Can. 93 - Patriarhul va locui în sediul reşedinţei sale şi nu-l va părăsi decât din motive canonice.
Can. 94 - Patriarhul trebuie să celebreze Divina Liturghie pentru poporul întregii Biserici pe care o prezidează, în zilele de sărbătoare stabilite de dreptul particular.
Can. 95 - & 1. Obligaţiile Episcopilor eparhiali, din can. 196, îl obligă şi pe Patriarh, rămânând neschimbate de altfel îndatoririle fiecărui Episcop.
& 2. Patriarhul se va îngriji ca Episcopii eparhiali să îndeplinească sarcinile pastorale cu fidelitate şi să locuiască în eparhia pe care o conduc; va stimula zelul lor; dacă greşesc în lucruri grave, după ce s-a consultat cu Sinodul permanent, nu va omite să-i admonesteze, dacă nu prezintă pericol pentru moravuri, iar dacă admonestarea nu şi-a produs efectul dorit, va înainta cazul Pontifului Roman.
Can. 96 - Patriarhul are, în toată Biserica pe care o prezidează, aceeaşi putere ca şi Ierarhul locului referitor la rugăciunile şi exerciţiile de pietate, cu condiţia să fie în consonanţă cu propriul rit.
Can. 97 - Patriarhul trebuie să vegheze cu grijă la buna administrare a tuturor bunurilor bisericeşti, rămânând neschimbată obligaţia primară a fiecărui Episcop eparhial, conform can. 1022, & 1.
Can. 98 - Patriarhul, cu consimţământul Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale şi cu consensul prealabil al Pontifului Roman, poate stipula cu autorităţile civile convenţii care să nu fie contrare dreptului stabilit de Scaunul Apostolic; aceste convenţii însă Patriarhul nu le poate duce la îndeplinire fără a obţine aprobarea Pontifului Roman.
Can. 99 - & 1. Patriarhul se va îngriji ca Statutele personale să fie respectate de către toţi, în regiunile în care sunt în vigoare.
& 2. Dacă mai mulţi Patriarhi au în acelaşi loc puterea recunoscută sau concesionată prin Statute personale, este de preferat ca în treburile de importanţă majoră să acţioneze împreunându-şi părerile.
Can. 100 - Patriarhul îşi poate asuma treburile care privesc mai multe eparhii şi care au legătură cu autoritatea civilă; nu poate însă hotărî în privinţa lor decât după ce a consultat Episcopii eparhiali interesaţi, şi cu consimţământul Sinodului permanent; în cazul în care cauza este foarte urgentă şi nu poate aştepta întrunirea Episcopilor membri ai Sinodului permanent, locul lor îl vor ţine Episcopii curiei patriarhale dacă sunt, altfel doi Episcopi eparhiali mai în vârstă în hirotonirea episcopală.
Can. 101 - Patriarhul are aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi Episcopii eparhiali în propria sa eparhie, în mănăstirile stavropighii, precum şi în locurile unde nu este întemeiată nici o eparhie sau exarhat.
CAPITOLUL III
DESPRE SINODUL EPISCOPILOR BISERICII PATRIARHALE
Can. 102 - & 1. La Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale trebuie convocaţi toţi şi numai Episcopii hirotoniţi ai aceleiaşi Biserici, oriunde ar fi constituiţi, excluşi fiind cei despre care se referă can. 953, & 1, sau cei ce sunt pedepsiţi cu pedepse canonice conform cann. 1433 şi 1434.
& 2. În ceea ce-i priveşte pe Episcopii eparhiali, constituiţi în afara limitelor Bisericii patriarhale, precum şi pe Episcopii titulari, dreptul particular poate restrânge votul lor deliberativ, rămânând însă în vigoare canoanele referitoare la alegerea Patriarhului, a Episcopilor şi a candidaţilor la funcţii, despre care se tratează în can. 149.
& 3. Patriarhul, pentru rezolvarea unor anumite treburi, poate invita, conform dreptului particular sau cu consimţământul Sinodului permanent, alte persoane, mai ales experţi şi Ierarhi care nu sunt Episcopi, şi care îşi vor manifesta opiniile Episcopilor reuniţi în Sinod, rămânând neschimbat can. 66, & 2.
Can. 103 - Patriarhului îi revine sarcina de a convoca şi prezida Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale.
