HotăRÂre nr. 218 din octombrie 2008

Can. 760 - & 1. Hirotonirea unui diacon este licită numai după ce a fost trecut cu bine al patrulea an al curriculum de studii filosofico-teologice, exceptând cazul în care Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale sau Consiliul Ierarhilor a stabilit altfel.

& 2. (# 1031 & 2) Însă, dacă este vorba despre un candidat care nu este destinat sacerdoţiului, este permis să fie hirotonit diacon după ce a fost trecut cu bine al treilea an de studii despre care este vorba în can. 354; însă, dacă ulterior s-ar întâmpla să fie admis la preoţie, acesta trebuie mai întâi să-şi completeze studiile teologice în mod adecvat.

Can. 761 - (1036) Candidatul la hirotonirea diaconală sau a preoţiei, pentru a fi hirotonit în mod licit, trebuie să dea Episcopului eparhial propriu sau Superiorului major o declaraţie semnată de propria mână, prin care atestă că primeşte în mod spontan şi liber hirotonirea sacră şi obligaţiile legate de aceeaşi hirotonire, şi că se va dedica pentru totdeauna ministeriului bisericesc, cerând totodată să fie admis la primirea hirotonirii sacre.
2. Despre impedimentele la primirea sau exercitarea hirotonirilor sacre

Can. 762 - & 1. (cf 1041) Este împiedicat de la primirea hirotonirilor sacre:

1. (1.) cel care suferă de vreo formă de demenţă sau de vreo altă infirmitate psihică din cauza căreia este considerat, după consultarea experţilor, inabil pentru îndeplinirea corespunzătoare a ministeriului;

2. (2.) cel care a comis delictul apostaziei, al ereziei sau al schismei;

3. (3.) cel care a încercat [să celebreze] căsătoria, chiar şi numai civilă, fie că el ar fi fost împiedicat în celebrarea căsătoriei de legătura căsătoriei sau de hirotonirea sacră, ori de votul public perpetuu de castitate, fie cu o femeie unită printr-o căsătorie validă sau legată de acelaşi vot;

4. (4.) cel care a comis omucidere voluntară sau s-a ocupat de provocare de avort cu efect produs şi toţi cei care au cooperat în mod pozitiv la aceasta;

5. (5.) cel care s-a mutilat pe sine sau a mutilat pe altcineva în mod grav şi premeditat sau care a încercat să-şi ia viaţa;

6. (6.) cel care a împlinit un act al hirotonirii rezervat aceluia care este constituit în hirotonirea episcopală sau a preoţiei, sau fiind privat de aceasta, ori fiindu-i interzisă exercitarea acesteia datorită unei pedepse canonice oarecare;

7. (1042 2.) cel care exercită o funcţie sau un serviciu interzis clericilor, despre care trebuie să dea socoteală, până când, abandonate fiind funcţia şi serviciul, şi, de asemenea, fiind făcută darea de seamă, a devenit liber;

8. (1042 3.) neofitul, exceptând cazul în care, după judecata Ierarhului, este încercat suficient.

& 2. Faptele din care pot proveni impedimentele despre care este vorba în & 1, nn. 2 - 6, nu generează impedimente dacă nu au fost păcate grave şi externe, comise după botez.

Can. 763 - (# 1044 & 1 - 2) Este împiedicat de la exercitarea hirotonirilor sacre:

1. (1.) cel care a primit în mod ilegitim hirotonirile sacre, în timp ce era oprit de un impediment de primire a hirotonirilor sacre;

2. (2.) cel care a comis delictele sau faptele despre care este vorba în can. 762, & 1, nn. 2 - 6;

3. (1044 & 2 2.) cel care suferă de demenţă sau de vreo altă infirmitate psihică despre care este vorba în can. 762, & 1, n. 1, până când Ierarhul, după consultarea unui expert, nu îi va permite exercitarea aceleiaşi hirotoniri sacre.

