HotăRÂre nr. 218 din octombrie 2008

Can. 846 - & 1. În celebrarea sacramentelor să se urmeze cu fidelitate cărţile liturgice aprobate de autoritatea competentă; de aceea, nimeni să nu adauge, să nu elimine şi să nu schimbe ceva din proprie iniţiativă.

& 2. Slujitorul să celebreze sacramentele după propriul rit.

Can. 847 - & 1. În administrarea sacramentelor care necesită folosirea de uleiuri sacre, slujitorul trebuie să folosească uleiuri extrase din măsline sau din alte plante şi, cu excepţia dispoziţiei din can. 999, nr. 2, consacrate sau binecuvântate recent de Episcop; să nu se folosească cele vechi decât în caz de necesitate.

& 2. Parohul să ceară uleiurile sacre de la Episcopul propriu şi să le păstreze cu grijă într-un loc decent şi sigur.

Can. 848 - În afară de ofertele stabilite de autoritatea competentă, slujitorul să nu ceară nimic pentru administrarea sacramentelor, având întotdeauna grijă ca cei nevoiaşi să nu fie lipsiţi de ajutorul sacramentelor din cauza sărăciei lor.

TITLUL I

Botezul
Can. 849 - Botezul, poartă a sacramentelor, necesar pentru mântuire în fapt sau cel puţin în dorinţă, prin care oamenii sunt eliberaţi de păcate, renăscuţi ca fii ai lui Dumnezeu, configuraţi lui Cristos printr-un caracter de neşters şi încorporaţi în Biserică, este conferit în mod valid numai prin baia cu apă adevărată şi prin rostirea formulei necesare.

CAPITOLUL I

Celebrarea Botezului

Can. 850 - Botezul este administrat după ritualul stabilit de cărţile liturgice aprobate, cu excepţia cazului de necesitate urgentă, când trebuie să fie respectate numai cele necesare pentru validitate.

Can. 851 - Celebrarea Botezului trebuie pregătită cum se cuvine; de aceea:

1. adultul care intenţionează să primească Botezul să fie admis la catecumenat şi, pe cât posibil, să fie adus la iniţierea sacramentală parcurgând diferitele trepte în conformitate cu ritualul iniţierii, adaptat de Conferinţa Episcopilor şi cu normele speciale date de aceasta;

2. părinţii unui copil care trebuie botezat, precum şi cei care îşi vor asuma funcţia de naşi, să fie bine instruiţi asupra semnificaţiei acestui sacrament şi a obligaţiilor ce sunt strâns legate de el; parohul, personal sau prin alţii, să aibă grijă ca părinţii să fie instruiţi cum trebuie prin îndemnuri pastorale, ba chiar şi prin rugăciune făcută în comun, adunând mai multe familii şi, unde este posibil, vizitându-le.

Can. 852 - & 1. Dispoziţiile canoanelor cu privire la Botezul adulţilor se aplică tuturor celor care, împlinind şapte ani, au ajuns la uzul raţiunii.

& 2. Este asimilată pruncului (infanti), chiar şi în ce priveşte Botezul, persoana care nu este responsabilă de actele sale.

Can. 853 - Apa ce trebuie folosită în conferirea Botezului trebuie să fie binecuvântată după dispoziţiile cărţilor liturgice, cu excepţia cazului de necesitate.

Can. 854 - Botezul să fie conferit fie prin scufundare, fie prin turnare, respectându-se dispoziţiile Conferinţei Episcopilor.

Can. 855 - Părinţii, naşii şi parohul să aibă grijă să nu se dea un nume străin de sentimentul creştin.

Can. 856 - Deşi Botezul poate fi celebrat în orice zi, se recomandă totuşi ca în mod obişnuit să fie celebrat duminica sau, dacă e posibil, în noaptea Învierii.

Can. 857 - & 1. Cu excepţia cazului de necesitate, locul specific pentru celebrarea Botezului este biserica sau oratoriul.

