HotăRÂre nr. 218 din octombrie 2008

Can. 132 - & 1. Facultăţile habituale sunt reglementate de prevederile referitoare la puterea delegată.

& 2. Totuşi, dacă în actul de acordare nu s-a stabilit în mod expres altfel sau dacă nu a fost aleasă persoana datorită calităţilor sale personale, facultatea habituală acordată Ordinariului nu încetează prin încetarea dreptului Ordinariului căruia i-a fost acordată, chiar dacă el începuse deja să o exercite, dar trece la Ordinariul care îi urmează la conducere.

Can. 133 - & 1. Delegatul care depăşeşte limitele mandatului său, fie cu privire la persoane, fie cu privire la lucruri, acţionează în mod invalid.

& 2. Nu se consideră că îşi depăşeşte limitele mandatului delegatul care îndeplineşte obiectul delegaţiei într-un mod diferit de cel care i-a fost precizat în mandat, în afară de cazul când persoana care a delegat a prescris ea însăşi pentru validitate modul în care să se procedeze.

Can. 134 - & 1. În drept, pe lângă Pontiful Roman, mai au denumirea de Ordinariu Episcopii diecezani şi toţi aceia care, chiar în mod interimar, sunt puşi în fruntea unei Biserici particulare sau a unei comunităţi echivalate Bisericii particulare conform can. 368, precum şi aceia care deţin în ele puterea executivă ordinară generală, adică Vicarii generali şi episcopali; de asemenea, pentru membrii lor, Superiorii majori ai institutelor călugăreşti clericale de drept pontifical şi ai societăţilor clericale de viaţă apostolică de drept pontifical, care au cel puţin puterea executivă ordinară.

& 2. Au denumirea de Ordinariul locului toţi cei menţionaţi în & 1, cu excepţia Superiorilor institutelor călugăreşti şi ai societăţilor de viaţă apostolică.

& 3. Ceea ce canoanele atribuie în mod nominal Episcopului diecezan în cadrul puterii executive este de competenţa exclusivă a Episcopului diecezan şi a acelora care, în can. 381, & 2, sunt echivalaţi lui, fiind excluşi Vicarul general şi Vicarul episcopal, în afară de cazul când au mandat special.

Can. 135 - & 1. Puterea de conducere se diferenţiază în legislativă, executivă şi judecătorească.

& 2. Puterea legislativă trebuie exercitată în modul prescris de drept, iar aceea pe care o deţine în Biserică legislatorul inferior autorităţii supreme nu poate să fie delegată în mod valid dacă nu este prescris în mod explicit altfel de către drept; nu poate fi dată în mod valid de către legislatorul inferior o lege contrară dreptului superior.

& 3. Puterea judecătorească, de care se bucură judecătorii sau colegiile judecătoreşti, trebuie exercitată în modul prescris de drept şi nu poate fi delegată decât pentru efectuarea actelor pregătitoare ale unui decret sau ale unei sentinţe.

& 4. Cât priveşte exercitarea puterii executive, să se respecte dispoziţiile canoanelor care urmează.

Can. 136 - Cine deţine puterea executivă o poate exercita în mod valid asupra propriilor supuşi, fie că el însuşi se află în afara teritoriului său, fie că înşişi supuşii nu sunt prezenţi în teritoriu, dacă nu se constată altfel din natura lucrului sau din dispoziţia dreptului; asupra călătorilor prezenţi în teritoriu, dacă este vorba de favoruri ce trebuie acordate sau de aplicarea legilor fie universale, fie particulare, la care ei sunt ţinuţi conform can. 13, & 2, nr. 2.

Can. 137 - & 1. Puterea executivă ordinară poate fi delegată atât pentru un act, cât şi pentru totalitatea cazurilor, dacă nu este prevăzut în mod expres altfel de către drept.

& 2. Puterea executivă delegată de Scaunul Apostolic poate fi subdelegată fie pentru un act, fie pentru totalitatea cazurilor, dacă nu a fost aleasă persoana datorită calităţilor sale personale sau dacă subdelegarea nu a fost interzisă în mod expres.

& 3. Puterea executivă delegată de către o altă autoritate care are puterea ordinară, dacă a fost delegată pentru totalitatea cazurilor, poate fi subdelegată numai pentru fiecare caz în parte; dacă, în schimb, a fost delegată pentru un act sau pentru acte precise, nu poate fi subdelegată decât printr-o concesiune expresă din partea celui care delegă.

