HotăRÂre nr. 218 din octombrie 2008

Can. 146 - & 1. Teritoriul Bisericii pe care o prezidează Patriarhul se extinde la acele regiuni în care se respectă ritul propriu al aceleiaşi Biserici şi în care Patriarhul a dobândit dreptul legitim de a înfiinţa provincii, eparhii şi exarhate.

& 2. Dacă apar dubii în privinţa limitelor teritoriului Bisericii patriarhale, sau dacă este vorba despre schimbarea lor, Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale este cel care cercetează acest caz, după audierea autorităţii administrative superioare a fiecărei Biserici sui iuris interesată; după ce cazul a fost discutat în acelaşi Sinod, va depune o petiţie bine alcătuită Pontifului Roman despre rezolvarea dubiului sau despre schimbarea limitelor; numai acestuia îi revine dreptul de a pune capăt dubiului în mod autentic sau de a emite decret privind schimbarea limitelor.

Can. 147 - În limitele teritoriului Bisericii patriarhale puterea Patriarhului şi a Sinoadelor este exercitată nu numai asupra tuturor credincioşilor creştini înscrişi în aceeaşi Biserică, ci şi asupra tuturor celorlalţi care nu au un Ierarh al locului al propriei Biserici sui iuris constituit în acelaşi teritoriu; aceştia, deşi rămân înscrişi propriei lor Biserici, sunt încredinţaţi Ierarhului locului aceleiaşi Biserici patriarhale, rămânând neschimbat can. 916, & 5.

Can. 148 - & 1. Patriarhul are dreptul şi îndatorirea de a obţine informaţiile necesare referitoare la credincioşii creştini care locuiesc în afara limitelor teritoriului Bisericii pe care o prezidează, chiar printr-un Vizitator trimis de el, cu consensul Scaunului Apostolic.

& 2. Vizitatorul, înainte de începerea sarcinii sale, se va prezenta Episcopului eparhial al acestor credincioşi creştini şi îi va arăta scrisoarea de numire.

& 3. Făcută fiind vizita, Vizitatorul va trimite un raport Patriarhului, care, după ce a discutat despre aceasta în Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale, poate propune Scaunului Apostolic mijloacele potrivite, ca pretutindeni să fie prevăzute tutelarea şi incrementarea binelui spiritual al credincioşilor creştini ai Bisericii pe care o prezidează, chiar şi prin înfiinţarea de parohii, exarhate sau eparhii proprii.

Can. 149 - Pentru a îndeplini funcţia de Episcop eparhial, de Episcop coadjutor, sau de Episcop auxiliar în afara limitelor teritoriului Bisericii patriarhale, Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale alege, conform normei canoanelor referitoare la alegerea Episcopilor, câţiva candidaţi, cel puţin trei, şi îi propune spre numire Pontifului Roman, prin intermediul Patriarhului; toţi cei care în oarecare mod au cunoscut rezultatul alegerii vor păstra secretul, chiar şi faţă de candidaţi.

Can. 150 - & 1. Episcopii constituiţi în afara limitelor teritoriului Bisericii patriarhale au toate drepturile şi obligaţiile sinodale ale celorlalţi Episcopi ai aceleiaşi Biserici, rămânând neschimbat can. 102, & 2.

& 2. Legile emise de Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale şi promulgate de Patriarh, dacă sunt legi liturgice, sunt în vigoare pretutindeni; dacă însă sunt legi disciplinare, sau dacă este vorba despre celelalte decizii ale Sinodului, au putere juridică în interiorul limitelor teritoriului Bisericii patriarhale.

& 3. Episcopii eparhiali, constituiţi în afara limitelor teritoriului Bisericii patriarhale, vor atribui valoare juridică legilor disciplinare şi tuturor celorlalte decizii sinodale care nu depăşesc competenţa lor, în propriile eparhii; dacă însă aceste legi sau decizii au fost aprobate de către Scaunul Apostolic, atunci ele au valoare juridică pretutindeni.

