HotăRÂre nr. 218 din octombrie 2008

& 2. Sfânta Scriptură trebuie să fie sufletul întregii teologii şi să informeze toate disciplinele sacre; de aceea se va preda, pe lângă o metodă exegetică îngrijită, capitolele principale ale economiei mântuirii, precum şi temele mai importante ale teologiei biblice.

& 3. Liturgica va fi predată ţinându-se seama de ponderea ei specială, ca izvor necesar al doctrinei şi al adevăratului spirit creştin.

& 4. (cf 256 & 2) Până când unitatea pe care Hristos o vrea pentru Biserica sa nu va fi deplin realizată, ecumenismul trebuie va fi una dintre dimensiunile necesare oricărei discipline teologice.

Can. 351 - (cf 256 & 2) Profesorii de ştiinţe sacre, deoarece predau cu mandatul autorităţii bisericeşti, transmit în mod fidel doctrina propusă de aceasta şi se vor supune cu umilinţă, întru totul, magisterului constant şi conducerii Bisericii.

Can. 352 - & 1. (cf 255) Formarea pastorală va fi adaptată condiţiilor locurilor şi timpurilor, înzestrării seminariştilor fie celibatari fie căsătoriţi şi necesităţilor slujirilor pentru care ei se pregătesc.

& 2. (cf 256 & 1) Seminariştii vor fi formaţi în primul rând în arta catehetică şi omiletică, în celebrarea liturgică, în administrarea parohiei, în dialogul evanghelizator cu necredincioşii sau necreştinii sau cu credincioşii creştini mai puţin fervenţi, în apostolatul social şi în folosirea instrumentelor de comunicare socială, fără neglijarea disciplinelor auxiliare ca psihologia şi sociologia pastorală.

& 3. (cf 257 & 1) Chiar dacă seminariştii se pregătesc să-şi însuşească slujirea în propria lor Biserică sui iuris, vor fi formaţi în spiritul cu adevărat universal, pentru care să fie pregătiţi să ia parte la deservirea sufletelor oriunde pe pământ; de aceea vor fi învăţaţi cu privire la necesităţile Bisericii universale, şi mai ales în privinţa apostolatului ecumenic şi al evanghelizării.

Can. 353 - (cf 258) Conform normei dreptului particular, se vor efectua exerciţii şi probe care să contribuie mai ales la întărirea formării pastorale, cum sunt serviciul social sau cel caritabil, formarea catehetică, şi în special ucenicia pastorală în cursul formării filosofico-teologice şi ucenicia diaconală înainte de hirotonirea preoţească.

Can. 354 - (cf 236) Formarea proprie a diaconilor ce nu sunt destinaţi sacerdoţiului, se va adapta la normele date mai sus, astfel încât curriculum studiilor să dureze cel puţin trei ani, avându-se în vedere tradiţiile propriei Biserici sui iuris referitoare la diaconia liturgică, a cuvântului şi a carităţii

Can. 355 - (cf 1027) Cei care vor fi hirotoniţi, vor fi învăţaţi în mod corespunzător cu privire la obligaţiile clericilor şi vor fi educaţi să le primească şi să le îndeplinească din tot sufletul.

Can. 356 - & 1. Rectorul seminarului va trimite în fiecare an un raport referitor la progresul formării seminariştilor Episcopului lor eparhial, sau eventual Superiorului major; va raporta apoi despre starea seminarului celor ce au înfiinţat seminarul.

& 2. (cf 259 & 2) Episcopul eparhial sau Superiorul major, în scopul de a ajuta formarea seminariştilor lor, va vizita frecvent seminarul, mai ales dacă este vorba despre cei care trebuie promovaţi la hirotonirile sacre.