Can. 104 - & 1. Toţi Episcopii convocaţi legitim la Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale au obligaţia gravă de a participa la acelaşi Sinod, exceptaţi fiind cei ce au renunţat deja la funcţia lor.
& 2. Dacă vreun Episcop consideră că este împiedicat de o cauză legitimă, va prezenta în scris motivele sale Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale; legitimitatea piedicii va fi decisă de Episcopii prezenţi în locul stabilit la începutul sesiunilor Sinodului.
Can. 105 - În Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale nici unul din membrii aceluiaşi Sinod nu poate trimite în locul său un procurator şi nici nu poate avea mai multe voturi.
Can. 106 - & 1. Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale trebuie convocat ori de câte ori:
1. sunt de rezolvat treburi care aparţin exclusiv competenţei Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale sau pentru rezolvarea cărora se cere consimţământul aceluiaşi Sinod;
2. Patriarhul, cu consimţământul Sinodului permanent, consideră că acesta este necesar;
3. dacă cel puţin o treime din membri o cere pentru o problemă dată, totdeauna rămânând neschimbate drepturile Patriarhului, ale Episcopilor şi ale celorlalte persoane stabilite de dreptul comun;
& 2. În afară de aceasta Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale trebuie convocat, dacă dreptul particular o prevede, la intervale stabilite, chiar anual.
Can. 107 - & 1. Dacă dreptul particular nu cere o prezenţă mai mare, rămânând neschimbate cann. 69, 149 şi 183, & 1, fiecare sesiune a Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale este canonică şi este valid un singur scrutin, dacă majoritatea Episcopilor care trebuie să participe la Sinod este prezentă.
& 2. Rămânând neschimbate cann. 72, 149 şi 183, && 3 şi 4, Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale are dreptul integru de a stabili, cu norme proprii, câte voturi şi câte scrutine se cer pentru ca deciziile sinodale să aibă putere juridică; altfel trebuie respectat can. 924.
Can. 108 - & 1. Patriarhul deschide Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale, precum şi, cu consimţământul aceluiaşi Sinod, îl transferă, îl prelungeşte, îl suspendă şi îl dizolvă.
& 2. Patriarhului, de asemenea, după ce i-a audiat pe membrii Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale, îi revine sarcina de a pregăti ordinea de zi a examinării chestiunilor şi să o supună aprobării Sinodului la începutul sesiunilor.
& 3. În timpul Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale, Episcopii, în mod individual, pot adăuga alte chestiuni la cele propuse, dacă consimt cel puţin o treime din membrii participanţi la Sinod.
Can. 109 - Început fiind Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale, nici unui Episcop nu-i este permis să părăsească sesiunile Sinodului fără un motiv just, aprobat de Sinod.
Can. 110 - & 1. Este de competenţa exclusivă a Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale să emită legi pentru toată Biserica patriarhală, care intră în vigoare conform can. 150, && 2 şi 3.
& 2. Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale este tribunal, conform can. 1062.
& 3. Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale săvârşeşte alegerea Patriarhului, a Episcopilor şi a candidaţilor la funcţiile amintite în can. 149.
& 4. Actele administrative nu sunt de competenţa Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale, dacă pentru anumite acte Patriarhul nu a stabilit altfel sau dacă prin dreptul comun unele acte nu sunt rezervate aceluiaşi Sinod, rămânând neschimbate canoanele care cer consimţământul Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale.
Can. 111 - & 1. Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale stabileşte modul şi timpul promulgării legilor şi publicării deciziilor.
& 2. De asemenea, Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale este cel care decide asupra păstrării secretului în legătură cu actele şi treburile tratate, rămânând neschimbată obligaţia de a păstra secretul în cazurile prevăzute de dreptul comun.
& 3. Actele legilor şi deciziile vor fi trimise cât mai repede Pontifului Roman; anumite acte, sau chiar toate, vor fi comunicate celorlalţi Patriarhi ai Bisericilor orientale, conform judecăţii aceluiaşi Sinod.
Can. 112 - & 1. Este de competenţa Patriarhului să promulge legile şi să publice deciziile Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale.
& 2. Interpretarea autentică a legilor Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale, până la viitorul Sinod, este de competenţa Patriarhului, după consultarea Sinodului permanent.