& 2. De regulă, adultul să fie botezat în biserica parohială proprie, iar copilul, în biserica parohială a părinţilor, dacă un motiv just nu sugerează altfel.

Can. 858 - & 1. Fiecare biserică parohială să aibă izvor baptismal, rămânând inviolabil dreptul cumulativ câştigat deja de alte biserici.

& 2. Ordinariul locului, ascultând părerea parohului, poate permite ori porunci ca, pentru comoditatea credincioşilor, să existe izvor baptismal şi într-o altă biserică sau într-un oratoriu din teritoriul parohiei.

Can. 859 - Dacă, din cauza distanţei sau altor împrejurări, cel care trebuie botezat nu poate să meargă sau să fie dus fără un neajuns grav la biserica parohială sau la o altă biserică sau la un oratoriu, despre care vorbeşte can. 858, & 2, Botezul poate şi trebuie să fie administrat în altă biserică mai apropiată sau oratoriu sau chiar într-un alt loc decent.

Can. 860 - & 1. În afara cazului de necesitate, Botezul să nu se administreze în case particulare, decât dacă Ordinariul locului a permis aceasta dintr-un motiv grav.

& 2. Dacă Episcopul diecezan nu a stabilit altfel, Botezul să nu se celebreze în spitale decât în caz de necesitate sau dintr-un alt motiv pastoral imperios.
CAPITOLUL II

Celebrantul Botezului

Can. 861 - & 1. Celebrantul obişnuit al Botezului este Episcopul, preotul şi diaconul, rămânând neschimbată dispoziţia can. 530, nr. 1.

& 2. Când lipseşte sau este împiedicat celebrantul obişnuit, administrează în mod licit Botezul un catehet sau o altă persoană desemnată pentru aceasta de Ordinariul locului, ba chiar, în caz de necesitate, orice om care are intenţia necesară pentru aceasta; păstorii sufleteşti, îndeosebi parohul, să aibă grijă ca credincioşii să fie instruiţi asupra modului corect de a boteza.

Can. 862 - Cu excepţia cazului de necesitate, nimeni nu poate, fără permisiunea necesară, să administreze Botezul în teritoriu străin, nici chiar propriilor supuşi.

Can. 863 - Botezul adulţilor, cel puţin al celor care au împlinit vârsta de paisprezece ani, să fie adus la cunoştinţa Episcopului diecezan pentru ca, dacă apreciază că este bine, să-l administreze personal.

CAPITOLUL III

Persoanele care trebuie botezate

Can. 864 - Este capabil să primească Botezul orice om încă nebotezat, şi numai el.

Can. 865 - & 1. Ca un adult să poată fi botezat, trebuie să-şi fi manifestat voinţa de a primi Botezul, să fie instruit suficient asupra adevărurilor de credinţă şi a obligaţiilor creştine şi să fie probat în viaţa creştină prin catecumenat; să fie îndemnat să se căiască de păcatele sale.

& 2. Adultul care se află în pericol de moarte poate fi botezat dacă, având o oarecare cunoştinţă despre principalele adevăruri de credinţă, şi-a manifestat în vreun fel intenţia de a primi Botezul şi să promită că va respecta poruncile religiei creştine.

Can. 866 - Dacă nu se opune vreun motiv grav, adultul care se botează să fie miruit îndată după Botez şi să participe la celebrarea euharistică, primind chiar Împărtăşania.

Can. 867 - & 1. Părinţii au obligaţia de a se îngriji ca proprii lor copii să fie botezaţi în primele săptămâni; îndată după naştere, sau chiar înainte de naştere, să meargă la paroh spre a cere sacramentul pentru copil şi să se pregătească aşa cum trebuie pentru primirea lui.

& 2. Dacă un copil se află în pericol de moarte, să fie botezat fără întârziere.