CAPITOLUL II

DESPRE ÎNSCRIEREA CLERICILOR ÎNTR-O EPARHIE

Can. 357 - & 1. (cf 265) Fiecare cleric trebuie să fie înscris ca şi cleric într-o eparhie sau într-un exarhat, sau într-un institut călugăresc, sau într-o societate de viaţă comună după model călugăresc, sau într-un institut ori într-o asociaţie care are dreptul de la Scaunul Apostolic sau, în limitele teritoriului Bisericii pe care o prezidează, de la Patriarh cu consimţământul Sinodului permanent, de a-şi înscrie clerici.

& 2. Ceea ce este stabilit referitor la înscrierea clericilor într-o eparhie sau demiterea din aceasta, este valabil, cu referinţele de rigoare, şi pentru alte persoane juridice amintite mai sus precum şi, dacă dreptul particular o prevede, pentru însăşi Biserica patriarhală, exceptând cazul în care este prevăzut în mod expres altfel.

Can. 358 - (cf 266 & 1) Prin hirotonirea diaconală cineva este înscris ca şi cleric al eparhiei pentru al cărei serviciu a fost hirotonit, exceptând cazul în care, conform normei dreptului particular al propriei Biserici sui iuris, a fost deja înscris în aceeaşi eparhie.

Can. 359 - (= 267 & 1) Pentru ca un cleric deja înscris într-o oarecare eparhie să poată trece în mod valid într-o altă eparhie, trebuie să obţină de la Episcopul său eparhial o scrisoare de demitere, iscălită de acelaşi, şi de asemenea o scrisoare de înscriere de la Episcopul eparhial al eparhiei în care doreşte să se înscrie, iscălită de asemenea de acesta.

Can. 360 - & 1. (cf 268 & 1) Transferul clericului într-o altă eparhie, păstrând înscrierea, se face pentru un timp determinat, reînnoită chiar de mai multe ori, prin intermediul unei convenţii scrise, stipulată între cei doi Episcopi eparhiali, în care sunt stabilite drepturile şi îndatoririle clericului sau ale părţilor.

& 2. După trecerea a cinci ani de la legitimul transfer, clericul va fi înscris prin dreptul însuşi în eparhia care l-a găzduit dacă, faţă de această dorinţă a sa manifestată în scris ambilor Episcopi eparhiali, nici unul dintre aceştia, în decurs de patru luni, nu şi-au manifestat în scris o poziţie contrară.

Can. 361 - (= 271 & 1 a) Nu se va refuza, decât pentru o adevărată necesitate a propriei eparhii sau a Bisericii sui iuris, clericului care cere trecerea sau transferul în altă eparhie care suferă de o penurie gravă de clerici, mai ales pentru evanghelizare, cauză a Bisericii universale, cu condiţia ca acesta să fie pregătit şi apt să îndeplinească această slujire.

Can. 362 - & 1. (cf 271 & 3) Din motive juste, clericul poate fi rechemat din transfer de către propriul său Episcop eparhial, sau trimis înapoi de către Episcopul eparhial care l-a găzduit, respectând convenţiile încheiate şi echitatea.

& 2. (cf 271 & 2) La reîntoarcerea legitimă din transfer în propria eparhie, rămân stabilite şi apărate toate drepturile pe care le-ar fi avut dacă ar fi rămas înscris în aceasta, prin slujirea sacră.

Can. 363 - (cf 272) Pe un cleric al eparhiei nu-l poate înscrie sau demite din aceasta şi nici nu-i poate acorda în mod valid permisiunea de transfer:

1. Administratorul Bisericii patriarhale fără consimţământul Sinodului permanent; Exarhul patriarhal şi Administratorul eparhial fără consimţământul Patriarhului;

2. în celelalte cazuri, Administratorul eparhiei, dacă nu a trecut un an de la vacanţa scaunului eparhial şi atunci cu consimţământul colegiului consilierilor eparhiali.

Can. 364 - (cf 267 & 2) Înscrierea unui cleric într-o eparhie nu încetează decât cu înscrierea validă într-o altă eparhie sau cu pierderea stării clericale.

Can. 365 - & 1. (cf 269) Pentru trecerea sau transferul licit se cer motive juste, cum sunt folosul Bisericii sau binele clericului însuşi; permisiunea nu îi va fi refuzată însă decât pentru motive grave.

