HotăRÂre nr. 218 din octombrie 2008

& 4. Pe cei nebotezaţi să-i considere ca fiind încredinţaţi lui în Domnul, pentru ca şi pentru ei să strălucească dragostea lui Cristos, al cărui martor Episcopul trebuie să fie în faţa tuturor.

Can. 384 - Episcopul diecezan să-i însoţească cu o grijă deosebită pe preoţi, pe care să-i audieze ca pe nişte ajutători şi sfătuitori, să le apere drepturile şi să vegheze ca ei să-şi îndeplinească corect îndatoririle propriei stări şi să beneficieze de mijloacele şi instituţiile de care au nevoie pentru a-şi îmbogăţi viaţa spirituală şi intelectuală; de asemenea, să se îngrijească, conform dreptului, ca ei să aibă o întreţinere decentă şi să beneficieze de asistenţă socială.

Can. 385 - Episcopul diecezan să încurajeze cât mai mult posibil vocaţiile la diferitele slujiri şi la viaţa consacrată, acordând o atenţie specială vocaţiilor preoţeşti şi misionare.

Can. 386 - & 1. Episcopul diecezan este obligat să propună şi să explice credincioşilor adevărurile de credinţă ce trebuie crezute şi aplicate în viaţă, predicând el însuşi deseori; de asemenea, să aibă grijă să fie respectate în mod conştiincios dispoziţiile canoanelor referitoare la slujirea cuvântului, mai cu seamă cele privind omilia şi instruirea catehetică, astfel încât să fie transmisă tuturor întreaga învăţătură creştină.

& 2. Să apere cu tărie, folosind mijloacele ce i se par mai potrivite, integritatea şi unitatea credinţei, recunoscând totuşi justa libertate în aprofundarea ulterioară a adevărurilor.

Can. 387 - Amintindu-şi că este obligat să ofere pildă de sfinţenie prin dragoste, umilinţă şi simplitate vieţii sale, Episcopul diecezan să se străduiască să promoveze prin orice mijloc sfinţenia credincioşilor, conform chemării proprii a fiecăruia, şi, fiind principalul împărţitor al tainelor lui Dumnezeu, să se străduiască fără încetare încât credincioşii încredinţaţi grijii sale să crească în har prin celebrarea sacramentelor şi să cunoască şi să trăiască misterul pascal.

Can. 388 - & 1. După luarea în primire a diecezei, Episcopul diecezan trebuie să aplice Liturghia pentru poporul ce i-a fost încredinţat, în fiecare duminică şi în celelalte sărbători care, în regiunea sa, sunt de poruncă.

& 2. Episcopul trebuie să celebreze şi să aplice personal Liturghia pentru popor în zilele prevăzute de & 1; dacă, însă, dintr-un motiv legitim, nu o poate celebra, să o aplice în aceleaşi zile prin altcineva, sau el personal în alte zile.

& 3. Episcopul, căruia, în afară de dieceza sa, îi sunt încredinţate şi alte dieceze, chiar şi cu titlul de administraţie, îndeplineşte obligaţia aplicând o singură Liturghie pentru tot poporul ce îi este încredinţat.

& 4. Episcopul care nu a îndeplinit obligaţia despre care este vorba în && 1 - 3 să aplice cât mai curând pentru popor atâtea Liturghii câte a omis.

Can. 389 - Să prezideze des celebrarea Preasfintei Euharistii în biserica catedrală sau într-o altă biserică din dieceza sa, mai ales în sărbătorile de poruncă şi în alte solemnităţi.

Can. 390 - Episcopul diecezan poate să celebreze slujbe pontificale în toată dieceza sa, însă nu în afara diecezei fără consimţământul expres, sau cel puţin presupus în mod rezonabil, al Ordinariului locului.

Can. 391 - & 1. Episcopului diecezan îi revine de drept datoria de a conduce Biserica particulară ce i-a fost încredinţată, cu putere legislativă, executivă şi judecătorească, conform dreptului.