Can. 113 - Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale îşi va alcătui propriile statute, care vor prevedea despre secretariatul Sinodului, despre comisiile pregătitoare, despre ordinea lucrărilor şi de asemenea, despre alte mijloace care contribuie eficient la atingerea scopului.
CAPITOLUL IV
DESPRE CURIA PATRIARHALĂ
Can. 114 - & 1. Patriarhul trebuie să aibă, pe lângă Sediul său, o curie patriarhală, distinctă de curia eparhiei patriarhului, care constă în Sinodul permanent, Episcopii curiei patriarhale, tribunalul ordinar al Bisericii patriarhale, economul patriarhal, cancelarul patriarhal, comisia de probleme liturgice şi de asemenea alte comisii care de drept se ataşează curiei patriarhale.
& 2. Persoanele din curia patriarhală pot fi alese de către Patriarh dintre clericii întregii Biserici, pe care o prezidează, după consultarea Episcopului lor eparhial sau a Superiorului major, dacă este vorba de membrii unui institut călugăresc sau a unei societăţi de viaţă comunitară după model călugăresc.
& 3. Pe cât posibil, în aceleaşi persoane, nu se vor cumula funcţiile celor două curii Patriarhale.
Can. 115 - & 1. Sinodul permanent este compus din Patriarh şi din patru Episcopi desemnaţi pe o perioadă de cinci ani.
& 2. Trei dintre aceşti Episcopi sunt aleşi de Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale; cel puţin doi trebuie să fie Episcopi eparhiali iar unul este numit de Patriarh.
& 3. În acelaşi timp şi în acelaşi mod vor fi desemnaţi, pe cât posibil, patru Episcopi care, în ordinea determinată de Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale, să-i înlocuiască alternativ pe membrii Sinodului permanent care sunt împiedicaţi.
Can. 116 - & 1. Patriarhului îi revine sarcina de a convoca şi prezida Sinodul permanent.
& 2. Dacă Patriarhul este împiedicat să participe la Sinodul permanent, sesiunile Sinodului vor fi prezidate de cel mai vechi Episcop în hirotonirea episcopală, dintre membrii Sinodului, după întregirea numărului de cinci, conform can. 115, & 3.
& 3. Dacă Sinodul permanent trebuie să hotărască într-o problemă ce priveşte persoana unui Episcop, membru al aceluiaşi Sinod, sau eparhia sau funcţia lui, acesta va fi audiat, iar în Sinod va fi înlocuit cu un alt Episcop, conform normei can. 115, & 3.
Can. 117 - Prezidentul şi toţi ceilalţi membri ai Sinodului permanent, care au participat la Sinod, trebuie să semneze actele Sinodului.
Can. 118 - Voturile Sinodului permanent trebuie să fie secrete, dacă este vorba de persoane; în celelalte cazuri, însă, când cel puţin unul dintre membri o cere în mod expres.
Can. 119 - Dacă o oarecare problemă, care este de competenţa Sinodului permanent, este de definit în timpul desfăşurării Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale, decizia acestei probleme este rezervată Sinodului permanent, exceptând cazul în care Patriarhul, cu consimţământul Sinodului permanent, judecă oportun să încredinţeze decizia Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale.
Can. 120 - Sinodul permanent trebuie convocat la intervale stabilite, cel puţin de două ori pe an, şi ori de câte ori Patriarhul consideră că acesta este oportun, şi ori de câte ori este de rezolvat o problemă pentru care dreptul comun cere consimţământul sau sfatul aceluiaşi Sinod.
Can. 121 - Dacă pentru o cauză gravă, după judecata Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale, Sinodul permanent nu poate fi constituit, se va înştiinţa Scaunul Apostolic, iar Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale va alege doi Episcopi, dintre care unul trebuie să fie Episcop eparhial, care împreună cu Patriarhul ţin locul Sinodului permanent, pe durata cauzei.
Can. 122 - & 1. Pentru administrarea bunurilor Bisericii patriarhale, Patriarhul, cu consimţământul Sinodului permanent va numi economul patriarhal, distinct de economul eparhiei Patriarhului, care să fie un credincios creştin expert în treburile economice şi care să se distingă prin onestitate, exclus fiind, pentru validitate, cel care este înrudit cu Patriarhul prin consangvinitate sau afinitate până la gradul patru inclusiv.