& 4. Nici o putere subdelegată nu poate fi din nou subdelegată, dacă acest lucru nu a fost acordat în mod expres de către cel care deleagă.

Can. 138 - Puterea executivă ordinară, ca, de altfel, şi puterea delegată pentru totalitatea cazurilor, trebuie interpretată în sens larg, în schimb, toate celelalte, în sens strict; totuşi se consideră că celui căruia i-a fost delegată puterea i-au fost acordate şi acele facultăţi fără de care această putere nu ar putea fi exercitată.

Can. 139 - & 1. Dacă nu este stabilit altfel de către drept, prin faptul că cineva se adresează unei alte autorităţi competente, chiar superioare, nu este suspendată puterea executivă fie ordinară, fie delegată, a unei alte autorităţi competente.

& 2. Totuşi, o autoritate inferioară să nu se amestece într-o cauză prezentată unei autorităţi competente superioare, decât dintr-un motiv grav şi urgent; în acest caz, ea să avertizeze îndată autoritatea superioară.

Can. 140 - & 1. Când au fost delegate mai multe persoane în solidar să rezolve aceeaşi chestiune, persoana care a început mai întâi rezolvarea acelei chestiuni le exclude de la aceasta pe celelalte, în afară de cazul când ulterior a fost împiedicată sau nu a mai voit să continue rezolvarea.

& 2. Când au fost delegate mai multe persoane în mod colegial să rezolve o chestiune, toate trebuie să procedeze conform dispoziţiilor can. 119, în afară de cazul când în mandat a fost stabilit altfel.

& 3. Puterea executivă delegată mai multor persoane se presupune că a fost delegată în solidar.

Can. 141 - Când au fost delegate mai multe persoane în mod succesiv, să rezolve acea chestiune persoana al cărei mandat este mai vechi şi nu i-a fost ulterior revocat.

Can. 142 - & 1. Puterea delegată încetează: după ce a fost îndeplinit mandatul; după ce a expirat timpul sau s-a terminat numărul de cazuri pentru care a fost acordată; după ce a încetat scopul delegării; prin revocare din partea celui care delegă, intimată direct celui delegat, precum şi prin renunţare din partea celui delegat, prezentată celui care delegă şi acceptată de acesta; în schimb, nu încetează prin încetarea dreptului celui care a delegat, decât dacă rezultă altfel din clauzele mandatului.

& 2. Totuşi, un act care ţine de puterea delegată exercitată numai în forul intern, îndeplinit din inadvertenţă după expirarea timpului de concesiune, este valid.

Can. 143 - & 1. Puterea ordinară încetează prin pierderea oficiului căruia îi este ataşată.

& 2. Dacă nu este prevăzut altfel de către drept, puterea ordinară este suspendată în cazul în care se face apel sau se înaintează recurs împotriva privării de un oficiu sau a înlăturării dintr-un oficiu.

Can. 144 - & 1. În caz de eroare comună de fapt sau de drept, ca şi în caz de dubiu pozitiv şi probabil fie de drept, fie de fapt, Biserica suplineşte puterea de conducere, atât în forul extern, cât şi în forul intern.

& 2. Aceeaşi normă se aplică şi în cazul facultăţilor prevăzute în can. 882, 883, 966 şi 1111, & 1.
TITLUL IX

Oficiile ecleziastice

Can. 145 - & 1. Oficiul ecleziastic este orice funcţie înfiinţată în mod stabil din dispoziţie fie divină, fie ecleziastică, ce trebuie exercitată în vederea unui scop spiritual.

& 2. Obligaţiile şi drepturile proprii ale fiecărui oficiu ecleziastic sunt stabilite fie de însuşi dreptul prin care oficiul este înfiinţat, fie de către decretul autorităţii competente, prin care este, în acelaşi timp, înfiinţat şi acordat.

CAPITOLUL I

Atribuirea oficiului ecleziastic

Can. 146 - Un oficiu ecleziastic nu poate fi obţinut în mod valid fără atribuirea canonică (provisio canonica).

Can. 147 - Atribuirea unui oficiu ecleziastic se face: prin libera conferire de către autoritatea ecleziastică competentă; prin învestire, făcută de aceeaşi autoritate, în urma unei prezentări; prin confirmare sau admitere din partea aceleiaşi autorităţi, în urma alegerii sau a unei cereri; în sfârşit, prin simpla alegere şi acceptarea ei de către cel ales, dacă alegerea nu are nevoie de confirmare.