& 2. Episcopul exercită personal puterea legislativă; exercită puterea executivă fie personal, fie prin Vicarii generali sau episcopali, conform dreptului; exercită puterea judecătorească fie personal, fie prin Vicarul judecătoresc şi prin judecători, conform dreptului.

Can. 392 - & 1. Întrucât trebuie să apere unitatea întregii Biserici, Episcopul este obligat să promoveze disciplina comună întregii Biserici şi, de aceea, să solicite respectarea tuturor legilor ecleziastice.

& 2. Să vegheze să nu se introducă abuzuri în disciplina ecleziastică, mai cu seamă în ceea ce priveşte slujirea cuvântului, celebrarea sacramentelor şi a sacramentaliilor, cultul lui Dumnezeu şi al sfinţilor, precum şi administrarea bunurilor.

Can. 393 - Episcopul diecezan reprezintă dieceza în toate problemele ei juridice.

Can. 394 - & 1. Episcopul să încurajeze în dieceză diferitele forme de apostolat şi să aibă grijă ca în toată dieceza, sau în circumscripţiile ei particulare, toate operele de apostolat să fie coordonate sub conducerea sa, respectând natura proprie a fiecăreia.

& 2. Să stăruie asupra obligaţiei ce o au credincioşii de a face apostolat, conform condiţiei şi capacităţii fiecăruia, şi să-i îndemne să participe la diferitele opere de apostolat şi să le sprijine, în funcţie de nevoile locului şi timpului.

Can. 395 - & 1. Chiar dacă are un coauditor sau un auxiliar, Episcopul diecezan este obligat prin lege la reşedinţă personală în dieceză.

& 2. Pe lângă absenţele motivate de vizita ad limina, de participarea obligatorie la Concilii, la sinodul Episcopilor, la Conferinţa Episcopilor, sau de un alt oficiu ce îi este încredinţat în mod legitim, Episcopul poate să lipsească din dieceză, dintr-un motiv just, nu mai mult de o lună, fie continuă, fie cu întreruperi, cu condiţia să fie sigur că absenţa sa nu pricinuieşte vreo pagubă diecezei.

& 3. Să nu lipsească din dieceză în zilele Crăciunului, ale Săptămânii Sfinte şi Învierii Domnului, ale Rusaliilor şi Trupului şi Sângelui lui Cristos, decât dintr-un motiv grav şi urgent.

& 4. Dacă Episcopul a lipsit ilegal din dieceză mai mult de şase luni, Mitropolitul să înştiinţeze Scaunul Apostolic despre această absenţă; dacă, însă, este vorba de Mitropolit, să facă acelaşi lucru Sufraganul mai vechi în numire.

Can. 396 - & 1. Episcopul este obligat să viziteze în fiecare an dieceza, în întregime sau parţial, astfel încât cel puţin o dată la cinci ani să viziteze întreaga dieceză în mod personal sau, dacă este împiedicat în mod legitim, fie prin Episcopul coadiutor sau prin Episcopul auxiliar, fie prin Vicarul general sau prin Vicarul episcopal, fie printr-un alt preot.

& 2. Episcopul îşi poate alege preoţii pe care îi preferă pentru a-l însoţi şi a-l ajuta cu ocazia vizitei, dezaprobându-se orice privilegiu contrar sau orice cutumă contrară.

Can. 397 - & 1. Sunt supuse vizitei obişnuite a Episcopului persoanele, instituţiile catolice, lucrurile şi locurile sacre, care se află în cadrul diecezei.

& 2. Episcopul poate să-i viziteze pe membrii institutelor călugăreşti de drept pontifical şi casele lor numai în cazurile prevăzute în mod expres de drept.

Can. 398 - Episcopul să se străduiască să facă vizita pastorală cu toată conştiinciozitatea şi să aibă grijă să nu constituie pentru nimeni o povară prin cheltuieli de prisos.