Can. 868 - & 1. Ca un copil să fie botezat în mod licit, trebuie ca:

1. părinţii, cel puţin unul dintre ei, sau cine le ţine locul să fie de acord;

2. să existe speranţa întemeiată că el va fi educat în religia catolică; dacă această speranţă lipseşte întru totul, Botezul să fie amânat conform dispoziţiilor dreptului particular, explicându-se părinţilor motivul amânării.

& 2. În pericol de moarte, un copil din părinţi catolici, ba chiar şi cel din părinţi necatolici, este botezat în mod licit chiar împotriva voinţei părinţilor lui.

Can. 869 - & 1. Când există îndoiala dacă cineva a fost botezat sau dacă a fost botezat în mod valid, iar după o investigaţie serioasă dubiul totuşi persistă, să se confere Botezul sub condiţie.

& 2. Cei botezaţi într-o comunitate eclezială necatolică nu trebuie botezaţi sub condiţie, în afară de cazul când, după ce au fost examinate materia şi forma folosite în administrarea Botezului, precum şi intenţia botezatului adult şi a oficiantului care a botezat, există un motiv serios de dubiu asupra validităţii Botezului.

& 3. Dacă în cazurile prevăzute de && 1 şi 2 persistă dubiul cu privire la administrarea Botezului sau la validitatea lui, să nu se confere Botezul decât după ce i se expune celui care se botează, dacă este adult, doctrina despre sacramentul Botezului şi după ce i se arată acestuia sau, dacă este vorba de un copil, părinţilor, motivele validităţii nesigure a Botezului deja celebrat.

Can. 870 - Un copil expus sau găsit să fie botezat dacă, după o investigaţie atentă, nu rezultă că a fost deja botezat.

Can. 871 - În măsura posibilităţilor, fetuşii avortaţi, dacă sunt vii, să primească Botezul.
CAPITOLUL IV

Naşii
Can. 872 - Pe cât e posibil, celui ce se botează să i se dea un naş care are datoria să-l asiste pe adult în iniţierea creştină şi să-l prezinte la Botez, împreună cu părinţii, pe copilul care trebuie botezat, şi, de asemenea, să-şi dea silinţa ca cel botezat să ducă o viaţă creştină conformă cu Botezul şi să îndeplinească cu fidelitate obligaţiile inerente acestui sacrament.

Can. 873 - Să se ia numai un naş sau o naşă, ori un naş şi o naşă împreună.

Can. 874 - & 1. Ca cineva să fie admis să îndeplinească funcţia de naş, trebuie:

1. să fie desemnat de către cel care se botează sau de părinţii acestuia, ori, în lipsa acestora, de către paroh sau de către celebrantul Botezului şi să aibă capacitatea şi intenţia de a îndeplini această funcţie;

2. să fi împlinit vârsta de şaisprezece ani, dacă Episcopul diecezan nu a stabilit o altă vârstă, ori dacă parohul sau celebrantul nu consideră că, dintr-un motiv just, se poate admite o excepţie;

3. să fie catolic, să fi primit Mirul şi Preasfântul Sacrament al Euharistiei şi, totodată, să ducă o viaţă conformă cu credinţa şi cu funcţia ce trebuie să şi-o asume;

4. să nu fie împiedicat de vreo pedeapsă canonică impusă sau declarată în mod legitim;

5. să nu fie tatăl sau mama celui care se botează.

& 2. Un botezat care aparţine la o comunitate eclezială necatolică să fie admis numai împreună cu un naş catolic şi numai în calitate de martor al Botezului.

CAPITOLUL V

Dovedirea şi înregistrarea botezului administrat

Can. 875 - Cine administrează Botezul să aibă grijă ca, în cazul când nu este prezent un naş, să fie de faţă cel puţin un martor prin care să poată fi dovedită conferirea Botezului.

Can. 876 - Pentru a dovedi conferirea Botezului, dacă nu se aduce nimănui vreun prejudiciu, este suficientă declaraţia unui singur martor mai presus de orice bănuială sau jurământul botezatului însuşi, dacă el a primit Botezul ca adult.