Can. 764 - (cf 1040 c) Prin dreptul particular nu pot fi stabilite impedimente la primirea sau exercitarea hirotonirilor sacre; obiceiul care introduce, însă, un nou impediment sau care este contrar unui impediment stabilit prin dreptul comun, este respins.

Can. 765 - (1045) Ignorarea impedimentelor nu scuteşte de la acestea.

Can. 766 - (cf 1046) Impedimentele se multiplică în funcţie de cauzele lor diferite, însă nu prin repetarea aceleiaşi cauze, exceptând cazul în care este vorba de impedimentul care provine din omuciderea voluntară sau din provocarea avortului cu efect produs.

Can. 767 - & 1. (1047 & 4) Episcopul eparhial sau Ierarhul unui institut de viaţă consacrată poate da dispensă supuşilor săi de la impedimente la primirea sau exercitarea hirotonirilor sacre, exceptate fiind următoarele:

1. (1047 & 1) dacă faptul care stă la baza impedimentului a fost deferit forului judecătoresc;

2. impedimentele despre care este vorba în can. 762, &1, nn. 2 - 4.

& 2. Dispensarea de la aceste impedimente este rezervată Patriarhului în privinţa candidaţilor sau a clericilor care au domiciliul sau cvasi-domiciliul în limitele teritoriului Bisericii pe care o prezidează; altfel Scaunului Apostolic.

& 3. (cf 1048) Aceeaşi facultate de a dispensa este de competenţa oricărui confesor în cazurile oculte mai urgente, în care nu se poate ajunge la autoritatea competentă, şi în care este iminent pericolul unei daune grave sau al infamiei, însă numai pentru ca penitenţii să poată exercita în mod licit hirotonirile sacre primite deja, rămânând neschimbată îndatorirea de a se prezenta cât mai repede la aceeaşi autoritate.

Can. 768 - & 1. (cf 1049 & 1) În cererile pentru obţinerea dispensei vor fi indicate toate impedimentele; dispensa generală, însă, este valabilă şi pentru impedimentele omise cu bună credinţă, exceptate fiind cele despre care este vorba în can. 762, & 1, n. 4 sau celelalte deferite forului judecătoresc, însă nu şi pentru cele trecute sub tăcere cu rea credinţă.

& 2. (& 2) Dacă este vorba despre impedimentul provenit din omuciderea voluntară sau din procurarea avortul, pentru validitatea dispensei va fi prezentat şi numărul delictelor.

& 3. (& 3) Dispensarea generală de la impedimentele care privesc primirea hirotonirilor sacre este valabilă pentru toate hirotonirile.

ART. III

Despre cele ce trebuie să preceadă sacra hirotonire

Can. 769 - & 1. (cf 1050) Autoritatea care admite un candidat la sacra hirotonire va obţine:

1. (1036) declaraţia despre care este vorba în can. 761, precum şi certificatul ultimei sacre hirotoniri sau, dacă este vorba despre prima sacră hirotonire şi certificatul de botez şi al ungerii cu sfântul mir;

2. (1053 & 3) în cazul în care candidatul este căsătorit, certificatul de căsătorie şi consimţământul dat în scris de către soţie;

3. (1050 1.) certificatul de absolvire a studiilor;

4. (1051 1.) scrisoare de mărturie din partea rectorului seminarului sau a Superiorului institutului de viaţă consacrată, ori a preotului căruia i-a fost încredinţat candidatul în afara seminarului, cu privire la bunele moravuri ale aceluiaşi candidat;

5. scrisorile de mărturie despre care este vorba în can. 771, & 3;

6. scrisorile de mărturie, dacă astfel judecă potrivit, din partea altor Episcopi eparhiali sau Superiori ai institutelor de viaţă consacrată (1051 2.) unde candidatul a locuit câtva timp, cu privire la calităţile candidatului şi la libertatea de orice impediment canonic.