Can. 399 - & 1. Episcopul diecezan trebuie să prezinte Suveranului Pontif, o dată la cinci ani, un raport despre starea diecezei ce îi este încredinţată, după forma şi timpul stabilite de Scaunul Apostolic.

& 2. Dacă anul stabilit pentru prezentarea raportului cade în întregime sau în parte în primii doi ani de la începerea conducerii diecezei, Episcopul poate, de data aceasta, să se abţină de a întocmi şi de a prezenta raportul.

Can. 400 - & 1. Dacă nu a fost stabilit altfel de către Scaunul Apostolic, în anul în care trebuie să prezinte Suveranului Pontif raportul, Episcopul diecezan să se ducă la Roma pentru a venera mormintele Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul şi pentru a se prezenta la Pontiful Roman.

& 2. Episcopul să îndeplinească personal obligaţia de mai sus, în afară de cazul când este împiedicat în mod legitim; în acest caz, să o îndeplinească prin coadiutor, dacă are, sau prin auxiliar, sau printr-un preot capabil din rândul preoţimii sale, care locuieşte în dieceza sa.

& 3. Vicarul apostolic poate să îndeplinească această obligaţie printr-un procurant, chiar unul care locuieşte în Roma; Prefectul apostolic nu are această obligaţie.

Can. 401 - & 1. Episcopul diecezan, care a împlinit vârsta de şaptezeci şi cinci de ani, este rugat să prezinte renunţarea la oficiul său Suveranului Pontif, care va decide, analizând toate circumstanţele.

& 2. Episcopul diecezan care, din cauza bolii sau unui alt motiv grav, s-ar dovedi mai puţin capabil în a-şi îndeplini oficiul, este rugat stăruitor să prezinte renunţarea la oficiu.

Can. 402 - & 1. Episcopul, a cărui renunţare la oficiu a fost acceptată, păstrează titlul de Episcop emerit al diecezei sale şi, dacă doreşte, poate să locuiască în dieceză, în afară de cazul în care, ca urmare a unor circumstanţe speciale, este prevăzut altfel de către Scaunul Apostolic.

& 2. Conferinţa Episcopilor trebuie să aibă grijă să se asigure întreţinerea cuvenită şi demnă a Episcopului care a renunţat, ţinând seama că această obligaţie îi revine, în primul rând, diecezei pe care el a slujit-o.

ART. 3

Episcopii coadiutori şi auxiliari

Can. 403 - & 1. Când nevoile pastorale ale diecezei reclamă aceasta, să fie numiţi, la cererea Episcopului diecezan, unul sau mai mulţi Episcopi auxiliari. Episcopul auxiliar nu se bucură de dreptul de succesiune.

& 2. În circumstanţele mai grave, chiar de natură personală, Episcopului diecezan îi poate fi dat un Episcop auxiliar înzestrat cu facultăţi speciale.

& 3. În cazul în care consideră că este mai oportun, Sfântul Scaun poate să numească din oficiu un Episcop coadiutor, înzestrat şi el cu facultăţi speciale. Episcopul coadiutor se bucură de dreptul de succesiune.

Can. 404 - & 1. Episcopul coadiutor îşi ia în primire oficiul când prezintă, personal sau prin procurant, Episcopului diecezan şi colegiului consultanţilor scrisorile apostolice de numire, fiind de faţă şi cancelarul curiei, care să întocmească un proces verbal despre luarea în primire.

& 2. Episcopul auxiliar îşi ia în primire oficiul când îi prezintă Episcopului diecezan scrisorile apostolice de numire, fiind de faţă cancelarul curiei, care să întocmească un proces verbal despre luarea în primire.

& 3. Dacă Episcopul diecezan este total împiedicat, este suficient ca atât Episcopul coadiutor, cât şi Episcopul auxiliar să prezinte scrisorile apostolice de numire colegiului consultanţilor, fiind de faţă cancelarul curiei.

