreptului, le revin de drept tuturor, dar trebuie exercitate sub conducerea responsabilului.

& 2. Toţi preoţii care fac parte din grup:

1. sunt obligaţi la reşedinţă;

2. să stabilească de comun acord programul după care unul din ei să celebreze Liturghia pentru popor, conform can. 534;

3. numai responsabilul reprezintă în treburile juridice parohia sau parohiile încredinţate grupului.

Can. 544 - Când un preot care face parte din grupul despre care vorbeşte can. 517, & 1, sau responsabilul grupului, pierde oficiul, ca şi atunci când unul dintre ei devine incapabil pentru a exercita funcţia pastorală, parohia sau parohiile a căror grijă este încredinţată grupului nu devin vacante; este datoria Episcopului diecezan să numească un alt responsabil, dar înainte ca Episcopul să numească un alt responsabil, să îndeplinească această funcţie preotul din grup care are numirea cea mai veche.

Can. 545 - & 1. Ori de câte ori este necesar sau oportun pentru a îndeplini cum se cuvine grija pastorală a parohiei, parohul poate fi ajutat de unul sau mai mulţi vicari parohiali care, în calitate de colaboratori ai parohului şi de participanţi la preocupările lui pastorale, să se dedice slujirii pastorale îndeplinind, sub autoritatea parohului, activităţi şi iniţiative programate împreună cu el.

& 2. Vicarul parohial poate fi numit fie pentru a contribui la îndeplinirea întregii slujiri pastorale pentru toată parohia, ori pentru o parte determinată a ei, ori pentru un grup precis de credincioşi, fie pentru a-şi dedica activitatea unei slujiri precise ce trebuie desfăşurată în acelaşi timp în parohii diferite.

Can. 546 - Pentru ca cineva să fie numit în mod valid vicar parohial, este necesar să fi primit treapta presbiterală.

Can. 547 - Vicarul parohial este numit în mod liber de Episcopul diecezan, după ce i-a audiat, dacă a considerat că e oportun acest lucru, pe parohul sau pe parohii parohiilor pentru care vicarul este numit, precum şi pe decan, rămânând neschimbată dispoziţia can. 682, & 1.

Can. 548 - & 1. Obligaţiile şi drepturile vicarului parohial sunt stabilite, în afară de canoanele acestui capitol, de statutele diecezane, precum şi de decretul de numire dat de Episcopul diecezan, dar într-un mod mai detaliat de dispoziţiile parohului.

& 2. Dacă în decretul Episcopului diecezan nu există în mod expres o prevedere contrară, vicarul parohial are obligaţia, în virtutea oficiului, de a-l ajuta pe paroh în întreaga slujire parohială, cu excepţia, desigur, a aplicării Liturghiei pentru popor şi, dacă este cazul, de a ţine locul parohului, conform dreptului.

& 3. Vicarul parohial să-l informeze cu regularitate pe paroh despre iniţiativele pastorale prevăzute şi asumate, astfel încât parohul şi vicarul sau vicarii să poată acţiona cu forţe unite la grija pastorală a parohiei faţă de care sunt împreună responsabili.

Can. 549 - În lipsa parohului, dacă Episcopul diecezan nu a prevăzut altfel conform can. 533, & 3 şi nici nu a fost numit un administrator parohial, să se respecte dispoziţiile can. 541, & 1; în acest caz, vicarul are şi toate obligaţiile parohului, cu excepţia aceleia de a aplica Liturghia pentru popor.

Can. 550 - & 1. Vicarul parohial are obligaţia de a locui în parohie sau, dacă a fost numit pentru mai multe parohii împreună, în una dintre ele; totuşi, dintr-un motiv just, Ordinariul locului îi poate permite să locuiască în altă parte, mai ales într-o casă comună mai multor preoţi, cu condiţia ca din acest motiv să nu aibă nimic de suferit îndeplinirea funcţiilor pastorale.

& 2. Ordinariul locului să aibă grijă ca, acolo unde e posibil, între paroh şi vicari să fie promovată o anumită obişnuinţă de viaţă comunitară în casa parohială.

& 3. Cât priveşte durata concediului, vicarul parohial are aceleaşi drepturi ca şi parohul.

Can. 551 - Referitor la ofertele pe care credincioşii le fac vicarului cu ocazia îndeplinirii slujirii pastorale, să se respecte dispoziţiile can. 531.