& 2. Aceste documente vor fi păstrate în arhiva aceleiaşi autorităţi.

Can. 770 - (1052 && 1 - 3) Episcopul care hirotoneşte cu scrisori legitime de demitere, în care se afirmă despre candidat că este corespunzător pentru a primi hirotonirea sacră, se poate mulţumi cu această atestare, însă nu este obligat; dacă consideră, în conştiinţa sa, că respectivul candidat nu este corespunzător, nu îl va hirotoni.

Can. 771 - & 1. Numele candidaţilor care urmează să fie promovaţi la hirotonirile sacre, vor fi anunţate în mod public în biserica parohială a fiecărui candidat, conform normei dreptului particular.

& 2. Toţi credincioşii creştini au obligaţia de a dezvălui impedimentele, dacă au cunoştinţă de vreunul, Episcopului eparhial sau parohului, înainte de sacra hirotonire.

& 3. Episcopul eparhial va încredinţa parohului care face publicările şi chiar şi unui alt preot, dacă astfel vede potrivit, sarcina de a se informa cu atenţie de la persoane demne de încredere cu privire la viaţa şi moravurile candidaţilor, şi de a trimite la curia eparhială scrisorile de mărturie care se referă la acea investigaţie şi la publicare.

& 4. Episcopul eparhial nu va omite să facă alte investigaţii, chiar private, dacă acest lucru este oportun.

Can. 772 - (1039) Oricare candidat care urmează să fie promovat la sacra hirotonire, se va dedica exerciţiilor spirituale în modul determinat de dreptul particular.

ART. IV

Despre timpul, locul, înregistrarea şi certificatul sacrei hirotoniri

Can. 773 - (1010, 1011 & 2) Sacrele hirotoniri vor fi celebrate în biserică, în zi de duminică sau de sărbătoare, cu participarea cât mai numeroasă a credincioşilor creştini, exceptând cazul în care o cauză justă recomandă altfel.

Can. 774 - & 1. (1053 & 1) După celebrarea sacrei hirotoniri, numele fiecăruia dintre cei hirotoniţi şi al Episcopului care a hirotonit, locul şi ziua hirotonirii, vor fi înregistrate într-un registru special, care va fi păstrat în arhiva curiei eparhiale.

& 2. (1053 & 2) Episcopul care a hirotonit, va da fiecăruia dintre cei hirotoniţi un certificat autentic privind sacra hirotonire primită; aceştia, dacă au fost hirotoniţi de un Episcop cu scrisori de demitere, vor prezenta certificatul Episcopului eparhial propriu sau Superiorului major pentru înregistrarea sacrei hirotoniri într-un registru special care va fi păstrat în arhivă.

Can. 775 - (1054) Episcopul eparhial sau Superiorul major va trimite ştirea despre sacra hirotonire a fiecărui diacon parohului la care este înregistrat botezul celui hirotonit.

CAPITOLUL VII

DESPRE CĂSĂTORIE

Can. 776 - & 1. (cf 1055) Alianţa matrimonială, fondată de Creator şi structurată după legile sale, prin care bărbatul şi femeia constituie între ei, cu consimţământ personal irevocabil, consorţiul întregii vieţi, prin caracterul ei natural este orânduită pentru binele soţilor şi pentru generarea şi educarea fiilor.

& 2. (cf 1055 & 2) Prin instituire de către Hristos, căsătoria validă între botezaţi este, prin însuşi faptul, un sacrament prin care soţii sunt uniţi de Dumnezeu după chipul uniunii fără defect dintre Hristos şi Biserică, şi sunt ca şi consacraţi şi întăriţi prin harul sacramental.

& 3. (1056) Proprietăţile esenţiale ale căsătoriei sunt unitatea şi indisolubilitatea care, în căsătoria dintre botezaţi, obţin o stabilitate specială în virtutea sacramentului.