& 2. Dacă dreptul particular al unei Biserici sui iuris stabileşte astfel, pentru trecerea legitimă în eparhia unei alte Biserici sui iuris se cere de asemenea ca Episcopul eparhial care îl demite pe cleric, să obţină consimţământul autorităţii determinate de acelaşi drept particular.

Can. 366 - & 1. (cf 269) Episcopul eparhial nu va înscrie în eparhia sa un cleric străin decât dacă:

1. o cer necesităţile sau folosul eparhiei;

2. se convinge el însăşi de aptitudinile clericului pentru îndeplinirea slujirii, mai ales dacă clericul parvine dintr-o altă Biserică sui iuris.

3. constată dintr-un document legitim demiterea legitimă din eparhie şi are din partea Episcopului eparhial care l-a demis, la nevoie sub secret, mărturii favorabile despre curriculum vitae şi moravurile clericului;

4. clericul a declarat în scris că vrea să se dedice serviciului noii eparhii conform normei dreptului.

& 2. Episcopul eparhial va face cunoscut cât mai repede Episcopului eparhial precedent despre înscrierea săvârşită în eparhia sa.
CAPITOLUL III

DESPRE DREPTURILE ŞI ÎNDATORIRILE CLERICILOR

Can. 367 - Clericii au ca primă obligaţie să anunţe tuturor Împărăţia lui Dumnezeu şi să reprezinte dragostea lui Dumnezeu faţă de oameni, în slujirea cuvântului şi a sacramentelor, ba chiar prin întreaga lor viaţă, astfel încât toţi, iubindu-l pe Dumnezeu mai mult ca pe orice şi iubindu-se reciproc, să fie edificaţi şi să crească în Trupul lui Hristos care este Biserica.

Can. 368 - (cf 276) Clericii sunt ţinuţi dintr-un motiv special la perfecţiunea pe care o propune Hristos discipolilor săi, deoarece prin sacra hirotonire sunt consacraţi lui Dumnezeu într-un mod nou, pentru a deveni instrumente mai eficiente ale lui Hristos, eternul Sacerdot, în serviciul poporului lui Dumnezeu, şi pentru a fi în acelaşi timp model exemplar pentru turmă.

Can. 369 - & 1. (cf 276 & 2) Clericilor le incumbă să citească şi să mediteze zilnic cuvântul lui Dumnezeu astfel încât, făcuţi audiatori fideli şi atenţi ai lui Hristos, să devină slujitori adevăraţi ai predicării; să fie zeloşi în rugăciuni, în celebrările liturgice şi mai ales în devotamentul faţă de taina Euharistiei; să-şi examineze zilnic conştiinţa şi să primească frecvent sacramentul penitenţei; să o cinstească pe Sfânta Maria, pururea Fecioară, Mama lui Dumnezeu, şi să implore de la ea harul de a se conforma Fiului ei şi să îndeplinească celelalte practici evlavioase ale propriei Biserici sui iuris.

& 2. Să dea o consideraţie deosebită direcţiei spirituale şi la timpurile stabilite să facă, conform prescrierilor dreptului particular, retragerile spirituale.

Can. 370 - (= 273) Clericii au obligaţia specială de a acorda respect şi ascultare Pontifului Roman, Patriarhului şi Episcopului eparhial.

Can. 371 - & 1. (= 274 & 1) Clericii, având îndeplinite cerinţele dreptului, au dreptul să obţină de la propriul lor Episcop eparhial o oarecare funcţie, slujire sau sarcină pe care să o îndeplinească în serviciul Bisericii.

& 2. Clericii vor primi şi vor îndeplini cu fidelitate orice funcţie, slujire sau sarcină încredinţată lor de către autoritatea competentă, ori de câte ori necesităţile Bisericii o cer, după judecata aceleiaşi autorităţi.

& 3. Pentru a putea exercita însă o profesie civilă, se cere permisiunea Ierarhului propriu.