Can. 148 - Autoritatea care are dreptul să înfiinţeze, să schimbe şi să desfiinţeze oficiile are şi dreptul să le atribuie, în afară de cazul când este stabilit altfel de către drept.

Can. 149 - & 1. Pentru ca o persoană să fie numită într-un oficiu ecleziastic, trebuie să fie în comuniune cu Biserica şi capabilă, adică să fie înzestrată cu calităţile prescrise pentru acel oficiu de către dreptul universal sau particular, sau de legea fundaţiei.

& 2. Atribuirea unui oficiu ecleziastic persoanei care nu are calităţile necesare este nulă numai dacă aceste calităţi sunt prescrise în mod expres pentru validitatea atribuirii de către dreptul universal sau particular sau de legea fundaţiei; altminteri este validă, dar poate fi anulată printr-un decret al autorităţii competente sau printr-o sentinţă a tribunalului administrativ.

& 3. Atribuirea unui oficiu ecleziastic în mod simoniac este nulă ipso iure.

Can. 150 - Oficiul care comportă grija deplină a sufletelor, pentru îndeplinirea căreia este necesară exercitarea hirotonirii sacerdotale, nu poate fi atribut în mod valid celui care încă nu a fost hirotonit preot.

Can. 151 - Atribuirea unui oficiu care comportă grija sufletelor să nu fie amânată fără un motiv grav.

Can. 152 - Nimănui să nu i se atribuie două sau mai multe oficii incompatibile, adică oficii care nu pot fi îndeplinite împreună în acelaşi timp de aceeaşi persoană.

Can. 153 - & 1. Atribuirea unui oficiu care nu este vacant de drept este ipso facto invalidă şi nu devine validă prin ulterioara vacanţă.

& 2. Totuşi, dacă este vorba de un oficiu care este conferit de drept pentru un timp determinat, atribuirea poate fi făcută în decurs de şase luni înainte de expirarea acestui timp şi are efect din ziua în care oficiul devine vacant.

& 3. Promiterea unui oficiu, indiferent de cine este făcută, nu produce nici un efect juridic.

Can. 154 - Un oficiu care este vacant de drept, dar care întâmplător este încă deţinut în mod ilegal de cineva, poate fi atribuit, cu condiţia să fie declarată în mod reglementar deţinerea lui ilegitimă şi să se menţioneze această declarare în decretul de conferire.

Can. 155 - Cine atribuie un oficiu, înlocuindu-l pe cineva care neglijează sau este împiedicat, nu dobândeşte prin aceasta nici o putere asupra persoanei căreia i-a acordat oficiul, ci condiţia juridică a acesteia e ca şi cum atribuirea ar fi fost făcută conform normelor obişnuite ale dreptului.

Can. 156 - Atribuirea oricărui oficiu să fie făcută în scris.
ART. 1

Libera conferire

Can. 157 - Dacă nu este stabilit în mod explicit altfel de către drept, este de datoria Episcopului diecezan să se îngrijească, prin libera conferire, de oficiile ecleziastice în Biserica sa particulară.
ART. 2

Prezentarea

Can. 158 - & 1. Prezentarea pentru un oficiu ecleziastic, făcută de cel care are dreptul de a prezenta, trebuie adresată autorităţii căreia îi revine dreptul de a da învestirea pentru acel oficiu, şi anume, dacă nu există vreo dispoziţie legitimă contrară, în termen de trei luni de la aflarea ştirii că oficiul este vacant.

& 2. Dacă dreptul de prezentare îi aparţine unui colegiu sau unui grup de persoane, candidatul să fie desemnat respectându-se prevederile cann. 165 - 179.

Can. 159 - Nimeni să nu fie prezentat împotriva voinţei sale; de aceea, dacă persoana propusă pentru a fi prezentată, după ce i s-a cerut părerea, nu refuză în termen de opt zile utile, poate fi prezentată.

Can. 160 - & 1. Cine are dreptul de prezentare poate să prezinte una sau mai multe persoane, fie împreună în acelaşi timp, fie în mod succesiv.

& 2. Nimeni nu poate să se prezinte pe sine însuşi, însă un colegiu sau un grup de persoane poate să prezinte pe cineva din rândul membrilor săi.

Can. 161 - & 1. Dacă nu este stabilit altfel de către drept, cine a prezentat pe cineva care e considerat inapt poate să prezinte pe altcineva, numai o singură dată, în termen de o lună.