TITLUL V

DESPRE BISERICILE ARHIEPISCOPALE MAJORE

Can. 151 - Arhiepiscopul major este Mitropolitul unui Sediu determinat sau recunoscut de către autoritatea supremă a Bisericii; acesta prezidează o întreagă Biserică orientală sui iuris care nu este investită cu titlul patriarhal.

Can. 152 - Ceea ce se spune în dreptul comun despre Bisericile Patriarhale sau despre Patriarh, se înţelege că se va aplica şi Bisericilor arhiepiscopale majore şi Arhiepiscopilor majori, exceptând cazul în care este prescris altfel în mod expres de către dreptul comun sau rezultă din natura lucrurilor.

Can. 153 - & 1. Arhiepiscopul major este ales după norma cann. 63 - 74.

& 2. Sinodul Episcopilor Bisericii arhiepiscopale majore, după acceptarea celui ales, trebuie să înştiinţeze Pontiful Roman despre alegerea canonică săvârşită, printr-o scrisoare sinodală; însuşi cel ales trebuie să ceară de la Pontiful Roman confirmarea alegerii sale, printr-o scrisoare scrisă de mâna proprie.

& 3. Cel ales, după obţinerea confirmării, trebuie să facă profesiunea de credinţă şi promisiunea de a îndeplini cu fidelitate funcţia sa, în faţa Sinodului Episcopilor Bisericii arhiepiscopale majore, după care se va proceda la proclamarea şi înscăunarea sa; dacă însă cel ales încă nu este hirotonit Episcop, înscăunarea nu poate fi făcută în mod valid înainte ca cel ales să fi primit hirotonirea episcopală.

& 4. Dacă, în schimb, confirmarea este negată, noua alegere se va face în limitele de timp stabilite de Pontiful Roman.

Can. 154 - Arhiepiscopii majori obţin precedenţa de onoare imediat după Patriarhi, în Biserica arhiepiscopală majoră, după ordinea înfiinţării Bisericii pe care o prezidează.
TITLUL VI

DESPRE BISERICILE MITROPOLITANE ŞI CELELALTE BISERICI SUI IURIS

CAPITOLUL I

DESPRE BISERICILE MITROPOLITANE SUI IURIS

Can. 155 - & 1. Mitropolitul unui sediu determinat, numit de Pontiful Roman şi ajutat conform normei dreptului de un Consiliu al Ierarhilor, prezidează Biserica mitropolitană sui iuris.

& 2. Este de competenţa exclusivă a autorităţii supreme a Bisericii să înfiinţeze Biserici mitropolitane sui iuris, să le mute, să le desfiinţeze şi să le circumscrie teritoriul în limite determinate.

Can. 156 - & 1. În decurs de trei luni de la hirotonirea episcopală sau, dacă a fost deja hirotonit Episcop, de la înscăunare, Mitropolitul este obligat să ceară Pontifului Roman paliul, care este semnul puterii sale mitropolitane şi al comuniunii depline a Bisericii mitropolitane sui iuris cu Pontiful Roman.

& 2. Înainte de punerea paliului, Mitropolitul nu poate convoca Consiliul Ierarhilor şi nici hirotoni Episcopi.

Can. 157 - & 1. Puterea care îi revine Mitropolitului, conform normei dreptului, asupra Episcopilor şi a celorlalţi credincioşi creştini ai Bisericii mitropolitane pe care o prezidează, este ordinară şi proprie, însă atât de personală încât el nu poate constitui un Vicar pentru întreaga Biserică mitropolitană sui iuris, sau să-şi delege cuiva puterea pentru totalitatea cazurilor.

& 2. Puterea Mitropolitului şi a Consiliului Ierarhilor este exercitată în mod valid numai în interiorul limitelor teritoriului Bisericii mitropolitane sui iuris.