Can. 372 - & 1. (cf 279) Clericilor, după ce şi-au completat formarea ce se cere pentru hirotonirile sacre, le incumbă să nu înceteze să se dedice ştiinţelor sacre, ci dimpotrivă se vor strădui să dobândească o cunoaştere şi o practică mai profundă şi adusă la zi de către aceleaşi, prin cursuri de perfecţionare aprobate de propriul lor Ierarh.

& 2. Vor frecventa, de asemenea, şi întâlnirile pe care Ierarhul le judecă oportune, pentru promovarea ştiinţelor sacre şi a metodelor pastorale.

& 3. Nu vor neglija însuşirea ştiinţelor profane, mai ales a acelora care au o legătură mai strânsă cu ştiinţele sacre, convenabil oamenilor culţi.

Can. 373 - (# 277) Celibatul clericilor, ales pentru împărăţia cerurilor şi atât de corespunzător sacerdoţiului, va fi stimat pretutindeni, conform tradiţiei Bisericii universale; tot astfel trebuie ţinută la mare cinste starea clericilor legaţi prin căsătorie, consfinţită de secole prin practica Bisericii primitive şi a Bisericilor orientale.

Can. 374 - (cf 277 & 3) Clericii celibatari şi căsătoriţi trebuie să strălucească prin frumuseţea castităţii; dreptul particular este cel care stabileşte mijloacele oportune pentru atingerea acestui scop.

Can. 375 - Clericii căsătoriţi vor oferi un exemplu strălucit celorlalţi credincioşi creştini, prin conducerea vieţii de familie şi prin educarea fiilor.

Can. 376 - (cf 280) Pe cât posibil, se va favoriza lăudabila viaţă comună între clericii celibatari pentru a se ajuta reciproc în cultivarea vieţii spirituale şi intelectuale, şi pentru a putea coopera mai bine în slujirea lor.

Can. 377 - (276 & 2, 3.) Toţi clericii trebuie să celebreze laudele divine, conform dreptului particular al propriei Biserici sui iuris.

Can. 378 - (276 & 2, 2.) Clericii vor celebra des Divina Liturghie, conform normei dreptului particular, mai ales în zilele de duminică şi în sărbătorile de poruncă; este viu recomandată celebrarea zilnică.

Can. 379 - (= 275) Clericii, uniţi prin legătura carităţii cu confraţii oricărei Biserici sui iuris, vor lucra toţi la acelaşi scop, adică la edificarea Corpului lui Hristos şi de aceea, în orice condiţie ar fi şi chiar dacă au funcţii diferite, vor coopera între ei şi se vor ajuta reciproc.

Can. 380 - (cf 233 & 1) Clericii îşi vor da silinţa să promoveze toate vocaţiile care tind la slujirea sacră şi la viaţa în institutele de viaţă consacrată, nu numai prin predici, cateheză sau prin alte mijloace oportune, ci, în primul rând, prin mărturia vieţii şi a slujirii lor.

Can. 381 - & 1. Arzând de zelul apostolic, clericii vor fi pentru toţi exemplu de binefacere şi ospitalitate mai ales faţă de bolnavi, loviţi de soartă, persecutaţi, exilaţi şi refugiaţi.

& 2. (cf 843 & 1) Clericii, dacă nu sunt împiedicaţi de un motiv just, sunt obligaţi să furnizeze ajutoare derivate din bunurile spirituale ale Bisericii, mai ales din cuvântul lui Dumnezeu şi din sacramente, credincioşilor creştini care le cer în mod oportun, dispuşi să le primească în mod corect şi să nu li se interzică dreptul de a primi sacramentele.

& 3. (cf 275 & 2) Clericii vor cunoaşte şi vor promova demnitatea laicilor şi rolul pe care îl au în misiunea Bisericii, mai ales vor recunoaşte diferitele harisme ale laicilor şi, de asemenea, vor folosi competenţa şi experienţa lor spre binele Bisericii, în special prin modalităţile prevăzute de drept.