Can. 877 - & 1. Parohul locului unde se celebrează Botezul trebuie să înregistreze în mod conştiincios şi fără nici o întârziere în registrul de botezaţi numele celor botezaţi, menţionând numele celebrantului, al părinţilor, al naşilor şi, dacă există, al martorilor, precum şi locul şi ziua conferirii Botezului, indicând totodată ziua şi locul naşterii.

& 2. În cazul unui copil născut dintr-o mamă necăsătorită, trebuie înregistrat numele mamei, dacă maternitatea ei este cunoscută în mod public sau dacă ea cere acest lucru de bunăvoie în scris sau în faţa a doi martori; de asemenea, trebuie înregistrat numele tatălui, dacă paternitatea sa este dovedită printr-un înscris public sau printr-o declaraţie din partea lui, făcută în faţa parohului şi a doi martori; în celelalte cazuri, cel botezat să fie înregistrat fără a se fi menţionat numele tatălui sau al părinţilor.

& 3. Dacă este vorba de un copil care este adoptat, să se înregistreze numele celor care îl adoptă, precum şi, cel puţin dacă astfel se procedează în actul civil al regiunii respective, numele părinţilor naturali, conform && 1 şi 2, respectându-se dispoziţiile Conferinţei Episcopilor.

Can. 878 - Dacă Botezul nu a fost administrat de paroh şi nici în prezenţa sa, celebrantul Botezului, oricine ar fi el, trebuie să-l informeze de aceasta pe parohul parohiei în care a fost administrat Botezul, ca să înregistreze Botezul conform cu can. 877, & 1.

TITLUL II

Sacramentul Mirului

Can. 879 - Sacramentul Mirului, care imprimă un caracter, şi prin care cei botezaţi, continuând itinerarul iniţierii creştine, sunt îmbogăţiţi de darul Duhului Sfânt şi legaţi mai strâns de Biserică, îi întăreşte şi îi obligă mai puternic să fie martori ai lui Cristos prin cuvinte şi fapte şi să răspândească şi să apere credinţa.
CAPITOLUL I

Celebrarea Mirului

Can. 880 - & 1. Sacramentul Mirului este conferit prin ungerea cu crismă pe frunte, făcută cu impunerea mâinii şi prin cuvintele stabilite în cărţile liturgice aprobate.

& 2. Crisma ce trebuie folosită în sacramentul Mirului trebuie să fie consacrată de Episcop, chiar dacă sacramentul este administrat de un preot.

Can. 881 - Este bine ca sacramentul Mirului să se celebreze în biserică, în cadrul Liturghiei; totuşi, dintr-un motiv just şi raţional, poate fi celebrat în afara Liturghiei şi în orice loc decent.
CAPITOLUL II

Celebrantul Mirului

Can. 882 - Celebrantul obişnuit al Mirului este Episcopul; conferă în mod valid acest sacrament şi preotul care a primit această facultate în virtutea dreptului universal sau în virtutea unei concesiuni din partea autorităţii competente.

Can. 883 - Se bucură ipso iure de facultatea de a administra Mirul:

1. în cadrul jurisdicţiei proprii, cei care sunt echivalenţi în drept Episcopului diecezan;

2. faţă de persoana interesată, preotul care în virtutea oficiului sau a mandatului Episcopului diecezan, botează pe cineva care a împlinit şapte ani sau admite în comuniunea deplină cu Biserica Catolică o persoană deja botezată;

3. faţă de cei care se află în pericol de moarte, parohul, ba chiar orice preot.

Can. 884 - & 1. Episcopul diecezan să administreze personal Mirul sau să aibă grijă să fie administrat de un alt Episcop; dacă este necesar, poate să acorde unuia sau mai multor preoţi, bine precizaţi, facultatea să administreze ei acest sacrament.