Can. 777 - (cf 1135) Din căsătorie se nasc între soţi drepturi şi obligaţii egale cu privire la ceea ce ţine de consorţiul vieţii conjugale.

Can. 778 - (1058) Pot încheia căsătorie toţi cei cărora acest lucru nu le este interzis prin drept.

Can. 779 - (1060) Căsătoria se bucură de favoarea dreptului; de aceea, în caz de dubiu, se va stărui pentru validitatea căsătoriei, până când se dovedeşte contrariul.

Can. 780 - & 1. (1059) Căsătoria catolicilor, chiar dacă numai una din părţi e catolică, este reglementată nu numai de dreptul divin ci şi de cel canonic, rămânând neschimbată competenţa autorităţii civile în ceea ce priveşte efectele pur civile ale căsătoriei.

& 2. Căsătoria dintre o parte catolică şi o parte botezată necatolică, rămânând neschimbat dreptul divin, mai este reglementată de asemenea:

1. de dreptul propriu al Bisericii sau al Comunităţii bisericeşti căreia îi aparţine partea necatolică, dacă această Comunitate are un drept matrimonial propriu;

2. de dreptul de care ţine partea necatolică, dacă Comunitatea bisericească căreia îi aparţine este lipsită de un drept matrimonial propriu.

Can. 781 - Dacă uneori Biserica trebuie să judece în legătură cu validitatea unei căsătorii a unor necatolici botezaţi:

1. în ce priveşte dreptul de care ţineau părţile la momentul celebrării căsătoriei, se va respecta can. 780, & 2;

2. în ce priveşte forma celebrării căsătoriei, Biserica recunoaşte orice formă prescrisă sau admisă de dreptul căruia părţile îi erau supuse la momentul celebrării căsătoriei, cu condiţia să fi fost exprimat în formă publică consimţământul şi, dacă cel puţin una dintre părţi este credincios creştin al vreunei Biserici orientale necatolice, cu condiţia să fi fost celebrată căsătoria cu rit sacru.

Can. 782 - & 1. (1062 & 1) Logodna, care după o foarte veche tradiţie a Bisericilor orientale precede căsătoria în mod lăudabil, este reglementată de dreptul particular al propriei Biserici sui iuris.

& 2. Din promisiunea de căsătorie nu se poate intenta acţiune pentru a cere celebrarea căsătoriei; se poate intenta în schimb pentru repararea daunelor dacă se datorează acest lucru în vreun fel.
ART. I

Despre grija pastorală şi despre cele ce trebuie să preceadă celebrarea căsătoriei

Can. 783 - (cf 1063) Păstorii sufletelor au obligaţia de a se îngriji astfel încât credincioşii creştini să fie pregătiţi pentru starea căsătoriei:

1. printr-o predicare şi catehizare adecvată tinerilor şi adulţilor, prin care credincioşii creştini să fie instruiţi asupra semnificaţiei căsătoriei creştine, asupra obligaţiilor soţilor între ei, precum şi asupra dreptului primordial şi asupra obligaţiei pe care părinţii o au de a se îngriji, după puterile proprii, de educaţia fizică, călugărească, morală, socială şi culturală a fiilor;

2. printr-o instruire personală a viitorilor soţi asupra căsătoriei, prin care viitorii soţi vor fi dispuşi pentru noua stare;

& 2. (cf 1065 & 2) Se recomandă cu stăruinţă logodnicilor catolici să primească Divina Euharistie la celebrarea căsătoriei.

& 3. (1063 4.) După celebrarea căsătoriei, păstorii sufletelor vor oferi căsătoriţilor ajutor pentru ca, respectând şi îngrijind cu fidelitate alianţa conjugală, să ajungă să ducă în fiecare zi o viaţă tot mai sfântă şi mai deplină în familie.