Can. 382 - (cf 285 & 1) Clericii se vor abţine absolut de la tot ceea ce, conform normelor determinate detaliat de dreptul particular, nu se cuvine propriului statut şi de asemenea vor evita tot ceea ce este străin.

Can. 383 - Clericii, chiar dacă nu este un rău să aibă aceleaşi drepturi civile şi politice ca şi ceilalţi cetăţeni, totuşi:

1. (285 & 3) sunt opriţi să-şi asume funcţii publice care comportă o participare la exercitarea puterii civile;

2. (289 & 1) întrucât serviciul militar corespunde mai puţin stării clericale, nu se vor angaja ca voluntari, decât cu permisiunea Ierarhului propriu;

3. (289 & 2) se vor folosi de excepţiile pe care legile civile, convenţiile sau obiceiurile le acordă în favoarea exercitării sarcinilor şi funcţiilor publice străine stării clericale, precum şi de la serviciul militar.

Can. 384 - & 1. (cf 287) În calitate de slujitori ai reconcilierii tuturor în dragostea lui Hristos, clericii se vor strădui să promoveze pacea, unitatea şi înţelegerea sprijinită pe dreptate între oameni.

& 2. Nu vor lua parte activă în partidele politice şi nici în conducerea asociaţiilor sindicale, decât dacă, după judecata Episcopului eparhial, sau dacă dreptul particular prevede astfel, a Patriarhului sau a altei autorităţi, o cere apărarea drepturilor Bisericii sau promovarea binelui comun.

Can. 385 - & 1. Plini de spiritul sărăciei lui Hristos, clericii se vor strădui, prin simplitatea vieţii, să fie mărturisitori, în faţa lumii, ai bunurilor veşnice şi, cu discernământ spiritual, să destineze bunurile temporare unei folosinţe corecte; însă bunurile care le revin cu ocazia exercitării funcţiilor, slujirilor sau a sarcinilor bisericeşti, după ce-şi reţin pentru ei ceea ce este nevoie pentru subzistenţa corespunzătoare şi pentru îndeplinirea obligaţiilor propriei stări, le vor folosi şi le vor împărţi pentru operele de apostolat sau de caritate.

& 2. (286) Clericilor le este interzis să facă, prin ei sau prin alţii, afaceri sau activităţi neguţătoreşti, în beneficiul lor sau al altora, exceptând cazul în care le este permis de autoritatea determinată de dreptul particular al propriei Biserici sui iuris sau de către Scaunul Apostolic.

& 3. (= 285 & 4) Clericilor le este interzisă cămătăria, chiar cu bunuri proprii, decât după consultarea Episcopului eparhial sau, dacă este cazul, a Superiorului major.

Can. 386 - & 1. (= 283 & 1) Deşi nu au obligaţia reşedinţei oficiale, clericii nu vor părăsi eparhia lor pe un timp notabil, determinat de dreptul particular, fără permisiunea măcar presupusă a Ierarhului locului.

& 2. Clericul care locuieşte în afara propriei eparhii, în ceea ce priveşte obligaţia stării aceluiaşi cleric, este supus Episcopului eparhial al locului; dacă va locui un timp mai îndelungat acolo, îl va înştiinţa fără întârziere pe Ierarhul locului.

Can. 387 - (cf 284) Referitor la îmbrăcămintea pe care trebuie să o poarte clericii, se va respecta dreptul particular.

Can. 388 - Clericii nu se pot folosi de drepturile şi de însemnele legate de demnităţile conferite, în afara locurilor în care autoritatea care le-a conferit demnitatea îşi exercită puterea, sau care a consimţit în scris la concesiunea aceleiaşi demnităţi fără nici o excepţie, sau exceptând cazul în care aceştia însoţesc autoritatea care le-a conferit demnitatea sau o reprezintă, sau dacă au obţinut consimţământul Ierarhului locului.