& 2. Economul patriarhal este numit pe o perioadă determinată de dreptul particular; pe durata sarcinii, Patriarhul nu îl poate înlătura decât cu consimţământul Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale sau, dacă prezintă pericol pentru moravuri, cu al Sinodului permanent.
& 3. Economul patriarhal trebuie să dea anual în scris socoteală Sinodului permanent despre administrarea anului care a trecut, precum şi despre previziunile intrărilor şi a ieşirilor pentru anul ce a început; va da dea seamă despre administraţie şi ori de câte ori o cere Sinodul permanent.
& 4. Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale poate cere socoteală economului patriarhal despre administraţie precum şi despre previziunile intrărilor şi ieşirilor, şi să le supună examinării proprii.
Can. 123 - & 1. În curia patriarhală va fi numit de către Patriarh un preot sau un diacon în afara oricărei suspiciuni, care să prezideze ca şi cancelar patriarhal cancelaria patriarhală şi arhiva curiei patriarhale; dacă este cazul, va fi ajutat de un viceregent, numit de către Patriarh.
& 2. Pe lângă cancelar şi viceregent, care prin funcţia lor sunt notari, Patriarhul poate numi şi alţi notari pentru întreaga Biserică pe care o prezidează, tuturor li se aplică cann. 253 şi 254; pe aceşti notari îi poate înlătura din funcţie în mod liber.
& 3. În ceea ce priveşte arhiva curiei patriarhale, se vor respecta cann. 256 - 260.
Can. 124 - Comisia liturgică, pe care fiecare Biserică patriarhală trebuie să o aibă, şi toate celelalte comisii prescrise pentru Bisericile sui iuris, sunt înfiinţate de către Patriarh şi sunt constituite din persoane numite de către Patriarh; acestea sunt reglementate de norme stabilite de el, dacă dreptul nu dispune altfel.
Can. 125 - Cheltuielile curiei patriarhale vor fi achitate din bunurile pe care Patriarhul le poate folosi pentru acest scop; dacă acestea nu sunt suficiente, fiecare eparhie în parte va contribui la achitarea cheltuielilor, în măsura fixată de Sinodul Episcopilor Bisericii Patriarhale.
CAPITOLUL V
DESPRE SCAUNUL PATRIARHAL VACANT SAU ÎMPIEDICAT
Can. 126 - & 1. Scaunul patriarhal devine vacant prin moartea sau renunţarea Patriarhului.
& 2. Acceptarea renunţării Patriarhului este de competenţa Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale, după consultarea Pontifului Roman, exceptând cazul în care Patriarhul nu a fost audiat direct de către Pontiful Roman.
Can. 127 - Când Scaunul patriarhal este vacant, dacă dreptul particular nu stabileşte altfel, Administratorul Bisericii patriarhale este Episcopul cel mai în vârstă în hirotonirea episcopală, dintre Episcopii curiei patriarhale sau, dacă aceştia lipsesc, dintre Episcopii care sunt membri ai Sinodului permanent.
Can. 128 - Administratorul Bisericii patriarhale este cel care:
1. anunţă imediat Pontiful Roman precum şi toţi Episcopii Bisericii patriarhale despre vacanţa Scaunului patriarhal;
2. urmăreşte cu grijă sau caută ca şi alţii să îndeplinească normele speciale pe care le prescrie dreptul comun sau particular, sau dispoziţia Pontifului Roman, dacă este dată, după diversele împrejurări în care a avut loc vacanţa Scaunului patriarhal;
3. convoacă Episcopii la Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale pentru alegerea Patriarhului şi dispune toate celelalte lucruri necesare pentru acelaşi Sinod.
Can. 129 - Administratorul Bisericii patriarhale, în eparhia Patriarhului, în mănăstirile stavropighii şi în locurile unde nu este înfiinţată nici eparhie nici exarhat, are aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi Administratorul unei eparhii vacante.
Can. 130 - & 1. Administratorului Bisericii patriarhale îi revine puterea ordinară a Patriarhului, excluzând toate cele ce nu se pot face decât cu consimţământul Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale.
& 2. Administratorul Bisericii patriarhale nu îi poate îndepărta din funcţie pe Protosincelul sau pe Sincelii eparhiei Patriarhului, nici nu poate inova ceva în timpul vacanţei Scaunului patriarhal.