& 3. În toate treburile juridice ale Bisericii mitropolitane sui iuris, Mitropolitul o reprezintă în persoană.

Can. 158 - & 1. Sediul Bisericii mitropolitane sui iuris este în oraşul principal de la care îşi ia titlul Mitropolitul, care prezidează aceeaşi Biserică.

& 2. Mitropolitul are în eparhia încredinţată lui aceleaşi drepturi şi obligaţii ca Episcopul eparhial în eparhia sa.

Can. 159 - Mitropolitul, în Biserica mitropolitană sui iuris pe care o prezidează, pe lângă ceea ce îi este atribuit de dreptul comun sau de dreptul particular stabilit de Pontiful Roman, este competent:

1. să hirotonească şi să înscăuneze Episcopii aceleiaşi Biserici la timpul determinat de drept;

2. să convoace Consiliul Ierarhilor conform normei dreptului, să stabilească în mod oportun chestiunile de tratat în cadrul acestuia, să-l prezideze şi, în plus, să-l transfere, să-l prelungească, să-l suspende şi să-l dizolve;

3. să înfiinţeze tribunalul mitropolitan;

4. să vegheze astfel încât credinţa şi disciplina bisericească să fie respectate cu grijă;

5. să îndeplinească vizita canonică în eparhii, dacă Episcopul eparhial a neglijat-o;

6. să numească Administratorul eparhiei în cazul prevăzut de can. 221, n. 4;

7. să-l numească sau să-l confirme pe cel care a fost propus sau ales în mod legitim pentru o funcţie, dacă Episcopul eparhial, fără să fi fost reţinut de un impediment just, a omis să facă acest lucru în timpul stabilit de drept; de asemenea, să numească economul eparhial, dacă Episcopul eparhial, după ce a fost admonestat, a neglijat numirea;

8. să comunice actele Pontifului Roman Episcopilor eparhiali şi altora, cărora li se cuvine, exceptând cazul în care Scaunul Apostolic s-a îngrijit direct; de asemenea să se îngrijească de executarea fidelă a prescrierilor cuprinse în aceste acte.

Can. 160 - În treburile extraordinare sau care comportă o dificultate deosebită, Episcopii eparhiali nu vor omite să-l audieze pe Mitropolit, iar Mitropolitul pe Episcopii eparhiali.

Can. 161 - Mitropolitul va fi pomenit în Divina Liturghie şi în laudele divine, după Pontiful Roman, de către toţi Episcopii şi ceilalţi clerici, conform prescrierilor cărţilor liturgice.

Can. 162 - Mitropolitul trebuie să-l pomenească pe Pontiful Roman, în semn de comuniune deplină cu el, în Divina Liturghie şi în laudele divine, conform prescrierilor cărţilor liturgice şi să aibă grijă ca acest lucru să fie făcut cu fidelitate de către toţi Episcopii şi ceilalţi clerici ai Bisericii mitropolitane pe care o prezidează.

Can. 163 - Mitropolitul va avea obiceiul de a frecventa Pontiful Roman; însă vizita pe care trebuie să o facă la fiecare cinci ani, conform normei can. 208, & 2, să fie făcută, pe cât posibil, împreună cu toţi Episcopii Bisericii mitropolitane pe care o prezidează.

Can. 164 - & 1. La Consiliul Ierarhilor trebuie convocaţi toţi şi numai Episcopii hirotoniţi ai aceleiaşi Biserici mitropolitane sui iuris oriunde ar fi constituiţi, cu excepţia celor menţionaţi în can. 953, & 1, sau a celor care sunt pedepsiţi cu pedepse canonice, menţionaţi în cann. 1433 şi 1434; Episcopii altei Biserici sui iuris pot fi invitaţi numai ca oaspeţi, dacă cea mai mare parte a membrilor Consiliului Ierarhilor hotărăsc astfel.