Can. 405 - & 1. Episcopul coadiutor şi Episcopul auxiliar au obligaţiile şi drepturile ce sunt stabilite de dispoziţiile canoanelor care urmează, precum şi pe acelea ce sunt specificate în scrisorile de numire.

& 2. Episcopul coadiutor şi Episcopul auxiliar, despre care vorbeşte can. 403, & 2, îl ajută pe Episcopul diecezan în întreaga conducere a diecezei şi îi ţin locul în caz de absenţă sau de împiedicare.

Can. 406 - & 1. Episcopul coadiutor, de asemenea, şi Episcopul auxiliar despre care vorbeşte can. 403, & 2, să fie numit de Episcopul diecezan Vicar general; în plus, Episcopul diecezan să-i încredinţeze cu precădere lui, şi nu altora, tot ceea ce, conform dreptului, necesită un mandat special.

& 2. Dacă în scrisorile apostolice nu este stabilit altfel şi rămânând neschimbată dispoziţia din & 1, Episcopul diecezan să-l numească pe auxiliar sau pe auxiliari Vicari generali sau cel puţin Vicari episcopali, care să depindă numai de autoritatea sa sau de aceea a Episcopului coadiutor sau a Episcopului auxiliar despre care vorbeşte can. 403, & 2.

Can. 407 - & 1. Ca să fie favorizat în cel mai înalt grad binele prezent şi viitor al diecezei, Episcopul diecezan, Episcopul coadiutor şi Episcopul auxiliar, despre care vorbeşte can. 403, & 2, să se consulte între ei cu privire la problemele de importanţă majoră.

& 2. În evaluarea problemelor de importanţă majoră, mai ales a acelora de natură pastorală, Episcopul diecezan să binevoiască a-i consulta mai întâi pe Episcopii auxiliari.

& 3. Tocmai pentru că sunt chemaţi să participe la grija pastorală a Episcopului diecezan, Episcopul coadiutor şi Episcopul auxiliar să-şi exercite atribuţiile în aşa fel încât să fie uniţi cu el atât în fapte, cât şi în suflet.

Can. 408 - & 1. Episcopul coadiutor şi Episcopul auxiliar, când nu sunt reţinuţi de un impediment just, sunt obligaţi, ori de câte ori Episcopul diecezan le cere aceasta, să celebreze slujbele pontificale şi celelalte funcţiuni la care este ţinut Episcopul diecezan.

& 2. Episcopul diecezan să nu încredinţeze în mod obişnuit altuia acele drepturi episcopale şi funcţiuni pe care le poate exercita Episcopul coadiutor sau Episcopul auxiliar.

Can. 409 - & 1. Când scaunul episcopal devine vacant, Episcopul coadiutor devine imediat Episcop al diecezei pentru care a fost numit, cu condiţia să o fi luat în primire în mod legitim.

& 2. Când scaunul episcopal devine vacant, iar autoritatea competentă nu a stabilit altfel, Episcopul auxiliar păstrează, până când noul Episcop ia în primire scaunul, numai puterile şi facultăţile de care se bucura ca Vicar general sau ca Vicar episcopal în timpul când scaunul era ocupat; dacă nu a fost desemnat pentru funcţia de Administrator diecezan, să exercite aceeaşi putere a sa, care desigur îi este conferită de drept, sub autoritatea Administratorului diecezan care se află în fruntea conducerii diecezei.

Can. 410 - Episcopul coadiutor şi Episcopul auxiliar au obligaţia, ca şi Episcopul diecezan, de a locui în dieceză; nu pot pleca din ea decât pentru un timp scurt, cu excepţia cazului când trebuie să îndeplinească un oficiu în afara diecezei sau cu ocazia concediului, care nu trebuie să depăşească o lună de zile.