& 3. Cu toate că este lipsit de prerogativele Patriarhului, Administratorul Bisericii patriarhale îi precede pe toţi Episcopii aceleiaşi Biserici, însă nu în Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale la alegerea Patriarhului.
Can. 131 - Administratorul Bisericii patriarhale trebuie să dea socoteală noului Patriarh, cât mai repede, despre administraţia sa.
Can. 132 - & 1. Dacă Scaunul patriarhal este atât de împiedicat de o cauză oarecare încât Patriarhul nu poate comunica nici prin scrisori cu Episcopii eparhiali ai Bisericii pe care o prezidează, conducerea Bisericii patriarhale îi revine, conform normei can. 130, Episcopului eparhial mai în vârstă în hirotonirea episcopală în interiorul limitelor teritoriului aceleiaşi Biserici, dacă el însuşi nu este împiedicat, exceptând cazul în care Patriarhul a desemnat alt Episcop sau, în caz de necesitate extremă, chiar un preot.
& 2. Dacă Patriarhul este atât de împiedicat încât nu poate comunica nici măcar prin scrisori cu credincioşii creştini ai propriei eparhii, conducerea aceleiaşi eparhii îi revine Protosincelului; dacă şi acesta este împiedicat, conducerea îi revine celui pe care Patriarhul l-a desemnat sau celui care conduce între timp Biserica patriarhală.
& 3. Cel care între timp preia conducerea, va înştiinţa cât mai repede Pontiful Roman despre Scaunul patriarhal împiedicat şi despre preluarea conducerii.
CAPITOLUL VI
DESPRE MITROPOLIŢII BISERICII PATRIARHALE
Can. 133 - & 1. Mitropolitul, care prezidează o provincie în interiorul limitelor teritoriului Bisericii patriarhale, în eparhiile acestei provincii, în afară de ceea ce dreptul comun îi atribuie, este cel care:
1. hirotoneşte şi înscăunează Episcopii provinciei, în timpul determinat de drept, rămânând neschimbat can. 86, & 1, n. 2;
2. convoacă Sinodul mitropolitan la timpul stabilit de Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale, pregăteşte în mod corespunzător chestiunile de tratat în acesta, prezidează Sinodul, îl transferă, îl prelungeşte, îl suspendă şi îl dizolvă;
3. înfiinţează tribunalul mitropolitan;
4. veghează ca disciplina bisericească şi credinţa să fie respectate cu grijă;
5. face vizita canonică, dacă Episcopul eparhial nu a făcut-o;
6. numeşte şi confirmă pe cel care a fost propus sau ales în mod legitim într-o funcţie, dacă Episcopul eparhial a omis să o facă în timpul stabilit de drept, fără să fi avut un motiv just; de asemenea numeşte economul eparhial, dacă Episcopul eparhial, admonestat fiind, neglijează numirea;
& 2. Mitropolitul reprezintă persoana aceleiaşi provincii în toate treburile juridice.
Can. 134 - & 1. Demnitatea Mitropolitului este întotdeauna legată de un sediu eparhial determinat.
& 2. Mitropolitul, în propria eparhie, are aceleaşi drepturi şi obligaţii pe care Episcopul eparhial le are în eparhia sa.
Can. 135 - Mitropolitul va fi pomenit de către toţi Episcopii şi de către ceilalţi clerici în Divina Liturghie şi în laudele divine, conform prescrierilor cărţilor liturgice.
Can. 136 - Mitropolitul, care prezidează provincia, precede oriunde pe Mitropolitul titular.
Can. 137 - Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale va determina clar drepturile şi obligaţiile Mitropoliţilor şi ale Sinoadelor mitropolitane, conform obiceiurilor legitime ale propriei Biserici patriarhale şi după circumstanţele timpurilor şi locurilor.
Can. 138 - Drepturile şi obligaţiile Mitropolitului, constituit în afara limitelor teritoriului Bisericii patriarhale, sunt cele prescrise de can. 133, & 1, nn. 2 - 6 şi & 2, precum şi de cann. 135, 136, 160 şi 1084, & 3; în ceea ce priveşte celelalte drepturi şi obligaţii, Mitropolitul va respecta normele speciale propuse de Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale şi aprobate de Scaunul Apostolic sau stabilite de către acelaşi Scaun.