Can. 784 - (cf 1067) Prin dreptul particular al fiecărei Biserici sui iuris, împreunându-şi părerile cu Episcopii eparhiali ai celorlalte Biserici sui iuris care îşi exercită puterea în acelaşi teritoriu, să se stabilească norme privind examinarea viitorilor miri şi celelalte mijloace de investigaţie, mai ales cu privire la botez şi starea liberă, care trebuie făcute complet înainte de căsătorie, pe care respectându-le cu conştiinciozitate se poate purcede la celebrarea căsătoriei.

Can. 785 - & 1. (1066) Păstorii sufletelor au obligaţia, conform necesităţilor locurilor şi timpurilor, să excludă prin remedii potrivite toate pericolele privind celebrarea invalidă şi ilicită a căsătoriei; de aceea, înainte de a se celebra căsătoria, trebuie să aibă certitudinea că nimic nu se opune celebrării valide şi licite.

& 2. (1068) În cazul pericolului de moarte, dacă nu se pot avea alte dovezi, este suficientă, în caz că nu există mărturii contrare, afirmaţia logodnicilor, dacă e cazul chiar sub jurământ, că sunt botezaţi şi că nu sunt opriţi de nici un impediment.

Can. 786 - (= 1069) Toţi credincioşii creştini au obligaţia să dezvăluie parohului sau Ierarhului locului, înainte de celebrarea căsătoriei, impedimentele pe care le-ar cunoaşte.

Can. 787 - (cf 1070) Parohul care a efectuat investigaţiile îl va înştiinţa imediat despre rezultatul acestora, printr-un document autentic, pe parohul care trebuie să binecuvânteze căsătoria.

Can. 788 - Dacă, după investigaţiile făcute cu grijă, mai persistă vreun dubiu asupra existenţei unui impediment, parohul va deferi problema Ierarhului locului.

Can. 789 - (1071 & 1) Chiar dacă, pe de altă parte, căsătoria poate fi celebrată valid, sacerdotul, în afara celorlalte cazuri determinate de drept, fără permisiunea Ierarhului locului nu va binecuvânta:

1. căsătoria nomazilor;

2. căsătoria care, conform normei dreptului civil, nu poate fi recunoscută sau încheiată;

3. căsătoria celui care este reţinut de obligaţii naturale faţă de o terţă parte sau faţă de fiii născuţi dintr-o uniune precedentă cu acea parte;

4. căsătoria unui fiu minor fără ştirea sau împotriva voinţei părinţilor;

5. căsătoria celui căruia i s-a interzis prin sentinţă bisericească să treacă la o nouă căsătorie dacă nu îndeplineşte unele condiţii;

6. căsătoria celui care a abandonat în mod public credinţa catolică, chiar dacă nu a trecut la o Biserică sau Comunitate bisericească necatolică; Ierarhul locului nu va acorda în acest caz permisiunea decât cu respectarea can. 814, cu referinţele de rigoare.

ART. II

Despre impedimentele dărâmătoare în general

Can. 790 - & 1. (cf 1073) Impedimentul dărâmător face persoana inabilă pentru celebrarea validă a căsătoriei.

& 2. Impedimentul, chiar dacă îl are numai una din cele două părţi, face totuşi invalidă căsătoria.

Can. 791 - (= 1074) Se consideră public impedimentul care poate fi dovedit în for extern; altfel este ocult.

Can. 792 - (# 1075 & 2) Prin dreptul particular al unei Biserici sui iuris nu se va stabili impedimente dărâmătoare decât pentru o cauză foarte gravă, împreunându-şi părerile cu Episcopii eparhiali ai altor Biserici sui iuris interesate, şi după consultarea Scaunului Apostolic; nici o autoritate inferioară, însă, nu poate stabili noi impedimente dărâmătoare.

Can. 793 - (= 1076) Obiceiul care introduce un impediment nou sau care este contrar impedimentelor existente este respins.