Can. 411 - Cât priveşte renunţarea la oficiu a Episcopului coadiutor şi a Episcopului auxiliar, se aplică dispoziţiile canoanelor 401 şi 402, & 2.
CAPITOLUL III

Scaunul împiedicat şi scaunul vacant

ART. 1

Scaunul împiedicat

Can. 412 - Scaunul episcopal este considerat împiedicat dacă Episcopul diecezan nu poate absolut deloc să-şi exercite funcţia pastorală în dieceză, nici măcar să comunice prin scrisori cu diecezanii săi, din cauza încarcerării, a condamnării la domiciliu forţat, a exilării sau a incapacităţii.

Can. 413 - & 1. Când scaunul este împiedicat, dacă Sfântul Scaun nu a prevăzut altfel conducerea diecezei îi revine de drept Episcopului coadiutor, dacă există; dacă nu există sau este împiedicat, conducerea îi revine Episcopului auxiliar ori Vicarului general sau episcopal, ori altui preot, respectându-se ordinea persoanelor stabilită în lista întocmită de Episcopul diecezan imediat după ce a luat în primire dieceza; această listă, care trebuie comunicată Mitropolitului, să fie reînnoită cel puţin o dată la trei ani şi păstrată sub secret de cancelar.

& 2. Dacă nu există Episcop coadiutor sau, dacă există, este împiedicat şi lipseşte şi lista prevăzută de & 1, îi revine colegiului consultanţilor datoria să aleagă un preot care să conducă dieceza.

& 3. Cine a primit conducerea diecezei, în conformitate cu && 1 sau 2, să informeze cât mai curând Sfântul Scaun despre împiedicarea scaunului şi despre funcţia primită.

Can. 414 - Cine este chemat în mod interimar, conform can. 413, să-şi asume grija pastorală a diecezei numai pentru perioada când scaunul este împiedicat, în exercitarea grijii pastorale a diecezei are obligaţiile şi se bucură de puterea, care, conform dreptului, îi revin Administratorului diecezan.

Can. 415 - Dacă Episcopul diecezan este oprit să-şi exercite funcţia ca urmare a unei pedepse ecleziastice, Mitropolitul ori, dacă acesta lipseşte sau este vorba de el însuşi, Episcopul sufragan cel mai vechi în ordinea promovării, să recurgă imediat la Sfântul Scaun, ca acesta să ia măsurile necesare.

ART. 2

Scaunul vacant

Can. 416 - Scaunul episcopal devine vacant prin moartea Episcopului diecezan, prin renunţarea acceptată de Pontiful Roman, prin transferare şi prin privaţiune intimată Episcopului.

Can. 417 - Toate actele îndeplinite de Vicarul general sau de Vicarul episcopal sunt valabile până în momentul în care ei ajung la cunoaşterea sigură a morţii Episcopului diecezan. De asemenea, sunt valabile toate actele îndeplinite fie de Episcopul diecezan, fie de Vicarul general sau episcopal până în momentul în care ei ajung la cunoaşterea sigură a actelor pontificale amintite mai sus.

Can. 418 - & 1. De la primirea ştirii sigure a transferării, Episcopul trebuie ca în termen de două luni să meargă în dieceza ad quam şi să o ia în primire canonică; din ziua luării în primire a noii dieceze, dieceza a qua devine vacantă.

& 2. De la primirea ştirii sigure a transferării şi până la luarea în primire canonică a noii dieceze, Episcopul transferat:

1. obţine în dieceza a qua puterea de Administrator diecezan şi este ţinut la obligaţiile acestui oficiu, în timp ce Vicarul general şi Vicarul episcopal pierd orice putere, rămânând totuşi neschimbate dispoziţiile can. 409, & 2.

2. primeşte în dieceza a qua întreaga retribuţie proprie oficiului.

Can. 419 - Când scaunul devine vacant, conducerea diecezei îi revine Episcopului auxiliar până la alegerea Administratorului diecezan; dacă sunt mai mulţi, îi revine celui mai vechi în ordinea promovării; dacă nu există Episcop auxiliar, conducerea diecezei îi revine colegiului consultanţilor, dacă Sfântul Scaun nu a prevăzut altfel. Cine îşi asumă astfel conducerea diecezei să convoace fără întârziere colegiul competent pentru a-l alege pe Administratorul diecezan.