& 2. Dacă o persoană prezentată a renunţat înainte de a fi avut loc învestirea sau a decedat, cine are dreptul de prezentare îşi poate exercita din nou acest drept în termen de o lună de la data aflării ştirii cu privire la renunţare sau la deces.

Can. 162 - Cine nu a făcut prezentarea în timp util, conform can. 158 & 1 şi can. 161, precum şi cel care a prezentat de două ori o persoană considerată inaptă pierde pentru acel caz dreptul de prezentare, iar autoritatea căreia îi revine datoria să dea învestirea are dreptul să se îngrijească în mod liber de oficiul vacant, totuşi cu consimţământul Ordinariului propriu al candidatului desemnat.

Can. 163 - Autoritatea căreia, conform normelor dreptului, îi aparţine dreptul de a învesti o persoană prezentată să o învestească pe aceea care a fost prezentată în mod legitim, pe care o consideră capabilă şi care a acceptat. În cazul în care mai multe persoane prezentate au fost recunoscute capabile, trebuie să învestească numai una dintre ele.
ART. 3

Alegerea

Can. 164 - Dacă nu a fost prevăzut altfel de către drept, la alegerile canonice să se respecte dispoziţiile canoanelor care urmează.

Can. 165 - Dacă nu a fost stabilit altfel de către drept sau de către statutele legitime ale unui colegiu sau ale unui grup, iar un colegiu sau grup de persoane are dreptul de a alege pentru un oficiu, alegerea să nu fie amânată mai mult de trei luni utile, care trebuie calculate din ziua în care se ajunge la cunoaşterea vacanţei oficiului; trecând în mod inutil acest termen, autoritatea ecleziastică ce are dreptul de a confirma alegerea sau dreptul de a atribui ulterior oficiul să se îngrijească în mod liber de oficiul vacant.

Can. 166 - & 1. Preşedintele colegiului sau al grupului să-i convoace pe toţi cei care fac parte din colegiu sau din grup. Când trebuie să fie personală, convocarea este validă dacă este expediată la locul domiciliului sau cvasidomiciliului sau la locul de şedere.

& 2. Dacă vreunul dintre cei care trebuie chemaţi a fost omis şi de aceea a absentat, alegerea este validă; cu toate acestea, la intervenţia lui, după ce au fost dovedite omiterea şi absenţa, alegerea, chiar dacă a fost confirmată, trebuie să fie anulată de către autoritatea competentă, cu condiţia să se constate juridiceşte că recursul a fost trimis în termen de cel puţin trei zile de la data primirii ştirii cu privire la alegerea care a avut loc.

& 3. Dacă a fost omisă mai mult de o treime dintre alegători, alegerea este nulă ipso iure, în afară de cazul când toţi cei care au fost omişi au fost, de fapt, prezenţi.

Can. 167 - & 1. După ce convocarea a fost făcută în mod legal, cei prezenţi au dreptul de a vota în ziua şi locul ce au fost stabilite în avizul de convocare, fiind exclusă, dacă nu este prevăzut altfel în statute, posibilitatea de a da votul prin scrisoare sau prin procurator.

& 2. Dacă vreunul dintre alegători este prezent în casa în care se desfăşoară alegerea, dar nu poate să participe la alegere din cauza sănătăţii şubrede, cei însărcinaţi cu numărarea voturilor să-i ceară votul în scris.

Can. 168 - Chiar dacă cineva are, în virtutea mai multor titluri, dreptul de a vota în numele propriu, nu poate să exprime decât un sigur vot.

Can. 169 - Pentru ca alegerea să fie validă, nici o persoană care nu face parte din colegiu sau din grup nu poate fi admisă să voteze.

Can. 170 - Alegerea, a cărei libertate a fost în vreun fel oarecare efectiv împiedicată, este invalidă ipso iure.

Can. 171 - & 1. Este inapt să voteze:

1. cine e incapabil de un act uman;

2. cine e lipsit de voce activă;

3. cine e pedepsit cu excomunicarea impusă sau declarată printr-o sentinţă judecătorească sau printr-un decret;

4. cine a abandonat în mod notoriu comuniunea cu Biserica.

& 2. Dacă cineva din cei menţionaţi mai sus este admis să voteze, votul lui este nul, însă alegerea este validă, în afară de cazul când se constată că, prin anularea acestui vot, persoana aleasă nu a întrunit numărul necesar de voturi.