& 2. Dintr-un motiv grav, Episcopul şi preotul înzestrat cu facultatea de a mirui în virtutea dreptului sau a unei concesiuni speciale din partea autorităţii competente pot, în cazuri particulare, să ia ca asociaţi alţi preoţi, ca să administreze şi ei Mirul.

Can. 885 - & 1. Episcopul diecezan are obligaţia de a se îngriji ca sacramentul Mirului să fie conferit credincioşilor săi, care îl cer după rânduială şi în mod raţional.

& 2. Preotul care se bucură de această facultate trebuie să o folosească în favoarea persoanelor pentru care i-a fost acordată.

Can. 886 - & 1. În dieceza sa, Episcopul administrează în mod legal sacramentul Mirului şi credincioşilor care nu sunt sub jurisdicţia lui, dacă nu există o oprelişte expresă din partea Ordinariului lor.

& 2. Ca să administreze în mod licit Mirul în altă dieceză, Episcopul are nevoie de permisiunea, cel puţin presupusă în mod raţional, a Episcopului diecezan, în afară de cazul când este vorba de credincioşii proprii.

Can. 887 - Preotul care are facultatea de a administra Mirul conferă în mod licit acest sacrament, în teritoriul ce îi este desemnat, chiar şi persoanelor străine, dacă nu există o interzicere din partea Ordinariului lor propriu; într-un teritoriu străin, nu poate să-l administreze în mod valid nimănui, cu excepţia cazului prevăzut de can. 883, nr. 3.

Can. 888 - În teritoriul în care pot să confere în mod valid Mirul, slujitorii sacri îl pot administra şi în locurile exempte.
CAPITOLUL III

Persoanele ce trebuie miruite

Can. 889 - & 1. Este capabil să primească Mirul orice botezat, şi numai el, care nu este încă miruit.

& 2. Cu excepţia pericolului de moarte, ca cineva să primească în mod licit Mirul este necesar, dacă are uzul raţiunii, să fie instruit în mod adecvat, să fie dispus cum se cuvine şi să poată reînnoi făgăduinţele de la Botez.

Can. 890 - Credincioşii au obligaţia să primească acest sacrament la timpul potrivit; părinţii, păstorii sufleteşti, îndeosebi parohii, să aibă grijă ca credincioşii să fie bine instruiţi pentru a-l primi şi să se apropie de el la timpul cuvenit.

Can. 891 - Sacramentul Mirului să fie conferit credincioşilor ajunşi în jurul vârstei priceperii, dacă nu s-a stabilit o altă vârstă de către Conferinţa Episcopilor, sau nu există pericolul morţii, sau dacă, după aprecierea slujitorului sacru, un motiv grav nu sugerează altfel.

CAPITOLUL IV

Naşii
Can. 892 - Pe cât e posibil, cine se miruieşte să fie asistat de un naş care are datoria de a se îngriji ca cel miruit să se comporte ca un adevărat martor al lui Cristos şi să îndeplinească în mod fidel obligaţiile inerente acestui sacrament.

Can. 893 - & 1. Ca cineva să poată fi naş, trebuie să îndeplinească condiţiile despre care vorbeşte can. 874.

& 2. Este bine să fie luat ca naş cel ce şi-a asumat aceeaşi funcţie şi la Botez.

CAPITOLUL V

Dovedirea şi înregistrarea Mirului conferit

Can. 894 - Pentru dovedirea administrării Mirului să se respecte dispoziţiile can. 876.

Can. 895 - Numele celor miruiţi, menţionându-se numele celebrantului, al părinţilor şi al naşilor, locul şi ziua conferirii Mirului, să fie înscrise în registrul de miruiţi al Curiei diecezane sau, unde acest lucru a fost stabilit de Conferinţa Episcopilor sau de Episcopul diecezan, în registrul ce trebuie păstrat în arhiva parohială; parohul trebuie să-l informeze pe parohul locului Botezului despre administrarea Mirului, pentru a se face adnotarea în registrul de botezaţi, conform can. 535, & 2.