Can 420 - Când într-un vicariat apostolic sau într-o prefectură apostolică scaunul devine vacant, conducerea o ia Pro-vicarul şi, respectiv, Pro-prefectul, numiţi numai pentru acest scop de Vicar şi de Prefect imediat după luarea în primire, în afară de cazul când a fost stabilit altfel de către Sfântul Scaun.

Can. 421 - & 1. În termen de opt zile de la primirea ştirii despre vacanţa scaunului episcopal, trebuie să fie ales de către colegiul consultanţilor un Administrator diecezan care să conducă interimar dieceza, rămânând neatinsă dispoziţia can. 502, & 3.

& 2. Dacă, indiferent din ce motiv, Administratorul diecezan nu a fost ales în mod legitim în timpul stabilit, desemnarea lui îi revine Mitropolitului, iar dacă însăşi Biserica mitropolitană este vacantă, sau concomitent mitropolitana şi sufragana, Episcopului sufragan mai vechi, în ordinea promovării.

Can. 422 - Episcopul auxiliar, iar dacă acesta lipseşte, colegiul consultanţilor, să informeze cât mai repede Scaunul Apostolic despre moartea Episcopului; tot astfel, cel ales Administrator diecezan să-l informeze despre alegerea sa.

Can. 423 - & 1. Să fie desemnat un singur Administrator diecezan, dezaprobându-se orice cutumă contrară, altminteri, alegerea este nulă.

& 2. Administratorul diecezan să nu fie în acelaşi timp şi econom; de aceea, dacă economul diecezei este ales Administrator diecezan, consiliul cu problemele economice să aleagă temporar un alt econom.

Can. 424 - Administratorul diecezan să fie ales în conformitate cu dispoziţiile cann. 165 - 178.

Can. 425 - & 1. Poate fi desemnat în mod valid pentru funcţia de Administrator diecezan numai un preot care a împlinit vârsta de treizeci şi cinci de ani şi care nu a fost ales deja, numit sau prezentat pentru acelaşi scaun vacant.

& 2. Să fie ales ca Administrator diecezan un preot care să se remarce prin doctrină şi prudenţă.

& 3. Dacă nu au fost respectate dispoziţiile stabilite în & 1, Mitropolitul sau, dacă este vacantă însăşi Biserica mitropolitană, Episcopul sufragan cel mai vechi în ordinea promovării, după ce a recunoscut adevărul faptelor, prevalându-se de funcţia sa, să numească un Administrator. Actele aceluia care a fost ales contrar dispoziţiilor din & 1 sunt nule ipso iure.

Can. 426 - În timp ce scaunul este vacant, cine conduce dieceza înainte de desemnarea Administratorului diecezan, are aceeaşi putere pe care dreptul o recunoaşte Vicarului general.

Can. 427 - & 1. Administratorul diecezan are obligaţiile şi se bucură de puterea Episcopului diecezan, cu excepţia acelora care sunt excluse din natura lucrului sau ipso iure.

& 2. După ce a acceptat alegerea, Administratorul diecezan obţine puterea fără a mai fi necesară confirmarea din partea cuiva, rămânând inviolabilă obligaţia prevăzută de can. 833, n. 4.

Can. 428 - & 1. Cât timp scaunul este vacant, să nu se schimbe nimic.

& 2. Celor care se îngrijesc interimar de conducerea diecezei, le este interzis să îndeplinească vreun act care ar putea să aducă un prejudiciu fie diecezei, fie drepturilor episcopale; în mod deosebit le este interzis lor şi oricărei alte persoane de a sustrage, de a distruge sau de a schimba fie personal, fie prin alţii vreun document al curiei diecezane.