Can. 172 - & 1. Ca să fie valid, votul trebuie să fie:

1. liber; prin urmare, este invalid votul aceluia care, din frică gravă sau prin dol, a fost constrâns, direct sau indirect, să aleagă o persoană determinată sau diferite persoane în mod separat;

2. secret, sigur, necondiţionat, determinat.

& 2. Condiţiile puse votului înainte de alegere să fie considerate ca neavenite.

Can. 173 - & 1. Înainte de începerea alegerii, să fie desemnate, din rândul membrilor colegiului sau al grupului, cel puţin două persoane care să numere voturile.

& 2. Aceste persoane să strângă voturile şi să verifice în faţa preşedintelui alegerii dacă numărul buletinelor corespunde cu numărul alegătorilor, să examineze voturile şi să anunţe tuturor numărul de voturi obţinut de fiecare.

& 3. Dacă numărul voturilor depăşeşte numărul alegătorilor, votarea este nulă.

& 4. Să se întocmească cu grijă de către cel care îndeplineşte rolul de grefier procese verbale cu privire la toate actele alegerii, care, semnate cel puţin de grefier, de preşedinte şi de persoanele care au numărat voturile, să fie păstrate cu grijă în arhiva colegiului.

Can. 174 - & 1. Dacă nu este stabilit altfel de către drept sau de către statute, alegerea poate fi făcută şi prin compromis, însă cu condiţia ca alegătorii, printr-un acord unanim şi dat în scris, să transfere pentru acel caz dreptul de a alege uneia sau mai multor persoane capabile fie din rândul colegiului, fie străine, care, în virtutea facultăţii primite, să aleagă în numele tuturor.

& 2. Dacă este vorba de un colegiu sau de un grup format numai din clerici, persoanele desemnate pentru alegerea prin compromis trebuie să fie hirotonite, altminteri alegerea este invalidă.

& 3. Cei desemnaţi să aleagă prin compromis trebuie să respecte prevederile dreptului referitoare la alegere şi, pentru validitatea alegerii, trebuie să se conformeze condiţiilor, care nu sunt contrare dreptului, incluse în compromis; condiţiile contrare dreptului să fie considerate ca neavenite.

Can. 175 - Compromisul încetează şi dreptul de a vota revine alegătorilor obişnuiţi:

1. prin revocarea făcută de colegiu sau de grup, înainte de începerea alegerii prin compromis;

2. prin nerespectarea uneia dintre condiţiile incluse în compromis;

3. dacă alegerea efectuată a fost nulă.

Can. 176 - Dacă nu este prevăzut altfel de către drept sau de statute, să fie considerat ales şi să fie declarat ca atare de preşedintele colegiului sau al grupului acela care a obţinut numărul necesar de voturi, conform dispoziţiilor can. 119, n. 1.

Can. 177 - & 1. Alegerea trebuie adusă imediat la cunoştinţa celui ales care, în termen de opt zile utile de la primirea intimării, trebuie să-l anunţe pe preşedintele colegiului sau al grupului cu privire la acceptarea sau neacceptarea alegerii; altminteri, alegerea nu are efect.

& 2. Dacă cel ales nu acceptă, pierde orice drept câştigat prin alegere şi nici nu-l redobândeşte printr-o acceptare ulterioară, dar poate fi din nou ales; însă colegiul sau grupul trebuie să procedeze la o nouă alegere în termen de o lună de zile de la data cunoaşterii neacceptării.

Can. 178 - După ce a acceptat alegerea care nu are nevoie de confirmare, cel ales obţine imediat oficiul cu toate drepturile; dacă alegerea are nevoie de confirmare, obţine numai dreptul la oficiu (ius ad rem).

Can. 179 - & 1. Dacă alegerea are nevoie de confirmare, cel ales trebuie să ceară, în termen de opt zile utile începând de la data acceptării alegerii, personal sau prin alţii, confirmarea din partea autorităţii competente; în caz contrar, este privat de orice drept, în afară de cazul când dovedeşte că nu a putut cere confirmarea din cauza unui impediment just.

& 2. Autoritatea competentă nu poate să nege confirmarea dacă recunoaşte că cel ales este apt, aşa cum cere can. 149 & 1, şi alegerea a avut loc conform normelor dreptului.

& 3. Confirmarea trebuie să fie dată în scris.