Can. 896 - Dacă parohul locului nu a fost prezent, celebrantul să-l informeze, personal sau prin alţii, cât mai curând despre administrarea Mirului.
TITLUL III

Preasfânta Euharistie

Can. 897 - Cel mai sublim sacrament este Preasfânta Euharistie, în care este conţinut, oferit şi primit însuşi Cristos Domnul, şi prin care Biserica trăieşte şi creşte fără încetare. Jertfa euharistică, memorialul morţii şi învierii Domnului, în care se perpetuează de-a lungul veacurilor Jertfa Crucii, este culmea şi izvorul întregului cult şi al întregii vieţi creştine, prin care se manifestă şi se realizează unitatea poporului lui Dumnezeu şi se săvârşeşte zidirea Trupului lui Cristos. Celelalte sacramente şi toate operele de apostolat ale Bisericii sunt strâns unite cu Preasfânta Euharistie şi converg spre ea.

Can. 898 - Credincioşii să cinstească în cel mai înalt grad Preasfânta Euharistie, participând activ la celebrarea Sfintei Jertfe, primind cu cea mai mare evlavie şi des acest sacrament şi venerând-o cu cea mai mare adoraţie; explicând doctrina referitoare la acest sacrament, păstorii sufleteşti să-i înveţe cu zel pe credincioşi asupra acestor obligaţii.

CAPITOLUL I

Celebrarea euharistică

Can. 899 - & 1. Celebrarea euharistică este acţiunea lui Cristos însuşi şi a Bisericii, în care Cristos Domnul, prin slujirea preotului, se oferă lui Dumnezeu Tatăl pe sine însuşi prezent în mod substanţial sub speciile pâinii şi vinului şi se dă ca hrană spirituală credincioşilor uniţi în oferirea sa.

& 2. În Adunarea euharistică, prezidată de Episcop sau, sub autoritatea acestuia, de preot, care acţionează în persoana lui Cristos, poporul lui Dumnezeu este chemat împreună şi toţi credincioşii prezenţi, atât clericii, cât şi laicii, participă activ, fiecare în felul său, potrivit cu diversitatea treptelor preoţeşti şi a funcţiilor liturgice.

& 3. Celebrarea euharistică să fie astfel rânduită încât toţi cei care iau parte la ea să beneficieze de roade îmbelşugate, pentru a căror dobândire Cristos Domnul a instituit Jertfa euharistică.
ART. 1

Slujitorul Preasfintei Euharistii

Can. 900 - & 1. Numai preotul hirotonit în mod valid este slujitorul sacru care, acţionând în persoana lui Cristos, poate să celebreze sacramentul Euharistiei.

& 2. Celebrează în mod licit Euharistia preotul care nu este împiedicat de o lege canonică, respectând dispoziţiile canoanelor care urmează.

Can. 901 - Preotul este liber să aplice Liturghia pentru oricine, atât pentru cei vii cât şi pentru cei morţi.

Can. 902 - Dacă interesul credincioşilor nu impune sau nu recomandă contrarul, preoţii pot să concelebreze Euharistia, rămânând totuşi inviolabilă libertatea fiecăruia de a celebra în mod individual, dar nu în timp ce se celebrează în aceeaşi biserică sau în acelaşi oratoriu.

Can. 903 - Un preot să fie admis să celebreze chiar dacă nu este cunoscut de responsabilul bisericii, cu condiţia fie să prezinte "celebretul" dat de Ordinariul sau de Superiorul propriu, eliberat cel mult de un an, fie că se poate aprecia cu prudenţă că nu este împiedicat să celebreze.

Can. 904 - Amintindu-şi mereu că în misterul Jertfei euharistice este înfăptuită necontenit opera mântuirii, preoţii să celebreze des; ba, mai mult, se recomandă stăruitor celebrarea în fiecare zi, care, chiar dacă nu este posibilă prezenţa credincioşilor, este cu adevărat o acţiune a lui Cristos şi a Bisericii, pe care săvârşind-o, preoţii îşi îndeplinesc principala lor funcţie.