Can. 552 - Vicarul parohial poate fi înlăturat de Episcopul diecezan sau de Administratorul diecezan, dintr-un motiv just, rămânând neschimbată dispoziţia can. 682, & 2.
CAPITOLUL VII

Decanii
Can. 553 - & 1. Vicarul foran, care este numit şi decan sau protopop sau cu un alt titlu, este preotul pus în fruntea unui decanat.

& 2. Dacă nu este stabilit altfel de către dreptul particular, decanul este numit de Episcopul diecezan, după ce acesta a ascultat, după aprecierea sa prudentă, părerea preoţilor care îşi desfăşoară slujirea în decanatul respectiv.

Can. 554 - & 1. Pentru oficiul de decan, care nu este unit cu oficiul de paroh al unei anumite parohii, Episcopul să aleagă un preot pe care îl consideră capabil, fiind analizate cu atenţie circumstanţele de timp şi de loc.

& 2. Decanul să fie numit pentru un timp determinat, stabilit de dreptul particular.

& 3. Episcopul diecezan poate să-l îndepărteze în mod liber pe decan din oficiu, dintr-un motiv just, apreciat de el cu prudenţă.

Can. 555 - & 1. Pe lângă facultăţile ce îi sunt atribuite în mod legitim de dreptul particular, decanul are datoria şi dreptul:

1. de a promova şi de a coordona în decanat activitatea pastorală comună;

2. de a se îngriji ca clericii din districtul său să ducă o viaţă conformă cu starea lor şi să-şi îndeplinească în mod sârguincios datoriile;

3. de a avea grijă ca funcţiunile religioase să fie celebrate conform dispoziţiilor liturgiei sacre; ca să fie păstrate cu grijă frumuseţea şi curăţenia bisericilor şi a obiectelor sacre, mai ales în celebrarea euharistică şi în păstrarea Preasfântului Sacrament; ca registrele parohiale să fie scrise corect şi păstrate cum se cuvine; ca bunurile ecleziastice să fie administrate în mod conştiincios; în fine, casa parohială să fie păstrată cu grija cuvenită.

& 2. În decanatul ce îi este încredinţat, decanul:

1. să-şi dea silinţa ca, în conformitate cu dispoziţiile dreptului particular, clericii să participe, la datele stabilite, la prelegerile, întrunirile teologice sau conferinţele despre care vorbeşte can. 279, & 2;

2. să aibă grijă ca preoţii din districtul său să dispună de toate ajutoarele spirituale şi să se preocupe într-un chip deosebit de aceia care se află în situaţii mai dificile sau au probleme speciale.

& 3. Decanul să aibă grijă ca parohii din districtul său, pe care îi ştie că sunt grav bolnavi, să nu fie lipsiţi de ajutoare spirituale şi materiale, iar acelora care au decedat să li se celebreze în mod demn funeraliile; de asemenea, să aibă grijă ca, în caz de îmbolnăvire sau de deces, să nu fie distruse sau înstrăinate registrele, documentele, obiectele sacre şi altele de acest fel, care aparţin Bisericii.

& 4. Decanul are obligaţia să viziteze parohiile din districtul său în modul stabilit de Episcopul diecezan.
CAPITOLUL VIII

Rectorii de biserici şi capelanii

ART. 1

Rectorii de biserici

Can. 556 - Rectorii de biserici sunt preoţii cărora le este încredinţată grija unei biserici care nu este nici parohială, nici capitulară, nici anexată casei unei comunităţi călugăreşti sau a unei societăţi de viaţă apostolică care să celebreze în ea oficiile sacre.

Can. 557 - & 1. Rectorul unei biserici este numit în mod liber de Episcopul diecezan, rămânând inviolabil dreptul de a alege sau de a prezenta pe care cineva îl are în mod legitim; în acest caz, îi revine de drept Episcopului diecezan să-l confirme sau să-l învestească pe rector.

& 2. Chiar dacă biserica aparţine unui institut călugăresc clerical de drept pontifical, Episcopului diecezan îi revine de drept să-l învestească pe rectorul prezentat de Superior.

& 3. Dacă Episcopul diecezan nu a stabilit altfel, rectorul unei biserici anexate unui seminar sau unui colegiu este rectorul seminarului sau al colegiului.