Can. 429 - Administratorul diecezan are obligaţia de a locui în dieceză şi de a aplica Liturghia pentru popor în conformitate cu can. 388.

Can. 430 - & 1. Funcţia Administratorului diecezan încetează prin luarea în primire a diecezei de către noul Episcop.

& 2. Înlăturarea Administratorului diecezan este rezervată Sfântului Scaun; eventuala renunţare făcută de el însuşi trebuie să fie prezentată în formă autentică în faţa colegiului competent pentru alegere şi nu are nevoie de acceptare; dacă Administratorul diecezan este înlăturat, dacă renunţă sau moare, să fie ales un altul în conformitate cu can. 421.
TITLUL II

Grupările Bisericilor particulare

CAPITOLUL I

Provinciile ecleziastice şi regiunile ecleziastice

Can. 431 - & 1. Pentru promovarea unei activităţi pastorale comune a mai multor dieceze vecine, potrivit cu circumstanţele persoanelor şi locurilor, şi pentru favorizarea într-un mod mai adecvat a raporturilor dintre Episcopii diecezani, Bisericile particulare mai învecinate să se reunească în provincii ecleziastice delimitate în mod precis din punct de vedere teritorial.

& 2. De acum înainte, de regulă, să nu existe dieceze exempte; aşadar, toate diecezele şi celelalte Biserici particulare, care se află înlăuntrul teritoriului unei provincii ecleziastice, trebuie să fie incluse în această provincie ecleziastică.

& 3. Exclusiv autorităţii supreme a Bisericii îi aparţine de drept să înfiinţeze, să suprime sau să modifice provinciile ecleziastice, audiind părerea Episcopilor interesaţi.

Can. 432 - & 1. În cadrul provinciei ecleziastice, se bucură de autoritate, conform normelor dreptului, conciliul provincial şi Mitropolitul.

& 2. Provincia se bucură ipso iure de personalitate juridică.

Can. 433 - & 1. Când se consideră că este util, mai cu seamă în ţările în care Bisericile particulare sunt mai numeroase, provinciile ecleziastice mai apropiate pot fi regrupate de Sfântul Scaun, la propunerea Conferinţei Episcopilor, în regiuni ecleziastice.

& 2. Regiunea ecleziastică poate fi ridicată la rangul de persoană juridică.

Can. 434 - Adunării Episcopilor regiunii ecleziastice îi revine datoria să sprijine cooperarea şi activitatea pastorală comună în regiune; totuşi, puterile, care în canoanele acestui Cod sunt atribuite Conferinţei Episcopilor, nu aparţin de drept acestei adunări, în afară de cazul când vreuna dintre ele i-a fost acordată în mod special de Sfântul Scaun.

CAPITOLUL II

Mitropoliţii

Can. 435 - Provincia ecleziastică este condusă de un Mitropolit, care este Arhiepiscopul diecezei în fruntea căreia este pus. Acest oficiu este anexat scaunului episcopal stabilit sau aprobat de Pontiful Roman.

Can. 436 - & 1. În diecezele sufragane, Mitropolitul are datoria:

1. să vegheze ca credinţa şi disciplina ecleziastică să fie respectate cu grijă şi să-l informeze pe Pontiful Roman despre eventualele abuzuri;

2. să facă vizita canonică, după ce în prealabil motivul a fost aprobat de Scaunul Apostolic, dacă sufraganul a neglijat-o;

3. să numească Administratorul diecezan, conform cann. 421, & 2 şi 425, & 3.

& 2. Când circumstanţele cer aceasta, Scaunul Apostolic poate să acorde Mitropolitului funcţii şi puteri speciale, care trebuie stabilite în dreptul particular.

& 3. Mitropolitul nu are nici o altă putere de conducere în diecezele sufragane; totuşi, poate să celebreze funcţiuni sacre în toate bisericile, ca şi Episcopul în dieceza proprie, după ce l-a avizat pe Episcopul diecezan, când este vorba de biserica catedrală.