Can. 794 - & 1. (= 1077 & 1) Ierarhul locului poate interzice supuşilor săi căsătoria, într-un caz special, oriunde ar locui aceştia, precum şi celorlalţi credincioşi creştini ai propriei Biserici sui iuris care se află actualmente în limitele teritoriului eparhiei, dar numai temporar, pentru o cauză gravă şi cât timp aceasta durează.

& 2. Dacă este vorba de Ierarhul locului care îşi exercită puterea în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, Patriarhul poate adăuga o clauză dărâmătoare unei astfel de interdicţii; în celelalte cazuri, însă, numai Scaunul Apostolic.

Can. 795 - & 1. (1078 & 1) Ierarhul locului poate dispensa credincioşii creştini supuşi lui, oriunde ar locui aceştia, precum şi pe ceilalţi credincioşi creştini înscrişi în propria Biserică sui iuris şi care se află actualmente în limitele teritoriului eparhiei, de la impedimentele de drept bisericesc cu excepţia următoarelor:

1. al hirotonirii sacre;

2. al votului public perpetuu de castitate depus într-un institut călugăresc, exceptând cazul în care este vorba despre o congregaţie de drept eparhial;

3. al uciderii soţului.

& 2. Dispensa de la aceste impedimente este rezervată Scaunului Apostolic; Patriarhul, însă, poate dispensa de la impedimentele uciderii soţului şi votului public perpetuu de castitate emis în congregaţiile de orice condiţie juridică.

& 3. Nu se dă dispensă niciodată de la impedimentul consangvinităţii în linie dreaptă sau de gradul doi în linie colaterală.

Can. 796 - & 1. (= 1079 & 1) În cazul pericolului urgent de moarte, Ierarhul locului poate dispensa credincioşii creştini supuşi lui, oriunde ar locui aceştia, precum şi pe ceilalţi credincioşi creştini care se află actualmente în limitele teritoriului eparhiei, de la forma celebrării căsătoriei şi de la toate şi fiecare dintre impedimentele de drept bisericesc, fie publice, fie oculte, exceptând impedimentul hirotonirii sacre a sacerdoţiului.

& 2. În aceleaşi circumstanţe şi numai în cazurile în care nu poate fi abordat nici măcar Ierarhul locului, aceeaşi putere de a dispensa o are parohul, un alt sacerdot înzestrat cu facultatea de a binecuvânta căsătoria şi sacerdotul catolic la care se referă can. 832, & 2; confesorul, însă, are aceeaşi putere, dacă este vorba despre impediment ocult, pentru forul intern, fie în cadrul, fie în afara actului confesiunii sacramentale.

& 3. Se consideră că Ierarhul locului nu putea fi abordat, dacă abordarea era posibilă numai într-un mod diferit de acela prin scrisoare sau prin acces personal.

Can. 797 - & 1. (1080 & 1) Dacă se descoperă un impediment atunci când totul este pregătit pentru celebrarea căsătoriei, şi căsătoria nu poate fi amânată fără pericolul probabil al unui rău grav până la obţinerea dispensei de la autoritatea competentă, au puterea de a dispensa de la toate impedimentele, cu excepţia celor la care se referă can. 795, & 1, nn. 1 şi 2, Ierarhul locului şi, cu condiţia să fie un caz ocult, toţi cei la care se referă can 796, & 2, respectând condiţiile prescrise acolo.

& 2. Această putere este valabilă şi pentru validarea căsătoriei, dacă prin aşteptare ar exista acelaşi pericol şi nu este la dispoziţie timp suficient pentru abordarea autorităţii competente.

Can. 798 - (= 1081) Sacerdoţii la care se referă cann. 796, & 2 şi 797, & 1, îl vor înştiinţa imediat pe Ierarhul locului despre dispensa sau validarea acordată pentru forul extern, iar aceasta va fi notată în registrul căsătoriilor.