Can. 389 - Clericii se vor strădui să evite orice dispute; dacă totuşi se iveşte între ei o cauză contencioasă oarecare, se vor încredinţa forului Bisericii, iar aceasta se va face, pe cât posibil, şi când este vorba de o cauză contencioasă între clerici şi alţi credincioşi creştini.

Can. 390 - & 1. (cf 281) Clericii au dreptul la o întreţinere corespunzătoare, şi pentru aceasta vor primi o remuneraţie ca răsplată pentru îndeplinirea funcţiei sau a sarcinii încredinţate lor, iar [remuneraţia], dacă este vorba de clerici căsătoriţi, trebuie să fie suficientă şi pentru întreţinerea familiei lor, exceptând cazul în care s-a prevăzut deja suficient în alt fel.

& 2. Tot astfel mai au dreptul să li se prevadă, lor şi familiilor lor, dacă sunt căsătoriţi, măsurile corespunzătoare de precauţie şi de siguranţă socială precum şi asistenţa sanitară; pentru ca acest drept să poată duce la rezultat, clericii sunt obligaţi să contribuie cu partea lor, conform dreptului particular, la instituţia despre care vorbeşte can. 1021, & 2.

Can. 391 - (cf 278 & 1) Este dreptul integral al clericilor, rămânând neschimbat can. 578, & 3, să se asocieze cu alţii în vederea urmăririi unor scopuri corespunzătoare stării clericale; este însă de competenţa Episcopului eparhial să judece în mod autentic privitor la această corespondenţă.

Can. 392 - (= 283 & 2) Clericii au dreptul la un concediu anual cuvenit, a cărui durată va fi determinată de dreptul particular.

Can. 393 - Clericii, indiferent de condiţia lor, vor purta în inimă grija pentru toate Bisericile, şi de aceea se vor arăta gata de a servi, oriunde necesită urgenţă, mai ales pentru a-şi exercita slujba în misiuni sau regiuni care suferă de o precară lipsă de clerici, cu permisiunea sau la îndemnul propriului Episcop eparhial sau Superior.

CAPITOLUL IV

DESPRE PIERDEREA STĂRII CLERICALE

Can. 394 - Sacra hirotonire, odată primită în mod valid, nu poate fi niciodată anulată; un cleric îşi pierde totuşi starea clericală prin:

1. sentinţă judecătorească sau decret administrativ, care declară invalidă sacra hirotonire;

2. pedeapsa depunerii, impusă legitim;

3. rescriptul Scaunului Apostolic sau, conform normei can. 397, al Patriarhului; acest rescript nu poate fi dat în mod licit de către Patriarh şi nu este dat nici de către Scaunul Apostolic diaconilor fără motive grave, iar cel privitor la preoţi fără motive foarte grave.

Can. 395 - (= 292) Clericul care, conform normei dreptului, îşi pierde starea clericală, pierde prin aceasta şi drepturile proprii stării clericale şi nu mai este ţinut la nici o obligaţie a statutului clerical, rămânând neschimbat însă can. 396; îi este interzisă exercitarea puterii ordinare, rămânând neschimbate cann. 725 şi 735, & 2; prin dreptul însuşi este privat de toate funcţiile, slujbele şi sarcinile şi de orice putere delegată.

Can. 396 - (= 291) Exceptând cazul în care sacra hirotonire a fost declarată invalidă, pierderea stării clericale nu comportă dispensa de obligaţia celibatului, care este acordată numai de Pontiful Roman.

Can. 397 - Patriarhul, cu consimţământul Sinodului Episcopilor Biserici patriarhale sau, dacă este pericol în aşteptare, a Sinodului permanent, poate acorda pierderea stării clericale acelor clerici care au domiciliul sau cvasi-domiciliul în limitele teritoriului propriei Biserici patriarhale, care nu sunt obligaţi la celibat sau, dacă sunt ţinuţi, să nu ceară dispensă de la această obligaţie; în celelalte cazuri chestiunea va fi înaintată Scaunului Apostolic.