Can. 139 - Episcopul eparhial care îşi exercită puterea în afara limitelor teritoriului propriei Biserici patriarhale şi care nu aparţine nici unei provincii, îşi va desemna un Mitropolit, după consultarea Patriarhului şi cu aprobarea Scaunului Apostolic; acestui Mitropolit îi revin drepturile şi obligaţiile prevăzute de can. 133, & 1, nn. 3 - 6.
CAPITOLUL VII
DESPRE ADUNAREA PATRIARHALĂ
Can. 140 - Adunarea Patriarhală este o grupare consultativă a întregii Biserici pe care o prezidează Patriarhul şi care prestează, prin opera sa, ajutor Patriarhului şi Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale în rezolvarea problemelor mai importante, mai ales în ceea ce priveşte formele şi metodele apostolatului, dar şi disciplina bisericească, potrivindu-le circumstanţelor timpului prezent şi binelui comun propriei Biserici, ţinând cont şi de binele comun al întregului teritoriu unde există mai multe Biserici sui iuris.
Can. 141 - Adunarea patriarhală trebuie convocată cel puţin o dată la cinci ani, cu consimţământul Sinodului permanent sau al Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale, de câte ori Patriarhul consideră că e util.
Can. 142 - & 1. Patriarhul este cel care convoacă adunarea patriarhală, o prezidează, o transferă, o prelungeşte, o suspendă şi o dizolvă; însuşi Patriarhul numeşte vicepreşedintele care, în absenţa Patriarhului, prezidează adunarea.
& 2. Când Scaunul patriarhal devine vacant, adunarea patriarhală se suspendă prin dreptul însuşi, până când noul Patriarh va hotărî referitor la aceasta.
Can. 143 - & 1. La adunarea patriarhală sunt convocaţi:
1. Episcopii eparhiali şi ceilalţi Ierarhi ai locului;
2. Episcopii titulari;
3. Preşedinţii confederaţiilor monahale, Superiorii generali ai institutelor de viaţă consacrată precum şi Superiorii mănăstirilor sui iuris;
4. rectorii universităţilor de studii catolice şi ai universităţilor de studii bisericeşti şi de asemenea decanii facultăţilor de teologie şi de drept canonic, care îşi au sediul în interiorul limitelor teritoriului Bisericii a cărei adunare se ţine;
5. rectorii seminarelor majore;
6. din fiecare eparhie, cel puţin unul dintre preoţi, mai ales parohi, înscrişi în aceeaşi eparhie, unul dintre călugări sau dintre membrii societăţilor de viaţă comunitară după model călugăresc, precum şi doi laici, exceptând cazul în care statutele prevăd un număr mai mare; toţi aceştia sunt desemnaţi în modul stabilit de Episcopul eparhial, şi dacă este vorba de membrii unui institut călugăresc sau a unei societăţi de viaţă comunitară după model călugăresc, cu consimţământul Superiorului competent.
& 2. Toţi cei care sunt convocaţi la adunarea patriarhală trebuie să participe la aceasta, exceptând cazul în care au un impediment just, pe care trebuie să-l facă cunoscut Patriarhului; Episcopii eparhiali, însă, pot trimite în locul lor un procurator.
& 3. La adunarea patriarhală pot fi invitate persoane ce aparţin unei alte Biserici sui iuris, şi să participe la aceasta, conform normei statutelor.
& 4. La adunarea patriarhală pot fi invitaţi câţiva observatori ai Bisericilor sau Comunităţilor acatolice.
Can. 144 - & 1. Rămânând neschimbat dreptul oricărui credincios creştin de a indica chestiuni Ierarhilor, numai Patriarhul sau Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale determină argumentele de tratat în adunarea patriarhală.
& 2. Patriarhul este cel care, prin comisii oportune şi consultări prealabile, se îngrijeşte ca toate chestiunile să fie pregătite corespunzător şi să fie trimise din timp membrilor adunării.
Can. 145 - Adunarea patriarhală va avea propriile statute aprobate de Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale, care să conţină normele necesare pentru atingerea scopului adunării.
CAPITOLUL VIII
DESPRE TERITORIUL BISERICII PATRIARHALE ŞI DESPRE PUTEREA PATRIARHULUI ŞI A SINOADELOR ÎN AFARA ACESTUI TERITORIU
Dostları ilə paylaş: |