& 2. În Consiliul Ierarhilor au vot deliberativ Episcopii eparhiali şi Episcopii coadjutori; în schimb, ceilalţi Episcopi ai Bisericii mitropolitane sui iuris pot avea acest vot dacă acest lucru este stabilit în mod expres în dreptul particular.

Can. 165 - & 1. Toţi Episcopii convocaţi în mod legitim la Consiliul Ierarhilor au obligaţia gravă de a participa la acelaşi Consiliu, cu excepţia celor care au renunţat deja la funcţia lor.

& 2. Dacă vreun Episcop este reţinut de un impediment just, va prezenta în scris motivele sale Consiliului Ierarhilor; despre legitimitatea impedimentului vor decide Episcopii care au vot deliberativ şi care sunt prezenţi la locul stabilit la începutul sesiunilor Consiliului.

& 3. Nici un membru al Consiliului Ierarhilor nu poate trimite în locul său un procurator şi nimeni nu poate avea mai multe voturi.

& 4. Odată început Consiliul Ierarhilor, nici unuia dintre cei care trebuie să fie prezenţi nu îi este permis să-l părăsească, decât pentru o cauză justă, aprobată de preşedintele Consiliului.

Can. 166 - & 1. Fiecare sesiune a Consiliului Ierarhilor este canonică şi, în plus, fiecare scrutin în parte este valid dacă este prezentă majoritatea Episcopilor care au obligaţia de a participa la Consiliul Ierarhilor, exceptând cazul în care dreptul particular cere o prezenţă mai mare.

& 2. Consiliul Ierarhilor decide asupra chestiunilor cu majoritatea absolută a voturilor dintre cei care au vot deliberativ şi sunt prezenţi.

Can. 167 - & 1. Rămânând neschimbate canoanele în care este vorba în mod expres de puterea Consiliului Ierarhilor de a da legi şi norme, acest Consiliu poate să le dea şi în cazurile în care dreptul comun trimite chestiunea la dreptul particular al unei Biserici sui iuris.

& 2. Mitropolitul va înştiinţa cât mai repede Scaunul Apostolic despre legile şi normele date de Consiliul Ierarhilor; legile şi normele nu pot fi promulgate valid înainte ca Mitropolitul să fi primit o notificare scrisă de la Scaunul Apostolic care să ateste primirea actelor Consiliului; Mitropolitul va înştiinţa Scaunul Apostolic şi în ce priveşte celelalte săvârşite în Consiliul Ierarhilor.

& 3. Mitropolitul este cel care se îngrijeşte de promulgarea legilor şi de publicarea deciziilor Consiliului Ierarhilor.

& 4. Rămânând neschimbate canoanele în care este vorba în mod expres de actele administrative ale Mitropolitului care prezidează o Biserică mitropolitană sui iuris, este de datoria sa să împlinească şi acele acte administrative care sunt încredinţate de dreptul comun autorităţii administrative superioare a Bisericii sui iuris, însă totuşi cu consimţământul Consiliului Ierarhilor.

Can. 168 - În ceea ce priveşte numirea Mitropolitului şi a Episcopilor, Consiliul Ierarhilor va alcătui pentru fiecare caz o listă cu cel puţin trei candidaţi, cei mai potriviţi, şi o va trimite Scaunului Apostolic, respectând secretul şi faţă de candidaţi; pentru a alcătui această listă, membrii Consiliului Ierarhilor, dacă consideră oportun acest lucru, pot cere părerea unor preoţi sau altor credincioşi creştini care se disting prin înţelepciune, cu privire la necesităţile Bisericii şi la însuşirile speciale ale candidatului la episcopat.

Can. 169 - Consiliul Ierarhilor se va îngriji să ia măsuri în privinţa necesităţilor pastorale ale credincioşilor creştini şi poate stabili, în ce priveşte aceste chestiuni, ceea ce consideră oportun pentru promovarea dezvoltării credinţei, pentru favorizarea activităţii pastorale comune, pentru reglementarea obiceiurilor, pentru respectarea ritului propriu precum şi a disciplinei bisericeşti comune.