Can. 799 - (cf 1082) Dacă rescriptul Scaunului Apostolic sau, în limitele competenţei lor, acela al Patriarhului sau al Ierarhului locului nu dispune altfel, dispensa acordată în for intern nesacramental pentru un impediment ocult va fi notată în arhiva secretă a curiei eparhiale, nefiind necesară o altă dispensă pentru forul extern, chiar dacă ulterior impedimentul ocult ar deveni public.

ART. III

Despre impedimente în speţă

Can. 800 - & 1. (= 1083 & 1) Bărbatul înainte de împlinirea vârstei de şaisprezece ani, femeia înainte de împlinirea vârstei de patrusprezece ani nu pot celebra valid căsătoria.

& 2. (cf 1083 & 2) Dreptul particular al Bisericii sui iuris are libertatea integrală de a stabili vârsta superioară pentru celebrarea licită a căsătoriei.

Can. 801 - & 1. (= 1084 & 1) Impotenţa copulaţiei antecedente şi perpetue, fie din partea bărbatului, fie din partea femeii, fie absolută, fie relativă, prin însăşi natura ei dărâmă căsătoria.

& 2. Dacă impedimentul impotenţei este în dubiu, fie în dubiu de drept fie în dubiu de fapt, căsătoria nu trebuie împiedicată şi nici, rămânând dubiul, nu trebuie declarată nulă.

& 3. Sterilitatea nici nu interzice nici nu dărâmă căsătoria, rămânând neschimbat can. 821.

Can. 802 - & 1. (= cf 1085 & 1) Încearcă [să celebreze] invalid căsătoria cel care este ţinut de legătura unei căsătorii precedente.

&2. Chiar dacă căsătoria precedentă este invalidă sau dezlegată din orice cauză, nu este licit a celebra o altă căsătorie înainte de a rezulta în mod legitim şi cu certitudine invaliditatea sau dezlegarea precedentei.

Can. 803 - (cf 1086 & 1) & 1. Căsătoria nu poate fi celebrată în mod valid cu cei nebotezaţi.

& 2. Dacă la momentul celebrării căsătoriei una dintre părţi era considerată în mod comun ca botezată, sau dacă botezul său era în dubiu, se va presupune, conform normei can. 779, validitatea căsătoriei, până când se va dovedi cu certitudine că una dintre părţi este botezată iar cealaltă, în schimb, nebotezată.

& 3. În privinţa condiţiilor, pentru a se da dispensă, se va aplica can. 814.

Can. 804 - (= 1087) Încearcă [să celebreze] invalid căsătoria cel care este constituit în hirotonirea sacră.

Can. 805 - (= 1088) Încearcă [să celebreze] invalid căsătoria cel care a depus votul public perpetuu de castitate într-un institut călugăresc.

Can. 806 - (cf 1089) Nu poate fi celebrată în mod valid căsătoria cu o persoană răpită sau chiar numai reţinută în vederea celebrării căsătoriei cu ea, dacă nu cumva ulterior a fost separată de cel care a răpit-o sau reţinut-o şi, pusă într-un loc sigur şi liber, aceasta alege în mod spontan căsătoria.

Can. 807 - (= 1090 & 1) & 1. Cine, în vederea celebrării căsătoriei cu o anumită persoană, a provocat moartea soţului acesteia sau a propriului soţ, încearcă invalid [să celebreze] această căsătorie.

& 2. De asemenea, încearcă invalid [să celebreze] căsătoria între ei, cei care, prin participare reciprocă fizică sau morală, au provocat moartea soţului.

Can. 808 - & 1. (1091 & 1) În linie dreaptă de consangvinitate este invalidă căsătoria între toţi ascendenţii şi descendenţii.

& 2. În linie colaterală este invalidă până la gradul patru inclusiv.

& 3. Nu se va permite niciodată căsătoria dacă subzistă vreun dubiu că părţile ar fi consangvine în vreun grad în linie dreaptă sau de gradul doi în linie colaterală.