& 4. Înainte de intimarea confirmării, celui ales nu-i este permis să se amestece în administrarea oficiului, fie în chestiunile spirituale, fie în cele materiale, iar eventualele acte îndeplinite de dânsul sunt nule.

& 5. După ce a fost intimată confirmarea, cel ales dobândeşte oficiul cu drept deplin, în afară de cazul când este prevăzut altfel de către drept.

ART. 4

Cererea

Can. 180 - & 1. Dacă alegerii aceluia pe care alegătorii îl consideră mai apt şi îl preferă i se opune un impediment canonic ce poate fi dispensat şi se obişnuieşte să se dea dispensă, ei pot, prin voturile lor, să-l ceară de la autoritatea competentă, dacă nu este prevăzut altfel de către drept.

& 2. Cei desemnaţi să aleagă prin compromis nu pot să ceară, în afară de cazul când acest lucru a fost menţionat în compromis.

Can. 181 - & 1. Pentru ca cererea să fie validă, sunt necesare cel puţin două treimi din voturi.

& 2. Votul pentru cerere trebuie să fie exprimat prin termenul cer, sau prin altul echivalent; formula aleg sau cer, sau o alta echivalentă, valorează pentru alegere, dacă nu există un impediment, altminteri, valorează pentru cerere.

Can. 182 - & 1. În termen de opt zile utile, cererea trebuie trimisă de preşedinte autorităţii competente cu privire la confirmarea alegerii şi care are dreptul de a acorda dispensa de impediment, sau, dacă ea nu are această putere, are dreptul de a o cere de la o autoritate superioară; dacă nu este necesară confirmarea, cererea trebuie trimisă autorităţii competente pentru a se acorda dispensa.

& 2. Dacă cererea nu a fost trimisă în termenul stabilit, ea devine ipso facto nulă, iar colegiul sau grupul este privat în acest caz de dreptul de a alege sau de a cere, în afară de cazul când se dovedeşte că preşedintele nu a putut trimite cererea din cauza unui impediment just, sau că s-a abţinut, din dol sau din neglijenţă, să o trimită la timpul potrivit.

& 3. Persoana cerută nu dobândeşte nici un drept în urma cererii; autoritatea competentă nu este obligată să admită cererea.

& 4. Alegătorii nu pot să revoce cererea prezentată autorităţii competente, decât dacă autoritatea permite aceasta.

Can. 183 - & 1. Dacă autoritatea competentă a respins cererea, dreptul de a alege revine colegiului sau grupului.

& 2. Dacă cererea a fost admisă, să fie informată de acest lucru persoana cerută, care trebuie să răspundă în conformitate cu dispoziţiile can. 177 & 1.

& 3. Cine acceptă cererea admisă dobândeşte imediat oficiul cu toate drepturile.
CAPITOLUL II

Pierderea oficiului ecleziastic

Can. 184 - & 1. Oficiul ecleziastic se pierde prin expirarea timpului prestabilit, prin împlinirea vârstei prescrise de drept, prin renunţare, prin transferare, prin înlăturare şi prin privaţiune.

& 2. Încetând, indiferent din ce motiv, dreptul autorităţii care l-a conferit, oficiul ecleziastic nu se pierde, dacă nu este prevăzut altfel de către drept.

& 3. Când pierderea unui oficiu a devenit efectivă, acest lucru să fie adus cât mai curând la cunoştinţă celor cărora le revine vreun drept în atribuirea oficiului.

Can. 185 - Celui care pierde oficiul, datorită împlinirii vârstei sau datorită renunţării acceptate de autoritatea competentă, i se poate acorda titlul de emerit.

Can. 186 - După ce a expirat timpul prestabilit sau persoana a împlinit vârsta, pierderea oficiului are efect numai din momentul în care este intimată în scris de către autoritatea competentă.
ART. 1

Renunţarea

Can. 187 - Orice persoană responsabilă de actele sale poate renunţa, dintr-un motiv just, la oficiul ecleziastic.

Can. 188 - Renunţarea făcută din frică gravă, provocată pe nedrept, prin dol sau dintr-o eroare substanţială sau în mod simoniac, este nulă ipso iure.

Can. 189 - & 1. Ca să fie validă, renunţarea, fie că are nevoie de acceptare, fie că nu are, trebuie prezentată în scris sau verbal, în faţa a doi martori, autorităţii căreia îi aparţine dreptul să atribuie oficiul respectiv.