Can. 170 - Consiliul Ierarhilor se va ţine cel puţin o dată pe an şi de fiecare dată când este cerut de împrejurări speciale, sau când sunt de rezolvat chestiuni rezervate prin dreptul comun acestui Consiliu sau când, pentru a le duce la îndeplinire, se cere consimţământul aceluiaşi Consiliu.

Can. 171 - Consiliul Ierarhilor îşi va alcătui statutele ce vor fi transmise Scaunului Apostolic, în care se va prevedea despre secretariatul Consiliului, despre comisiile pregătitoare, despre ordinea procedurală precum şi despre alte mijloace care permit o urmărire mai eficientă a scopului.

Can. 172 - În Biserica mitropolitană sui iuris, adunarea, conform normei cann. 140 - 145, va fi convocată cel puţin o dată la cinci ani; ceea ce acolo se spune despre Patriarh, este de competenţa Mitropolitului.

Can. 173 - & 1. Când este vacant Scaunul mitropolitan în Bisericile mitropolitane sui iuris:

1. Administratorul Bisericii mitropolitane sui iuris este Episcopul eparhial al aceleiaşi Biserici, cel mai în vârstă în hirotonirea episcopală; acesta îl va înştiinţa cât mai repede pe Pontiful Roman despre vacanţa Scaunului mitropolitan;

2. puterea ordinară a Mitropolitului trece la Administratorul Bisericii mitropolitane sui iuris, excluse fiind toate cele ce nu pot fi îndeplinite decât cu consimţământul Consiliului Ierarhilor;

3. în timp ce Scaunul mitropolitan este vacant nu se va face nici o inovaţie.

& 2. Atunci când în aceste Biserici un Scaun mitropolitan este împiedicat, se va respecta ceea ce s-a stabilit cu privire la Scaunul patriarhal împiedicat în can. 132, & 1; ceea ce acolo este spus despre Patriarh, este de competenţa Mitropolitului.

& 3. Cu privire la scaunul vacant sau împiedicat al eparhiei Mitropolitului, se vor respecta cann. 221 - 233.
CAPITOLUL II

DESPRE CELELALTE BISERICI SUI IURIS

Can. 174 - Biserica sui iuris care nu este nici patriarhală, nici arhiepiscopală majoră, nici mitropolitană, este încredinţată Ierarhului care o prezidează conform normei dreptului comun şi a dreptului particular stabilit de Pontiful Roman.

Can. 175 - Aceste Biserici depind imediat de Scaunul Apostolic; însă drepturile şi obligaţiile prevăzute în can. 159, nn. 3 - 8, le exercită Ierarhul delegat de Scaunul Apostolic.

Can. 176 - Dacă dreptul comun trimite ceva la dreptul particular sau la autoritatea administrativă superioară a Bisericii sui iuris, autoritatea competentă în aceste Biserici este Ierarhul care o prezidează conform normei dreptului, cu consimţământul Scaunului Apostolic, exceptând cazul în care este stabilit în mod expres altfel.
TITLUL VII

DESPRE EPARHII ŞI EPISCOPI

CAPITOLUL I

DESPRE EPISCOPI

Can. 177 - & 1. (= 369) Eparhia este o parte din poporul lui Dumnezeu, încredinţată grijii pastorale a Episcopului, în cooperare cu preoţii săi, astfel încât, ataşată de Păstorul său şi unită de el în Sfântul Spirit, prin Evanghelie şi Euharistie, să constituie o Biserică particulară, în care este cu adevărat prezentă şi lucrează Biserica lui Hristos, una, sfântă, catolică şi apostolică.