Can. 558 - Rămânând neschimbată dispoziţia can. 262, nu-i este permis rectorului să îndeplinească în biserica ce îi este încredinţată funcţiunile parohiale despre care este vorba în can. 530, nr. 1 - 6, dacă nu are consimţământul sau, când este cazul, delegaţia parohului.

Can. 559 - În biserica ce îi este încredinţată, rectorul poate să efectueze chiar şi celebrări liturgice solemne, rămânând inviolabile legile legitime ale fundaţiei, şi cu condiţia ca, după aprecierea Ordinariului locului, ele să nu lezeze în nici un fel funcţiile parohiale.

Can. 560 - Când consideră că este oportun, Ordinariul locului poate să-i impună rectorului ca să celebreze în biserica sa funcţiuni precise, chiar parohiale, pentru popor şi să deschidă biserica anumitor grupuri de credincioşi care vor săvârşi aici celebrări liturgice.

Can. 561 - Fără permisiunea rectorului sau a altor superiori legitimi, nimănui nu-i este îngăduit să celebreze în biserică Euharistia, să administreze sacramentele sau să îndeplinească alte funcţiuni sacre; această permisiune trebuie să fie dată sau negată conform dreptului.

Can. 562 - Rectorul unei biserici, sub autoritatea Ordinariului locului şi respectând statutele legitime şi drepturile câştigate, are obligaţia să vegheze ca funcţiunile sacre să fie celebrate în biserică în mod demn, conform normelor liturgice şi dispoziţiilor canoanelor, ca obligaţiile pe care biserica le are să fie îndeplinite cu fidelitate, ca bunurile să fie administrate în mod conştiincios, ca să se ia măsuri cu privire la întreţinerea şi înfrumuseţarea obiectelor sacre şi a edificiilor, şi să nu se facă nimic ce ar putea să contravină în vreun fel sfinţeniei locului şi respectului datorat casei lui Dumnezeu.

Can. 563 - După aprecierea sa prudentă, dintr-un motiv just, Ordinariul locului poate să-l îndepărteze din oficiu pe rectorul unei biserici, chiar dacă a fost ales sau prezentat de alţii, rămânând inviolabilă dispoziţia can. 682, & 2.

ART. 2

Capelanii

Can. 564 - Capelanul este preotul căruia i se încredinţează în mod stabil grija pastorală, cel puţin parţială, a unei comunităţi sau a unui grup special de credincioşi, pe care trebuie să o exercite conform dreptului universal şi particular.

Can. 565 - Dacă nu este prevăzut altfel de către drept sau dacă altcuiva nu-i revin în mod legitim drepturi speciale, capelanul este numit de Ordinariul locului, căruia îi revine şi dreptul de a-l învesti pe cel care a fost prezentat sau de a-l confirma pe cel care a fost ales.

Can. 566 - & 1. Capelanul trebuie să fie înzestrat cu toate facultăţile necesare pentru buna exercitare a grijii pastorale. Pe lângă facultăţile ce îi sunt acordate de dreptul particular sau printr-o delegare specială, capelanul are în virtutea oficiului facultatea de a asculta mărturisirile credincioşilor încredinţaţi grijii sale, de a le predica cuvântul lui Dumnezeu, de a le administra Viaticul şi Ungerea bolnavilor, precum şi de a conferi Mirul celor care se află în pericol de moarte.

& 2. În spitale, în închisori şi în călătoriile pe mare, capelanul are, în plus, facultatea, care poate fi exercitată numai în aceste locuri, de a dezlega de cenzurile latae sententiae nerezervate şi nedeclarate, rămânând totuşi inviolabilă dispoziţia can. 976.

Can. 567 - & 1. Ordinariul locului să nu procedeze la numirea capelanului unei case a unui institut călugăresc laical decât după ce l-a consultat pe Superior, care are dreptul, audiind părerea comunităţii, să propună un anumit preot.

& 2. Capelanul are datoria să celebreze sau să organizeze funcţiunile liturgice; totuşi, nu-i este permis să se amestece în conducerea internă a comunităţii.

Can. 568 - În măsura posibilităţilor, să fie numiţi capelani pentru acele persoane care, din cauza condiţiilor de viaţă, nu pot să beneficieze de slujirea obişnuită a parohilor, cum sunt imigranţii, exilaţii, refugiaţii, nomazii, marinarii.