Can. 905 - & 1. Cu excepţia cazurilor când, conform dreptului, Euharistia poate fi celebrată sau concelebrată de mai multe ori în aceeaşi zi, nu i se permite preotului să celebreze decât o singură dată pe zi.

& 2. Dacă este lipsă de preoţi, Ordinariul locului poate permite ca preoţii să celebreze, dintr-un motiv just, de două ori pe zi, ba chiar, când o cere necesitatea pastorală, de trei ori în zilele de duminică şi sărbători de poruncă.

Can. 906 - Preotul să nu celebreze Jertfa euharistică fără participarea cel puţin a unui credincios, în afară doar de cazul când există un motiv just şi raţional.

Can. 907 - La celebrarea euharistică, nu le este permis diaconilor şi laicilor să recite rugăciunile, mai ales rugăciunea euharistică, sau să săvârşească acţiuni ce sunt proprii preotului celebrant.

Can. 908 - Preoţilor catolici le este interzis să concelebreze Euharistia cu preoţii Bisericilor sau cu slujitorii comunităţilor ecleziale, care nu sunt în comuniune deplină cu Biserica Catolică.

Can. 909 - Preotul să nu omită de a se pregăti cum se cuvine, prin rugăciune, la celebrarea Jertfei euharistice, nici de a aduce mulţumiri lui Dumnezeu la terminarea ei.

Can. 910 - & 1. Slujitorul obişnuit al Sfintei Împărtăşanii este Episcopul, preotul şi diaconul.

& 2. Slujitorul extraordinar al Sfintei Împărtăşanii este acolitul, precum şi un alt credincios desemnat în conformitate cu can. 230, & 3.

Can. 911 - & 1. Au obligaţia şi dreptul de a duce Preasfânta Euharistie la bolnavi, ca Viatic, parohul şi vicarii parohiali, capelanii, precum şi Superiorul comunităţii în institutele călugăreşti clericale sau în societăţile de viaţă apostolică clericale, tuturor celor care se află în casă.

& 2. În caz de necesitate sau cu permisiunea cel puţin presupusă a parohului, a capelanului sau a Superiorului, care ulterior trebuie informaţi, trebuie să ducă Viaticul orice preot sau un alt slujitor al Sfintei Împărtăşanii.

ART. 2

Participarea la Preasfânta Euharistie

Can. 912 - Fiecare botezat care nu este oprit de către drept poate şi trebuie să fie admis la Sfânta Împărtăşanie.

Can. 913 - & 1. Pentru ca Preasfânta Euharistie să poată fi administrată copiilor, este necesar ca ei să aibă o cunoaştere suficientă şi o pregătire făcută cu grijă, astfel încât, după capacitatea lor, să înţeleagă misterul lui Cristos şi să poată primi Trupul Domnului cu credinţă şi evlavie.

& 2. Preasfânta Euharistie poate fi totuşi administrată şi copiilor care se află în pericol de moarte, dacă sunt capabili să deosebească Trupul lui Cristos de hrana obişnuită şi să primească Împărtăşania cu respect.

Can. 914 - În primul rând, părinţii şi cei care le ţin locul, precum şi parohul, au obligaţia de a se îngriji ca toţi copiii care au ajuns la uzul raţiunii să fie pregătiţi cum trebuie şi, după ce au făcut mărturisirea sacramentală, să fie întăriţi cu această hrană dumnezeiască; parohului îi revine şi obligaţia de a veghea să nu fie admişi la Sfânta Împărtăşanie acei copii care nu au ajuns la uzul raţiunii sau aceia pe care nu-i consideră suficient de dispuşi.

Can. 915 - Să nu fie admişi la Sfânta Împărtăşanie excomunicaţii şi interzişii, după aplicarea sau declararea pedepsei, precum şi cei care persistă cu încăpăţânare într-un păcat grav şi public.