Can. 398 - (cf 293) Cel ce a pierdut starea clericală prin rescriptul Scaunului Apostolic poate fi admis din nou în rândul clericilor numai de către Scaunul Apostolic; însă, cine a obţinut pierderea stării clericale de la Patriarh, poate fi din nou admis între clerici şi de către Patriarh.

TITLUL XI

DESPRE LAICI

Can. 399 - (cf 207 & 2) Prin numele de laici se înţeleg, în acest Cod, credincioşii creştini cărora le este proprie şi specială particularitatea lumească şi care, trăind în lume, participă la misiunea Bisericii, dar nu sunt nici constituiţi în sacra hirotonire şi nici înscrişi în starea călugărească.

Can. 400 - (= 224) Laicii, pe lângă drepturile şi obligaţiile care sunt comune tuturor credincioşilor creştini şi care sunt prevăzute în alte canoane, au aceleaşi drepturi şi obligaţii prevăzute în canoanele acestui titlu.

Can. 401 - (cf 225 & 2) Laicii sunt în primul rând cei care, prin propria chemare, vor căuta Împărăţia lui Dumnezeu, administrând lucrurile temporare, orânduindu-le [voinţei] lui Dumnezeu, şi de aceea vor fi mărturisitorii lui Hristos în viaţa particulară, familială şi politico-socială şi îl vor arăta şi altora, vor lupta pentru legi drepte în societate şi vor contribui la sfinţirea lumii după modelul fermentului, strălucind prin credinţă, speranţă şi caritate.

Can. 402 - (= 227) Este dreptul laicilor să li se recunoască în chestiunile cetăţii terestre, acea libertate care li se cuvine tuturor cetăţenilor; folosindu-se însă de această libertate, se vor îngriji să aibă grijă ca acţiunile lor să fie îmbibate de spiritul evanghelic şi vor lua seama la doctrina propusă de magisterul Bisericii, ferindu-se să nu expună propria lor părere, în chestiunile nedecise, ca fiind doctrina Bisericii.

Can. 403 - & 1. Rămânând neschimbat dreptul şi obligaţia de a respecta oriunde propriul rit, laicii au dreptul să participe activ la celebrările liturgice ale oricărei Biserici sui iuris, conform prescrierilor cărţilor liturgice.

& 2. (cf 230 & 2) Dacă necesităţile Bisericii sau o utilitate reală recomandă astfel, şi lipsesc slujitorii sacri, se pot încredinţa laicilor unele funcţii ale slujitorilor sacri, conform normei dreptului.

Can. 404 - & 1. (= 229) Pe lângă formarea catehetică pe care trebuie să o aibă încă din copilărie, laicii au dreptul şi obligaţia de a dobândi o cunoaştere, adaptată la aptitudinile intelectuale şi condiţiile fiecăruia, a doctrinei revelate de Hristos, şi transmisă de magisterul autentic al Bisericii, nu numai pentru a putea trăi conform aceleiaşi doctrine, ci chiar să o poată expune şi, dacă este nevoie, să o apere.

& 2. [Laicii] au şi dreptul de a dobândi acea cunoaştere mai deplină în ştiinţele sacre care este predată în universităţile bisericeşti de studii sau în facultăţi, sau în institutele de ştiinţe călugăreşti, frecventând cursurile şi primind gradele academice.

& 3. Tot astfel, respectând prescrierile privind aptitudinea cerută, ei au capacitatea de a primi de la autoritatea bisericească competentă mandatul de a preda disciplinele sacre.

Can. 405 - Patrimoniul liturgic, teologic, spiritual şi disciplinar va fi studiat conştiincios de către laici, astfel încât să fie favorizată bunăvoinţa reciprocă şi stima precum şi unitatea de acţiune între laicii diferitelor Biserici sui iuris, iar diversitatea riturilor să nu dăuneze binelui comun al societăţii în care trăiesc, ci mai degrabă să-i conducă zi de zi mai mult la acelaşi bine.