Can. 569 - Capelanii militari au legi speciale.

Can. 570 - Dacă o biserică neparohială este anexată sediului unei comunităţi sau al unui grup, capelanul să fie numit rector al acelei biserici, în afară de cazul când grija comunităţii sau a bisericii cere contrarul.

Can. 571 - În exercitarea funcţiei sale pastorale, capelanul să păstreze legătura necesară cu parohul.

Can. 572 - Cât priveşte înlăturarea capelanului din oficiu, să se respecte dispoziţia can. 563.
PARTEA A III-A

Institutele de viaţă consacrată şi societăţile de viaţă apostolică

SECŢIUNEA I

Institutele de viaţă consacrată

TITLUL I

Norme comune tuturor institutelor de viaţă consacrată

Can. 573 - & 1. Viaţa consacrată prin profesiunea sfaturilor evanghelice este o formă stabilă de viaţă în care credincioşii, urmându-l pe Cristos mai îndeaproape sub acţiunea Duhului Sfânt, se consacră cu totul lui Dumnezeu, iubit mai presus de toate, pentru ca, închinaţi cu un titlu nou şi deosebit cinstirii sale, edificării Bisericii şi mântuirii sufletelor, să dobândească desăvârşirea dragostei în slujba Împărăţiei lui Dumnezeu şi, deveniţi în Biserică un semn luminos, să prevestească gloria cerească.

& 2. Această formă de a trăi în institutele de viaţă consacrată, înfiinţate în mod canonic de către autoritatea competentă a Bisericii, este îmbrăţişată în mod liber de către credincioşii care, prin voturi sau alte legăminte sacre prescrise de legile proprii ale institutelor, profesează sfaturile evanghelice ale castităţii, sărăciei şi ascultării şi, prin dragostea la care acestea conduc, se unesc în mod special cu Biserica şi misterul ei.

Can. 574 - & 1. Starea celor care profesează sfaturile evanghelice în astfel de institute face parte din viaţa şi sfinţenia Bisericii şi, de aceea, trebuie încurajată şi promovată de toţi în Biserică.

& 2. Unii credincioşi sunt chemaţi în mod special de Dumnezeu la această stare, ca să beneficieze în viaţa Bisericii de un dar deosebit şi, conform scopului şi spiritului institutului, să contribuie la misiunea salvifică a Bisericii.

Can. 575 - Sfaturile evanghelice, care îşi au fundamentul în învăţătura şi exemplele lui Cristos Învăţătorul, sunt un dar dumnezeiesc pe are Biserica l-a primit de la Domnul şi, prin harul lui, îl păstrează necontenit.

Can. 576 - Este de datoria autorităţii competente a Bisericii să interpreteze sfaturile evanghelice, să le reglementeze prin legi practicarea şi să le stabilească apoi prin aprobarea canonică formele stabile de a le trăi; de asemenea, să se îngrijească după puterile ei ca institutele să crească şi să înflorească în conformitate cu spiritul fondatorilor şi cu tradiţiile sănătoase.

Can. 577 - Există în Biserică un număr foarte mare de institute de viaţă consacrată, care, potrivit cu harul ce le-a fost dat, au diferite daruri: ele într-adevăr îl urmează mai îndeaproape de Cristos care se roagă, care vesteşte împărăţia lui Dumnezeu, care face bine oamenilor sau care trăieşte cu ei în lume, dar îndeplinind mereu voinţa Tatălui.

Can. 578 - Intenţia şi planurile fondatorilor, ratificate de autoritatea competentă a Bisericii, cu privire la natura, scopul, spiritul şi caracterul institutului, precum şi tradiţiile lui sănătoase, care toate împreună constituie patrimoniul aceluiaşi institut, trebuie să fie respectate de toţi cu fidelitate.

Can. 579 - Episcopii diecezani, fiecare în teritoriul propriu, pot să întemeieze prin decret formal institute de viaţă consacrată, cu condiţia să fi fost consultat Scaunul Apostolic.

Can. 580 - Asocierea unui institut de viaţă consacrată la un alt institut este rezervată autorităţii competente a institutului care asociază, rămânând mereu neatinsă autonomia canonică a institutului asociat.