& 2. La întemeierea, schimbarea şi suprimarea eparhiilor, în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, se va respecta can. 85, & 1; în celelalte cazuri, întemeierea, schimbarea şi suprimarea eparhiilor este doar de competenţa Scaunului Apostolic.

Can. 178 - (cf 381) Episcopul eparhial, adică cel căruia îi este încredinţată eparhia spre păstorire în nume propriu, o guvernează ca vicar şi trimis al lui Hristos; puterea pe care o exercită acesta personal în numele lui Hristos, este proprie, ordinară şi imediată, chiar dacă în ultimă instanţă exercitarea aceleiaşi puteri este guvernată de autoritatea supremă a Bisericii şi poate fi circumscrisă în anumite limite, pentru utilitatea Bisericii sau a credincioşilor creştini.

Can. 179 - (cf 376) Episcopii cărora nu le-a fost încredinţată o eparhie de guvernat, în nume propriu, orice altă funcţie exercită sau au exercitat în Biserică, se numesc Episcopi titulari.

ART. I

Despre alegerea Episcopilor

Can. 180 - (cf 378) Pentru ca cineva să fie considerat apt pentru episcopat se cere:

1. să se distingă prin credinţă fermă, ţinută morală bună, evlavie, râvnă pentru suflete şi înţelepciune;

2. să se bucure de un bun renume;

3. să nu fie ţinut de legătura căsătoriei;

4. să aibă vârsta de cel puţin treizeci şi cinci de ani;

5. să fie constituit în hirotonirea preoţească de cel puţin cinci ani;

6. să fie doctor sau licenţiat sau cel puţin expert într-o ştiinţă sacră oarecare.

Can. 181 - & 1. Episcopii, în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, sunt desemnaţi pentru un scaun eparhial vacant sau pentru a îndeplini o altă funcţie oarecare prin alegere canonică, conform normei cann. 947 - 957, exceptând cazul în care dreptul comun prevede altfel.

& 2. Ceilalţi Episcopi sunt numiţi de Pontiful Roman, rămânând neschimbate cann. 149 şi 168.

Can. 182 - & 1. Numai membrii Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale pot propune candidaţii apţi pentru episcopat; acestora le revine de asemenea sarcina de a aduna, conform normei dreptului particular, informaţiile şi documentele care sunt necesare pentru a confirma aptitudinile candidaţilor, după ce au audiat, dacă consideră oportun acest lucru, în secret şi individual, câţiva preoţi sau chiar şi alţi credincioşi creştini distinşi prin înţelepciune şi viaţă creştină deosebită.

& 2. Episcopii vor comunica Patriarhului informaţiile în timp util, înainte de convocarea Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale, iar Patriarhul - adăugând, dacă este cazul, informaţii proprii - va trimite chestiunea tuturor membrilor Sinodului.

& 3. Exceptând cazul în care dreptul particular aprobat de Pontiful Roman prevede altfel, Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale va examina numele candidaţilor şi va alcătui prin vot secret lista candidaţilor, care va fi trimisă de Patriarh Scaunului Apostolic pentru a obţine consensul Pontifului Roman.

& 4. Consensul Pontifului Roman, odată dat pentru fiecare candidat în parte, este valabil până când va fi revocat în mod explicit, caz în care numele candidatului va fi şters de pe listă.

Can. 183 - & 1. Convocarea canonică fiind făcută, dacă două treimi din Episcopii care au obligaţia de a participa la Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale sunt prezenţi la locul desemnat, lăsaţi la o parte cei care sunt reţinuţi de un impediment legitim, Sinodul va fi declarat canonic şi se poate trece la alegere.

& 2. Episcopii îl vor alege în mod liber pe cel care, în faţa Domnului, îl consideră mai demn şi apt.

& 3. Pentru alegere se cere majoritatea absolută a voturilor celor care sunt prezenţi; după trei votări fără rezultat, la a patra votare voturile vor fi date numai celor doi candidaţi care la a treia votare au primit majoritatea voturilor.

& 4. Dacă din cauza parităţii voturilor la a treia sau la a patra votare nu reiese cine este candidatul pentru noua votare sau cine a fost ales, paritatea se elimină în favoarea celui care este mai în vârstă în hirotonirea preoţească; dacă nici unul nu îi precede pe ceilalţi în hirotonirea preoţească, atunci acela care este mai în vârstă.

Can. 184 - & 1. Dacă alesul este între cei cuprinşi în lista candidaţilor pentru care Pontiful Roman şi-a dat deja consensul, Patriarhul îi va comunica celui ales, în secret, alegerea făcută.

& 2. Dacă cel ales a acceptat alegerea, Patriarhul va înştiinţa informeze imediat Scaunul Apostolic despre acceptarea alegerii şi despre ziua proclamării.

Can. 185 - & 1. Dacă alesul nu este între cei cuprinşi în lista candidaţilor, Patriarhul va înştiinţa imediat Scaunul Apostolic despre alegerea făcută pentru a obţine consensul Pontifului Roman, păstrându-se secretul de către toţi aceia care în vreun fel au ajuns să cunoască rezultatul votării, chiar şi faţă de ales, până când a ajuns la Patriarh ştirea consensului.

& 2. Obţinut consensul Pontifului Roman, Patriarhul îi va comunica în secret celui ales alegerea şi va acţiona conform normei can. 184, & 2.

Can. 186 - & 1. Dacă Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale nu se poate reuni, Patriarhul, după consultarea Scaunului Apostolic, va cere voturile Episcopilor printr-o scrisoare; în acest caz, pentru validitatea actului, Patriarhul trebuie să se folosească de opera a doi Episcopi cercetători, care vor fi desemnaţi conform normei dreptului particular sau, dacă lipseşte, de către Patriarh cu consimţământul Sinodului permanent.

& 2. Cercetătorii, păstrând secretul, vor deschide scrisorile Episcopilor, vor număra voturile, vor întocmi relatarea scrisă privind scrutinul desfăşurat şi o vor semna împreună cu Patriarhul.

& 3. Dacă unul dintre candidaţi a obţinut în acest unic scrutin majoritatea absolută a voturilor membrilor Sinodului, va fi considerat ales, iar Patriarhul va proceda conform normei can. 184 sau 185; în caz contrar va înainta chestiunea Scaunului Apostolic.

Can. 187 - & 1. Oricui, care este promovat la episcopat, îi este necesară prevederea canonică prin care este constituit Episcop eparhial al unei eparhii determinate sau prin care îi este încredinţată o altă sarcină determinată, în Biserică.

& 2. (cf 380) Candidatul, înainte de hirotonirea episcopală, va face mărturisirea de credinţă şi de asemenea promisiunea de ascultare faţă de Pontiful Roman, iar în Bisericile patriarhale, şi promisiunea de ascultare faţă de Patriarh, în cele în care este supus Patriarhului, conform normei dreptului.

Can. 188 - & 1. (= 379) Exceptând cazul în care este reţinut de un impediment legitim, cel care va fi promovat la episcopat trebuie, în decurs de trei luni din ziua proclamării, dacă este vorba de cel ales, sau de la primirea scrisorii apostolice, dacă este vorba de un numit, să primească hirotonirea episcopală.

& 2. (= 382 & 2) Episcopul eparhial trebuie să ia în posesiune canonică eparhia în decurs de patru luni de la alegerea sau numirea sa.

Can. 189 - & 1. Episcopul eparhial intră în posesiunea canonică a eparhiei prin înscăunarea legitimă, [ocazie] în care scrisoarea apostolică sau patriarhală de prevedere canonică se citeşte în public.

& 2. Despre înscăunarea săvârşită se va întocmi un document care trebuie semnat de către însuşi Episcopul eparhial împreună cu cancelarul şi cel puţin doi martori, şi va fi păstrat în curia eparhială.